ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3011/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 91 din 5 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a fost respinsă acțiunea reclamantei S.C.C., Craiova prin care solicitase evacuarea pârâtei SC M.C. SRL, comuna Leu, din spațiul ocupat în Complexul Comercial L., etaj. Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâtă, prin care solicitase obligarea reclamantei să încheie un nou contract de închiriere pentru respectivul spațiu în litigiu. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că între părți s-au derulat raporturi juridice în temeiul contractului de închiriere din 1 octombrie 2000, ce a expirat la un an de la data încheierii lui.

După expirarea termenului contractual pârâta a continuat să folosească spațiul fără a fi împiedicată de reclamantă, achitând în continuare chiria, așa încât instanța a considerat locațiunea reînnoită prin tacita relocațiune conform art. 1437 C. civ. și art. 1452 C. civ. Concediul anunțat de reclamantă la 17 octombrie 2006 s-a considerat că nu a produs efecte câtă vreme, prin tranzacția părților din 13 aprilie 2007, consfințită prin sentința comercială nr. 5235/2007 a Judecătoriei Craiova, reclamanta a permis pârâtei rămânerea în spațiu, așa încât cererea în evacuarea pârâtei a fost respinsă considerându-se că a operat, după tranzacție, o nouă tacită relocațiune fără termen și care nu ar putea înceta decât după rezilierea contractului.

Întrucât s-a considerat contractul de locațiune în vigoare, iar evacuarea a fost respinsă, s-a respins și cererea reconvențională. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 111 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, numărul deciziei fiind corectat prin încheierea din 22 iunie 2009 a aceleeași instanțe – iar sentința de fond a fost schimbată în parte în sensul admiterii cererii principale și dispunerii evacuării pârâtei, fiind menținută soluția dată în cererea reconvențională. Instanța de apel a reținut că prin tranzacția părților din 13 aprilie 2007 părțile au convenit asupra folosinței spațiului și eșalonării debitului, convenindu-se în mod expres că nerespectarea termenelor de plată eșalonate va avea drept consecință predarea folosinței bunului de către pârâtă.

Această tranzacție a fost interpretată drept o nouă învoială a părților, așa încât nerespectarea termenelor de plată atrage evacuarea pârâtei, apelul schimbând sentința de fond în acest sens. Nemulțumită de decizia dată pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1437 C. civ. și art. 1452 C. civ., rămânerea sa în spațiu după anunțarea concediului din 17 octombrie 2006 însumând o locațiune reînnoită tacit, fără termen, așa încât ea nu putea fi evacuată decât după rezilierea contractului.

De asemenea, instanța de apel a reținut greșit că după încheierea tranzacției ea nu a achitat sume cu titlu de chirie, însă în prezent reclamanta a refuzat să mai încaseze chiria. Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Așa cum au reținut și instanțele de fond și apel, raporturile juridice dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de închiriere din 1 octombrie 2000, cu termen de 1 an. După expirarea contractului pârâta a continuat să folosească spațiul și să achite chiria înregistrând însă restanțe, restanțe ce au format obiectul cererii reclamantei în dosarul nr. 799/215/2006 al Judecătoriei Craiova, soluționat prin sentința comercială nr. 5235 din 13 aprilie 2007 prin tranzacția părților.

Este adevărat că după 1 octombrie 2001, data expirării contractului, a operat tacita relocațiune în condițiile art. 1437 C. civ. și art. 1452 C. civ., așa cum au reținut și instanțele însă, la 17 octombrie 2006 reclamanta a anunțat pârâtei concediul. Anterior concediului, la 18 mai 2006, reclamanta promovase acțiune contra pârâtei pentru evacuare și plata sumelor restante cu titlu de chirie și utilități, litigiu stins prin tranzacția părților, consfințită prin sentința comercială nr. 5235 din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Craiova.

Conform acestei tranzacții părțile au convenit eșalonarea debitelor începând cu 30 aprilie 2007, ultima plată urmând a se face la 15 iunie 2007, iar în cazul când nu se vor respecta aceste termene convenite și sumele stabilite, pârâta a fost de acord să predea spațiul ce a făcut obiectul contractului din 1 octombrie 2000. Având în vedere tranzacția părților din 13 aprilie 2007, instanța de apel, corect a interpretat-o ca o nouă convenție a părților asupra locațiunii, tacita relocațiune ce a operat după expirarea contractului încetând ca efect al concediului din 17 octombrie 2006; noua locațiune convenită între părți prin tranzacția din 13 aprilie 2007 era sub condiție și termen, modalități ale contractului nerespectate de pârâtă, așa încât, ținând cont de obligația asumată de pârâtă de a părăsi spațiul, instanța de apel corect a dispus evacuarea ei.

Din chitanțele depuse la dosar rezultă că pârâta a achitat doar la 18 iunie 2007 suma de 799,90 lei după tranzacție, așa încât nu a probat respectarea obligațiilor asumate prin contractul de tranzacție, fapt – de altfel – recunoscut implicit de recurentă care însă a imputat reclamantei refuzul primirii sumelor, aspect neprobat. În consecință Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, motiv pentru care recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C. SRL Leu, împotriva deciziei nr. 111 din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.