ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 4239 din 14 septembrie 2006, a admis excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Arad invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii comerciale având ca obiect evacuare și pretenții, formulată și precizată de reclamanta SC T.O.P. SA cu sediul în municipiul Arad județul Arad și pârâtul B.P.I. domiciliat în municipiul Arad județul Arad, privind cererea reconvențională având ca obiect obligația de a face, în favoarea Tribunalului Arad, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1368 din 15 mai 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale active și pasive a SC T.O.P.

SA Arad și a admis în parte acțiunea reclamantei obligând pârâtul la plata sumei de 35.373,8 lei. A fost respinsă cererea de evacuare a pârâtului din P.O. și din toate piețele administrate de reclamant. De asemenea, a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de B.P.I. și obligată SC T.O.P. SA Arad să încheie cu pârâtul contract de închiriere pentru suprafața de 35 m.p. aferentă a 7 mese, pe rândul 1 cu nr. de ordine 75-81 din P.O. Au mai fost compensate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de apărător și obligat pârâtul B.P.I. să plătească 1.882,85 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând taxe de timbru. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de concesiune nr. 7 din 29 august 2001 încheiat între C.L.M.

Arad și SC T.O.P. SA, a fost concesionat către acesta din urmă, contra unei redevențe anuale, domeniul public pe care sunt sau vor fi amplasate târguri, piețe și oboare. Pârâtul B.P.I. a ocupat, de la o dată anterioară lunii aprilie a anului 2003, mesele cu nr. 75-81 din rândul 1 al P.O. Arad, piața ce intră în obiectul contractului de concesiune, fără a plăti taxe pentru această folosință. Mesele au fost preluate de către B.P.I. neacoperite, acoperirea ulterioară a meselor făcându-se de către acesta. Pentru șapte mese neacoperite, pentru perioada 4 mai 2003 – 4 mai 2006 total taxa de abonament este 6.240,5 lei iar total taxa forfetară este de 29.133,30 lei, suma celor două taxe fiind de 35.373,80 lei.

Contractul de concesiune conferă reclamantei SC T.A. Arad atât calitate procesuală activă în acțiunea principală cât și calitate procesuală pasivă în acțiunea reconvențională, acesta având dreptul și obligația de a exploata domeniul public concesionat, conform art. 3.4 din contract. Astfel, SC T. SA are dreptul de a exploata mesele în litigiu, putând pretinde taxe de folosință și sume datorate cu titlu de folosință a acestora având deci calitatea de al acționa în judecată pe pârât. Totodată, SC T. SA nu are un drept discreționar de a încheia contracte de închiriere doar cu persoane agreate de acesta, în condiții negociate, ci are obligația de a încheia astfel de contracte, fără discriminare, în limita spațiului disponibil, cu toți solicitanți care desfășoară activități compatibile cu destinația obiectului concesiunii, tarifele de folosință a meselor fiind independente de persoana contractantului.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007, a respins apelul declarat de pârâtul B.P.I. împotriva sentinței civile nr. 1368 din 15 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate în esență toate argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei civile nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâtul B.P.I., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În dezvoltarea motivelor de recurs a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și excepția tardivității introducerii celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv cel în pretenții, prin aceea că în mod greșit s-a apreciat faptul că termenul din 29 iunie 2006 nu întrunește cerințele prevăzute de art. 134 C. proc. civ. De asemenea, deși cauza a fost considerată un litigiu de natură comercială, temeiul care a fost avut în vedere la admiterea cererii în pretenții a fost art. 998 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală. În final s-a evocat că nici cererea reconvențională nu a fost corect soluționată, în concordanță cu susținerile făcute în mod constant pe parcursul procesului.

Intimata-reclamantă SC T.O.P. SA Arad a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul pârâtului B.P.I. urmând a fi respins, ca nefundat, pentru următoarele considerente. Atât instanța de fond cât și cea de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea reală a drepturilor și obligațiilor reciproce care decurg din desfășurarea activității de natură comercială a pârâtului în spațiile a căror concesiune a obținut-o reclamanta.

Este unanim admis, de doctrină și jurisprudență, că o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Poziția procesuală a pârâtului B.P.I. este circumscrisă, așa cum a expus-o în întâmpinare și cererea reconvențională, calității de asociat unic și administrator a SC S.B.I. SRL Arad, care are activitate principală comerțul cu amănuntul. S-a precizat că, persoana fizică B.P.I. nu numai că își desfășoară activitatea în spațiile a căror concesionare a obținut-o reclamanta, dar de la desființarea Pieții P. și-a mutat activitatea în P.O.

cu acceptul reprezentanților C.L.M. Arad și conducerii reclamantei. Din această perspectivă a fost realizată identitatea între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului, pe de o parte și identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, pe de altă parte, respectiv calitatea procesuală pasivă. Contextul juridic expus a determinat corect obligarea pârâtului la plata sumei de 35.373,8 lei, la stabilirea cuantumului sumei avându-se în vedere situația meselor și intervalul de timp al desfășurării activității comerciale. Nejustificată este și critica vizând tardivitatea precizării de acțiune din partea reclamantei. Astfel, reglementările imperative cuprinse în art. 134 C. proc.

civ., stipulează că este socotită ca primă zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Nu poate fi primită teza acreditată de recurent potrivit căreia termenul din 29 iunie 2006 poate fi caracterizat ca primă zi de înfățișare. Din verificarea documentației existente, apare fără putere de tăgadă că la termenul din 29 iunie 2006 reprezentantul legal al pârâtului a depus întâmpinare și cererea reconvențională timbrată, însoțită de un set de înscrisuri doveditoare, care au condus la amânarea cauzei. Ulterior, în termen legal, la 20 iulie 2006, reclamanta SC T.O.P. SA Arad a depus răspuns la întâmpinare și o precizare de acțiune, în sensul indicării sumei de bani reprezentând folosința fără drept a terenului concesionat.

De o corectă stabilire a situației de fapt și de drept s-a bucurat și soluționarea cererii reconvenționale, reclamanta având obligația să încheie cu pârâtul contract de închiriere pentru suprafața de 35 m.p. aferentă celor 7 mese din P.O. Este adevărat că pârâtul a dovedit cu acte calitatea de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și că este beneficiar de anumite facilități conferite prin Legea nr. 341/2004 ce modifică Legea nr. 42/1990. Amplu documentat și bine argumentat s-a motivat că dispozițiile legale expuse anterior și care conferă anumite facilități recurentului nu adaugă la condițiile generale de închiriere a terenului concesionat de proprietar. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul B.P.I.

împotriva deciziei nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul B.P.I. împotriva deciziei civile nr. 232/ A/COM din 25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 mai 2008.