ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Arad,

prin sentința civilă nr. 4239 din 14 septembrie 2006, a admis excepția lipsei

competenței materiale a Judecătoriei Arad invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a acțiunii comerciale având ca obiect evacuare și

pretenții, formulată și precizată de reclamanta SC T.O.P. SA cu sediul în

municipiul Arad județul Arad și pârâtul B.P.I. domiciliat în municipiul Arad

județul Arad, privind cererea reconvențională având ca obiect obligația de a

face, în favoarea Tribunalului Arad, având în vedere că sunt aplicabile

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Tribunalul Arad, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1368

din 15 mai 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale active și

pasive a SC T.O.P. SA Arad și a admis în parte acțiunea reclamantei obligând

pârâtul la plata sumei de 35.373,8 lei.

A fost respinsă

cererea de evacuare a pârâtului din P.O. și din toate piețele administrate de

reclamant.

De asemenea, a fost

admisă acțiunea reconvențională formulată de B.P.I. și obligată SC T.O.P. SA

Arad să încheie cu pârâtul contract de închiriere pentru suprafața de 35 m.p. aferentă a 7 mese, pe rândul 1 cu nr. de ordine 75-81 din P.O.

Au mai fost

compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de apărător și

obligat pârâtul B.P.I. să plătească 1.882,85 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă reprezentând taxe de timbru.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de concesiune nr. 7 din 29

august 2001 încheiat între C.L.M. Arad și SC T.O.P. SA, a fost concesionat

către acesta din urmă, contra unei redevențe anuale, domeniul public pe care

sunt sau vor fi amplasate târguri, piețe și oboare.

Pârâtul B.P.I. a

ocupat, de la o dată anterioară lunii aprilie a anului 2003, mesele cu nr. 75-81

din rândul 1 al P.O. Arad, piața ce intră în obiectul contractului de

concesiune, fără a plăti taxe pentru această folosință. Mesele au fost preluate

de către B.P.I. neacoperite, acoperirea ulterioară a meselor făcându-se de

către acesta.

Pentru șapte mese

neacoperite, pentru perioada 4 mai 2003 – 4 mai 2006 total taxa de abonament

este 6.240,5 lei iar total taxa forfetară este de 29.133,30 lei, suma celor

două taxe fiind de 35.373,80 lei.

Contractul de

concesiune conferă reclamantei SC T.A. Arad atât calitate procesuală activă în

acțiunea principală cât și calitate procesuală pasivă în acțiunea

reconvențională, acesta având dreptul și obligația de a exploata domeniul

public concesionat, conform art. 3.4 din contract. Astfel, SC T. SA are dreptul

de a exploata mesele în litigiu, putând pretinde taxe de folosință și sume

datorate cu titlu de folosință a acestora având deci calitatea de al acționa în

judecată pe pârât. Totodată, SC T. SA nu are un drept discreționar de a încheia

contracte de închiriere doar cu persoane agreate de acesta, în condiții

negociate, ci are obligația de a încheia astfel de contracte, fără

discriminare, în limita spațiului disponibil, cu toți solicitanți care

desfășoară activități compatibile cu destinația obiectului concesiunii,

tarifele de folosință a meselor fiind independente de persoana contractantului.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 232/ A/COM din 25

octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâtul B.P.I. împotriva sentinței

civile nr. 1368 din 15 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate în esență toate

argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei

civile nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâtul B.P.I., care a criticat

această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum

a fost formulat.

În dezvoltarea

motivelor de recurs a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a

pârâtului și excepția tardivității introducerii celui de-al doilea capăt de

cerere, respectiv cel în pretenții, prin aceea că în mod greșit s-a apreciat

faptul că termenul din 29 iunie 2006 nu întrunește cerințele prevăzute de art. 134

C. proc. civ. De asemenea, deși cauza a fost considerată un litigiu de natură

comercială, temeiul care a fost avut în vedere la admiterea cererii în

pretenții a fost art. 998 C. civ., care reglementează răspunderea civilă

delictuală. În final s-a evocat că nici cererea reconvențională nu a fost

corect soluționată, în concordanță cu susținerile făcute în mod constant pe

parcursul procesului.

Intimata-reclamantă

SC T.O.P. SA Arad a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte,

analizând întreg materialul probator administrat în cauză, raportat la

criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate,

recursul pârâtului B.P.I. urmând a fi respins, ca nefundat, pentru următoarele

considerente.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor au

stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea reală a

drepturilor și obligațiilor reciproce care decurg din desfășurarea activității

de natură comercială a pârâtului în spațiile a căror concesiune a obținut-o

reclamanta.

Este unanim admis, de

doctrină și jurisprudență, că o condiție pentru ca o persoană să fie parte în

proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam, care contribuie la

desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei

împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Poziția procesuală a

pârâtului B.P.I. este circumscrisă, așa cum a expus-o în întâmpinare și cererea

reconvențională, calității de asociat unic și administrator a SC S.B.I. SRL

Arad, care are activitate principală comerțul cu amănuntul.

S-a precizat că,

persoana fizică B.P.I. nu numai că își desfășoară activitatea în spațiile a

căror concesionare a obținut-o reclamanta, dar de la desființarea Pieții P. și-a

mutat activitatea în P.O. cu acceptul reprezentanților C.L.M. Arad și

conducerii reclamantei.

Din această

perspectivă a fost realizată identitatea între persoana reclamantului și

persoana care este titular al dreptului, pe de o parte și identitatea între persoana

pârâtului și cel obligat în același raport juridic, pe de altă parte, respectiv

calitatea procesuală pasivă. Contextul juridic expus a determinat corect

obligarea pârâtului la plata sumei de 35.373,8 lei, la stabilirea cuantumului

sumei avându-se în vedere situația meselor și intervalul de timp al

desfășurării activității comerciale.

Nejustificată este și

critica vizând tardivitatea precizării de acțiune din partea reclamantei.

Astfel,

reglementările imperative cuprinse în art. 134 C. proc. civ., stipulează că

este socotită ca primă zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate,

pot pune concluzii. Nu poate fi primită teza acreditată de recurent potrivit

căreia termenul din 29 iunie 2006 poate fi caracterizat ca primă zi de

înfățișare.

Din verificarea

documentației existente, apare fără putere de tăgadă că la termenul din 29

iunie 2006 reprezentantul legal al pârâtului a depus întâmpinare și cererea

reconvențională timbrată, însoțită de un set de înscrisuri doveditoare, care au

condus la amânarea cauzei. Ulterior, în termen legal, la 20 iulie 2006,

reclamanta SC T.O.P. SA Arad a depus răspuns la întâmpinare și o precizare de

acțiune, în sensul indicării sumei de bani reprezentând folosința fără drept a

terenului concesionat.

De o corectă stabilire

a situației de fapt și de drept s-a bucurat și soluționarea cererii

reconvenționale, reclamanta având obligația să încheie cu pârâtul contract de

închiriere pentru suprafața de 35 m.p. aferentă celor 7 mese din P.O.

Este adevărat că

pârâtul a dovedit cu acte calitatea de luptător pentru victoria Revoluției

Române din Decembrie 1989 și că este beneficiar de anumite facilități conferite

prin Legea nr. 341/2004 ce modifică Legea nr. 42/1990. Amplu documentat și bine

argumentat s-a motivat că dispozițiile legale expuse anterior și care conferă

anumite facilități recurentului nu adaugă la condițiile generale de închiriere

a terenului concesionat de proprietar.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul B.P.I. împotriva

deciziei nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul B.P.I. împotriva deciziei civile nr. 232/ A/COM din 25

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 mai 2008.