ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1457/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 357/2/2006 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului B.C.C. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în care a fost contopit restul de 36 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară.

Conform sentinței, la 11 iunie 2004, inculpatul, fără drept, a cumpărat în scop de revânzare 4,19 gr. heroină, din care urma să vândă un gram martorului A.N.V. și că, de asemenea, tot fără drept a deținut droguri în vederea consumului. Instanța de control judiciar investită cu apelul inculpatului a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea acestuia impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.C.C., care, a susținut că măsura de menținere a arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest. Din examinarea actelor dosarului se constată că, împotriva inculpatului B.C.C., s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținerea unor astfel de droguri în vederea consumului fiind surprins la 11 iunie 2006 de organele de urmărire penală, având asupra lui cantitatea de 4,19 gr.

heroină din care urma să vândă un gram unei persoane. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005, a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru cele două infracțiuni. Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. și că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptelor și împrejurările săvârșirii lor.

Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 357/2/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2006.