ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2008

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 121/A/Com din 10 mai 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, admite apelul formulat de reclamanta SC T.O.P. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 78 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7267/2006 pe care o schimbă în totalitate, în sensul că admite cererea introductivă formulată de reclamantă și dispune evacuarea necondiționată a pârâtei SC P.A. SA de pe terenul și construcția aferentă terenului de 25,18 m.p. înscris în C.F. Arad și în sensul că respinge cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.A. SA; obligă pe pârâta - intimată SC P.A. SA să plătească reclamantei - apelante SC T.O.P.

SA suma de 21,95 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel. Pentru a pronunța această decizie curtea a reținut, în esență, că părțile au încheiat contractul de închiriere din 15 noiembrie 2005 pe perioada 23 octombrie 2005 - 31 decembrie 2005 având ca obiect spațiul comercial în suprafață de 25,18 m 2 situat în Piața Mihai Viteazu din Arad. Conform art. 10 lit. b) din contract, la încheierea locațiunii chiriașul are obligația de a preda spațiul și, deoarece a refuzat, reclamanta a formulat acțiunea de evacuare. Curtea a constatat că în mod nelegal tribunalul a admis cererea reconvențională și a constatat că s-au încălcat dispozițiile art. 42 C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 1537 și 1546 C. civ.

în sensul că persoana care a semnat contractul din partea pârâtei nu a avut aprobarea consiliului de administrație și că pârâta are un drept de proprietate asupra spațiului, în temeiul H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990 și Legii nr. 15/1990 fapt pentru care a constatat nulitatea contractului, deoarece: - R.G. era administratorul pârâtei și în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și-a exercitat îndatoririle normale de administrare. - Terenul în litigiu este proprietatea publică a Municipiului Arad conform H.G. nr. 976 din 05 septembrie 2002, drept intabulat în C.F. și pârâta nu are intabulat în C.F. Arad un drept de proprietate. Pârâta a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 121/A/Com/2007, în temeiul art. 304 pct. 7 - 9 C. proc.

civ., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii sentinței tribunalului. În motivarea recursului, se susține, în esență, că în apel nu s-au interpretat corect probatoriile administrate la cererea sa, respectiv dovezile care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului (H.G. nr. 765 din 09 iulie 1990, protocolul din 24 iulie 1990 și că prin Legea nr. 15/1990 i-a conferit drept de proprietate. De asemenea, pârâta mai arată că în apel s-a apreciat în mod greșit reaua credință a administratorului ei R.G. care și-a depășit puterile prevăzute „ de mandatarul său și a semnat contractul de închiriere”. Mai învederează pârâta că și probele depuse la dosar de reclamantă au fost apreciate incorect de curte deoarece au fost depuse la dosar ulterior duratei la care pârâta a obținut titlu valabil asupra imobilului.

Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat deoarece curtea a reținut, în mod legal că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, intabulat în C.F. Arad și că în calitate de administrator R.G. avea împuternicirea legală să încheie contract de închiriere. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de temeiul de drept al motivelor de recurs și susținerile din întâmpinare, constată că pârâta, în dezvoltarea motivelor de recurs nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei privind dispozițiile procedurale invocate și anume: - 304 pct. 7 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

- 304 pct. 9 - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel fiind, rezultă că cererea de recurs, nu precizează în ce constau motivele de nelegalitate a hotărârii la care se referă art. 304 pct. 7 - 9, și în consecință, Înalta Curte urmează să constate nulitatea ei, deoarece pârâta se referă în recurs doar la modul de interpretare a probelor. Osebit de cele de mai sus, se impun două observații și anume: - dacă pârâta avea drept de proprietate asupra terenului nu era nevoie să încheie contractul de închiriere.

- deși invocă nulitatea contractului de închiriere din proprie culpă (desemnarea unui reprezentant care nu putea încheia legal contractul) prin adresa din 19 ianuarie 2006 trimisă reclamantei după expirarea valabilității contractului de închiriere (31 decembrie 2005), dar anterior introducerii acțiunii (4 septembrie 2006) pârâta solicită reclamantei prelungirea contractului de închiriere (considerat de ea nul) și precizează că a făcut demersurile necesare pentru cumpărarea spațiului (asupra căruia invocă un drept de proprietate dobândit anterior încheierii contractului de închiriere) prin H.G. nr. 765/1990 și Legea nr. 15/1990), ceea ce demonstrează încă o dată că susținerile privind dreptul de proprietate sunt nefondate.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs conform art. 302 1 lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de pârâta SC P.A. SA Arad împotriva Deciziei nr. 121/A/Com din 10 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.