ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3011/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 91 din 5 februarie

2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a fost respinsă

acțiunea reclamantei S.C.C., Craiova prin care solicitase evacuarea

pârâtei SC M.C. SRL, comuna Leu, din spațiul ocupat în Complexul Comercial

L., etaj.

Prin aceeași

sentință a fost respinsă și cererea

reconvențională formulată de pârâtă, prin care solicitase

obligarea reclamantei să încheie un nou contract de închiriere pentru

respectivul spațiu în litigiu.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că între părți s-au derulat

raporturi juridice în temeiul contractului de închiriere din 1 octombrie 2000,

ce a expirat la un an de la data încheierii lui. După expirarea termenului

contractual pârâta a continuat să folosească spațiul

fără a fi împiedicată de reclamantă, achitând în continuare

chiria, așa încât instanța a considerat locațiunea

reînnoită prin tacita relocațiune conform art. 1437 C. civ. și art.

1452 C. civ.

Concediul anunțat de

reclamantă la 17 octombrie 2006 s-a considerat că nu a produs efecte

câtă vreme, prin tranzacția părților din 13 aprilie 2007,

consfințită prin sentința comercială nr. 5235/2007 a

Judecătoriei Craiova, reclamanta a permis pârâtei rămânerea în

spațiu, așa încât cererea în evacuarea pârâtei a fost respinsă

considerându-se că a operat, după tranzacție, o nouă

tacită relocațiune fără termen și care nu ar putea

înceta decât după rezilierea contractului.

Întrucât s-a considerat

contractul de locațiune în vigoare, iar evacuarea a fost respinsă,

s-a respins și cererea reconvențională.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 111

din 19 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială,

numărul deciziei fiind corectat prin încheierea din 22 iunie 2009 a

aceleeași instanțe – iar sentința de fond a fost schimbată

în parte în sensul admiterii cererii principale și dispunerii

evacuării pârâtei, fiind menținută soluția dată în

cererea reconvențională.

Instanța de apel a

reținut că prin tranzacția părților din 13 aprilie

2007 părțile au convenit asupra folosinței spațiului

și eșalonării debitului, convenindu-se în mod expres că

nerespectarea termenelor de plată eșalonate va avea drept

consecință predarea folosinței bunului de către

pârâtă. Această tranzacție a fost interpretată drept o

nouă învoială a părților, așa încât nerespectarea

termenelor de plată atrage evacuarea pârâtei, apelul schimbând sentința

de fond în acest sens.

Nemulțumită de

decizia dată pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta critică decizia din apel pentru greșita interpretare

și aplicare a dispozițiilor art. 1437 C. civ. și art. 1452 C.

civ., rămânerea sa în spațiu după anunțarea concediului din

17 octombrie 2006 însumând o locațiune reînnoită tacit,

fără termen, așa încât ea nu putea fi evacuată decât

după rezilierea contractului. De asemenea, instanța de apel a

reținut greșit că după încheierea tranzacției ea nu a

achitat sume cu titlu de chirie, însă în prezent reclamanta a refuzat

să mai încaseze chiria.

Prin întâmpinare intimata

reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Așa cum au reținut

și instanțele de fond și apel, raporturile juridice dintre

părți s-au derulat în temeiul contractului de închiriere din 1

octombrie 2000, cu termen de 1 an.

După expirarea

contractului pârâta a continuat să folosească spațiul și

să achite chiria înregistrând însă restanțe, restanțe ce au

format obiectul cererii reclamantei în dosarul nr. 799/215/2006 al

Judecătoriei Craiova, soluționat prin sentința comercială nr.

5235 din 13 aprilie 2007 prin tranzacția părților.

Este adevărat că

după 1 octombrie 2001, data expirării contractului, a operat tacita

relocațiune în condițiile art. 1437 C. civ. și art. 1452 C. civ.,

așa cum au reținut și instanțele însă, la 17 octombrie

2006 reclamanta a anunțat pârâtei concediul.

Anterior concediului, la 18

mai 2006, reclamanta promovase acțiune contra pârâtei pentru evacuare

și plata sumelor restante cu titlu de chirie și utilități,

litigiu stins prin tranzacția părților, consfințită

prin sentința comercială nr. 5235 din 13 aprilie 2007 a

Judecătoriei Craiova.

Conform acestei

tranzacții părțile au convenit eșalonarea debitelor

începând cu 30 aprilie 2007, ultima plată urmând a se face la 15 iunie

2007, iar în cazul când nu se vor respecta aceste termene convenite și

sumele stabilite, pârâta a fost de acord să predea spațiul ce a

făcut obiectul contractului din 1 octombrie 2000.

Având în vedere

tranzacția părților din 13 aprilie 2007, instanța de apel,

corect a interpretat-o ca o nouă convenție a părților

asupra locațiunii, tacita relocațiune ce a operat după expirarea

contractului încetând ca efect al concediului din 17 octombrie 2006; noua

locațiune convenită între părți prin tranzacția din 13

aprilie 2007 era sub condiție și termen, modalități ale

contractului nerespectate de pârâtă, așa încât, ținând cont de

obligația asumată de pârâtă de a părăsi spațiul,

instanța de apel corect a dispus evacuarea ei.

Din chitanțele depuse

la dosar rezultă că pârâta a achitat doar la 18 iunie 2007 suma de

799,90 lei după tranzacție, așa încât nu a probat respectarea

obligațiilor asumate prin contractul de tranzacție, fapt – de altfel

– recunoscut implicit de recurentă care însă a imputat reclamantei

refuzul primirii sumelor, aspect neprobat.

În consecință

Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă

interpretare și aplicare a legii, motiv pentru care recursul pârâtei va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M.C. SRL Leu, împotriva deciziei nr. 111 din 19 mai 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.