ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 660/2007

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 320 din 21 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, inculpatul G.V. a fost condamnat, la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din același cod normativ, și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa cu restul de 2 ani și 274 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 291/2000 a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu un an, în total 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 2 martie 2006 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, instanța a reținut următoarele: La data de 25 ianuarie 2006, inculpatul G.V., deținut în Penitenciarul Spital Colibași i-a propus martorului S.G., deținut în același penitenciar, să-i vândă heroină, în schimbul unei sume de bani.

Martorul a relatat șefului de tură, martorul N.G., despre faptul că inculpatul deține heroina și intenționează să i-o dea pentru a o vinde. La 26 ianuarie 2006, martorul S.G. s-a deplasat, în prezența martorilor N.G. și D.V., lucrători în cadrul penitenciarului, la camera 303 unde era deținut inculpatul, a introdus fața pe vizeta ușii și i-a cerut inculpatului să-i dea „bomboana” despre care vorbiseră. Inculpatul s-a apropiat de vizetă și i-a băgat în gură o doză de heroină, cerându-i să-i aducă mai repede țigări și ce au mai vorbit, făcând referire la bani. După ce martorul S.G. le-a predat heroina, N.G. și D.V. l-au sesizat pe Iancu Adrian, director adjunct al penitenciarului . Cu ocazia percheziției efectuate s-au găsit 8 doze de heroină în fesul pe care îl purta inculpatul.

S-a reținut că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, comisă în condițiile agravantei prevăzute de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și în stare de recidivă postcondamnatorie. Inculpatul a declarat apel susținând că nejustificat s-a aplicat un spor de 1 an închisoare. Prin decizia penală nr. 175/ A din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, s-a admis apelul, s-a desființat în parte sentința și a fost înlăturat sporul de un an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a menținut starea de arest a inculpatului. Instanța de apel a apreciat că, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei atât în faza de urmărire penală cât și a judecății, a colaborat în vederea depistării altor traficanți și consumatori de droguri, o justă individualizare a pedepsei se poate realiza și prin acordarea unei maxime eficiențe criteriilor vizând persoana inculpatului, impunându-se înlăturarea sporului de un an. Inculpatul a declarat recurs susținând că este greșită încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de trafic de droguri întrucât a deținut heroina pentru că intenționa să o consume și a dat martorului o doză pentru ca acesta să-i procure o seringă. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., dar nu este fondat. Susținerea inculpatului că a deținut drogurile pentru consum propriu și nu în vederea traficării nu este confirmată de nici una din probele administrate în cauză, din care rezultă însă că inculpatul i-a dat martorului S.G. o doză de heroină pentru a o vinde. Mai mult decât atât din probe nu rezultă că inculpatul ar fi consumator de droguri, la analizele toxicologice efectuate rezultatul fiind negativ. Așa fiind, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din aceeași lege. Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce detenția preventivă la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 175/ A din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 martie 2006 la 5 februarie 2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2007.