ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului,
din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 121/A/Com din 10 mai 2007
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, admite apelul formulat de reclamanta
SC T.O.P. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 78 din 22 ianuarie 2007,
pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7267/2006 pe care o schimbă în totalitate,
în sensul că admite cererea introductivă formulată de reclamantă și dispune
evacuarea necondiționată a pârâtei SC P.A. SA de pe terenul și construcția
aferentă terenului de 25,18 m.p. înscris în C.F. Arad și în sensul că respinge
cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.A. SA; obligă pe pârâta -
intimată SC P.A. SA să plătească reclamantei - apelante SC T.O.P. SA suma de
21,95 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Pentru a pronunța
această decizie curtea a reținut, în esență, că părțile au încheiat contractul
de închiriere din 15 noiembrie 2005 pe perioada 23 octombrie 2005 - 31
decembrie 2005 având ca obiect spațiul comercial în suprafață de 25,18 m
2
situat în Piața Mihai Viteazu din Arad.
Conform art. 10 lit.
b) din contract, la încheierea locațiunii chiriașul are obligația de a preda
spațiul și, deoarece a refuzat, reclamanta a formulat acțiunea de evacuare.
Curtea a constatat că
în mod nelegal tribunalul a admis cererea reconvențională și a constatat că
s-au încălcat dispozițiile art. 42 C. proc. civ. raportate la dispozițiile art.
1537 și 1546 C. civ. în sensul că persoana care a semnat contractul din partea
pârâtei nu a avut aprobarea consiliului de administrație și că pârâta are un
drept de proprietate asupra spațiului, în temeiul H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990
și Legii nr. 15/1990 fapt pentru care a constatat nulitatea contractului,
deoarece:
- R.G. era
administratorul pârâtei și în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
și-a exercitat îndatoririle normale de administrare.
- Terenul în litigiu
este proprietatea publică a Municipiului Arad conform H.G. nr. 976 din 05
septembrie 2002, drept intabulat în C.F. și pârâta nu are intabulat în C.F.
Arad un drept de proprietate.
Pârâta a declarat
recurs împotriva Deciziei nr. 121/A/Com/2007, în temeiul art. 304 pct. 7 - 9 C.
proc. civ., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului
reclamantei și menținerii sentinței tribunalului.
În motivarea recursului,
se susține, în esență, că în apel nu s-au interpretat corect probatoriile
administrate la cererea sa, respectiv dovezile care atestă dreptul de proprietate
asupra imobilului (H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990, protocolul din 24 iulie 1990
și că prin Legea nr. 15/1990 i-a conferit drept de proprietate.
De asemenea, pârâta
mai arată că în apel s-a apreciat în mod greșit reaua credință a administratorului
ei R.G. care și-a depășit puterile prevăzute „ de mandatarul său și a semnat
contractul de închiriere”.
Mai învederează
pârâta că și probele depuse la dosar de reclamantă au fost apreciate incorect
de curte deoarece au fost depuse la dosar ulterior duratei la care pârâta a
obținut titlu valabil asupra imobilului.
Reclamanta a formulat
întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat deoarece curtea a
reținut, în mod legal că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra
imobilului, intabulat în C.F. Arad și că în calitate de administrator R.G. avea
împuternicirea legală să încheie contract de închiriere.
Înalta Curte
analizând actele și lucrările dosarului în raport de temeiul de drept al
motivelor de recurs și susținerile din întâmpinare, constată că pârâta, în
dezvoltarea motivelor de recurs nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei
privind dispozițiile procedurale invocate și anume:
- 304 pct. 7 C. proc.
civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprind
motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
- 304 pct. 9 - când
hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel fiind, rezultă
că cererea de recurs, nu precizează în ce constau motivele de nelegalitate a
hotărârii la care se referă art. 304 pct. 7 - 9, și în consecință, Înalta Curte
urmează să constate nulitatea ei, deoarece pârâta se referă în recurs doar la
modul de interpretare a probelor.
Osebit de cele de mai
sus, se impun două observații și anume:
- dacă pârâta avea drept de
proprietate asupra terenului nu era nevoie să încheie contractul de închiriere.
- deși invocă nulitatea
contractului de închiriere din proprie culpă (desemnarea unui reprezentant care
nu putea încheia legal contractul) prin adresa din 19 ianuarie 2006 trimisă
reclamantei după expirarea valabilității contractului de închiriere (31
decembrie 2005), dar anterior introducerii acțiunii (4 septembrie 2006) pârâta
solicită reclamantei prelungirea contractului de închiriere (considerat de ea
nul) și precizează că a făcut demersurile necesare pentru cumpărarea spațiului
(asupra căruia invocă un drept de proprietate dobândit anterior încheierii
contractului de închiriere) prin H.G. nr. 765/1990 și Legea nr. 15/1990), ceea
ce demonstrează încă o dată că susținerile privind dreptul de proprietate sunt
nefondate.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs conform art. 302
1
lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii privind recursul
declarat de pârâta SC P.A. SA Arad împotriva Deciziei nr. 121/A/Com din 10 mai
2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 ianuarie 2008.