ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.02.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 555/2010

HOTĂRÂRE
12.02.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 555/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, în baza art. 300

2

raportat la art.

160

b

M.G., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială a

inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.G., solicitând revocarea

măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Inculpatul M.G. a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv, dispusă în baza art. 148 lit.

f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reținut că la

data de 30 octombrie 2008 inculpatul M.G. a vândut martorului V.A.R. 4 doze de

heroină (0,36 grame) în schimbul sumei de 200 lei.

Prin sentința penală nr.

1088/ F din 3 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a

condamnat pe inculpatul M.G. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 300

2

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Dispozițiile art. 160

b

alin. (3) prevăd că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, temeiurile care au

determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Astfel, pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului este

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și

gravitatea faptei comise, pericolul ca astfel de fapte să se repete după

punerea în libertate a inculpatului.

De asemenea, în cauză a fost

deja pronunțată o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul fiind

legal deținut în baza acesteia, chiar dacă împotriva hotărârii a fost

exercitată calea de atac.

În cauză nu se poate reține

că au fost depășite limitele rezonabile ale unei detenții preventive, aceste

limite apreciindu-se în funcție de complexitatea fiecărui caz, de

particularitățile acesteia, necesitatea administrării de probe, rapiditatea

comunicării dosarului între instanțele competente.

Față de cele expuse, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 44756/3/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2416/2009
Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 5 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a menținut starea de arest a inculpatului N.R.I. Curtea a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inc
ÎCCJ 2009-01-29
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2009
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1052/ F din 15 septembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul R.L., la pedepsele de 4 ani închisoare ș
ÎCCJ 2006-03-06
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1457/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 357/2/2006 a fost menținută măsura arestării preventi
ÎCCJ 2010-03-10
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 926/2010
raport de obiectul și complexitatea cauzei care implică activitatea infracțională a patru inculpați, durata rezonabilă a arestării preventive nu a fost depășită. Împotriva acestei încheieri, cu privire la dispoziția de menținere a stării de
ÎCCJ 2010-06-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2271/2010
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 10089/3/2010 s-a dispus, printre altele, în temeiul
Sursă