ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.03.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1457/2006

HOTĂRÂRE
06.03.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1457/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 30 ianuarie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 357/2/2006

a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului B.C.C.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat, în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., la 10 ani închisoare și în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare, urmând ca acesta să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în care a fost contopit

restul de 36 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară.

Conform sentinței, la 11 iunie 2004,

inculpatul, fără drept, a cumpărat în scop de revânzare 4,19 gr. heroină, din

care urma să vândă un gram martorului A.N.V. și că, de asemenea, tot fără drept

a deținut droguri în vederea consumului.

Instanța de control judiciar

investită cu apelul inculpatului a apreciat că temeiurile care au determinat

arestarea acestuia impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul B.C.C., care, a susținut că măsura de menținere a

arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea

stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că, împotriva inculpatului B.C.C., s-a luat măsura arestării

preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținerea unor astfel de

droguri în vederea consumului fiind surprins la 11 iunie 2006 de organele de

urmărire penală, având asupra lui cantitatea de 4,19 gr. heroină din care urma

să vândă un gram unei persoane.

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 1621 din 5 decembrie 2005, a reținut vinovăția

inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 10 ani

închisoare pentru cele două infracțiuni.

Având în vedere probatoriul

administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată

în raport cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F.

și că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru

ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul

comunității, ținând seama de natura faptelor și împrejurările săvârșirii lor.

Față de considerentele arătate,

constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge

recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C.C. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 357/2/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 555/2010
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținu
ÎCCJ 2005-07-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4318/2005
temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat, pedeapsa prevăzută de lege, fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezentând un pericol concret pentru ord
ÎCCJ 2010-02-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2010
ării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 26 mai 2
ÎCCJ 2005-01-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 197/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1282 din 13 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul S.A., arestat în cauză, la
ÎCCJ 2006-07-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4511/2006
neexecutat, de un an și 8 luni închisoare, din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1955/2004 a Judecătoriei Ajud, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis incul
Sursă