ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2024

Ședința publică din data de 12 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei, raportate la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59+ și art. 60 din Legea nr. 223/2015 la data deschiderii drepturilor la pensie, precum și H.G. nr. 28/2023, conform gradului de comisar-șef deținut, actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, precum și a plății dobânzii legale penalizatoare, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție și a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea excepției invocate.

Prin sentința nr. 3570 din 15 iunie 2023 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială a tribunalului și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

2.1. Prin sentința nr. 1377 din 6 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauze privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, cauza având ca obiect "acțiune în constatare", în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a - conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, enunțând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, art. 100, 102, 104 din Legea nr. 223/2015 și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, curtea de apel a reținut că din aceste dispoziții legale reiese că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

Deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocarea acestui text de lege apare ca fiind una pur formală, în condițiile în care reclamantul tinde, de fapt, să obțină restituirea părții din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările referitoare la modalitatea de actualizare a pensiei prin O.U.G. nr. 59/2017 și să obțină emiterea unei noi decizii de pensie cu un cuantum mai mare decât cel stabilit prin decizia emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

2.2. Prin sentința nr. 2457 din 8 aprilie 2024 a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetentei materiale și funcționale a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale și, în consecință, a fost declină judecata cauzei către o secție specializată în contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență, și s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, enunțând dispozițiile art. 9, art. 10 alin. (1) și alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reținut, în esență, că, în raport de forma cererii de chemare în judecată care are un obiect principal diferit de excepția de neconstituționalitate invocată, fiind admisibilă prin raportare la cele dispuse de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 660/2007, precum și petitele acțiunii care pornesc de la constatare unei vătămări, care este prevăzută ca premisă a unei astfel de acțiuni la art. 9 alin. (1), intenția părții a fost de formulare a acțiunii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiune care este de competența instanței de contencios administrativ, așa cum se arată expres în alineatul arătat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale a solicitat instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei, raportate la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59+ și art. 60 din Legea nr. 223/2015 la data deschiderii drepturilor la pensie, precum și H.G. nr. 28/2023, conform gradului de comisar-șef deținut, actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, precum și a plății dobânzii legale penalizatoare, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție și a solicitat sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecării cauzei, conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea excepției invocate.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, (…), (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. și Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.