ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5224/2024

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Constanța la data de 20.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023; și obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicata în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de comisar șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, daca este cazul, și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, a invocat disp. art. 9, alin. (5) si art. 9, alin. (1), alin. (2), alin. (4) si alin (5), din Legea 544/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin sentința civilă nr. 806/12.06.2023 pronunțată de Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul civil nr. x/2023 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a dispus declinarea declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamantul în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 235/02.10.2023 s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Constantă și Tribunalul Constanța și a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin decizia civilă nr. 4738 din 19.10.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 93 din 11 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.

S-a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul Romaniei și Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, ca insuficient timbrată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul, solicitând a se avea în vedere prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cu privire la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, cu referire la prevederile art. 105 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat care stipulează că litigiile care au ca obiect pensiile militare de stat sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimata - pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A susținut intimata că deși recurentul - reclamant a fost citat cu mențiunea de a cuantifica valoarea pretențiilor și de a timbra conform art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 acțiunea cu suma de 300 de RON, nu s-a conformat acestei obligații, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din verificarea actelor dosarului rezultă că obiectul cererii de chemare în judecată este subsumat dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ, respectiv, solicitarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului apreciate ca fiind neconstituționale, respectiv O.U.G. nr. 59/2017

Înalta Curte observă că prin încheierea de ședință din data de 12.02.2024, curtea de apel a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza cuantumul pretențiilor care fac obiectul capătului 3 de cerere și de a achita taxa de timbru corespunzătoare sumelor de bani solicitate conform art. 16 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 care nu poate fi mai mare de 300 RON.

Prin sentința atacată, văzând dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., instanța de fond a constatat că reclamantul nu s-a conformat acestor obligații, deși a fost citat cu această mențiune, anulând ca insuficient timbrată cererea formulată în cauză.

Înalta Curte reține că în fața instanței de fond reclamantul a depuse note scrise prin care a precizat că nu poate face calculul sumelor solicitate, învederând faptul că acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru potrivit art. 105 din Legea nr. 223/2015, timbrând acțiunea cu 20 de RON.

Prin motivele de recurs, a solicitat instanței de control judiciar să observe că, potrivit dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 223/2015, orice litigiu în legătură cu pensiile militare de stat sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Recursul nu a fost încadrat în drept, Înalta Curte reținând că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează încălcarea de către prima instanță a unor "reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Potrivit art. 174 din C. proc. civ. "(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Verificând soluția instanței de fond din această perspectivă, Înalta Curte reține că prin încheierea de ședință din data de 12.02.2024 instanța a pus în discuția contradictorie a pârților o măsură procesuală și a dispus asupra obligației reclamantului de a preciza și timbra în consecință capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Cauza a fost amânată pentru ca partea să-și precizeze valoarea pretenției solicitate prin capătul III al cererii de chemare în judecată, obligație adusă la cunoștința recurentului - reclamant prin dovada de comunicare din data de 16 februarie 2024.

Față de insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată, se reține că instanța a procedat conform art. 197 din C. proc. civ., anulând cererea în consecința, astfel că nu se poate consta încălcarea vreunei norme de drept procedural care să conducă la casarea sentinței.

Cu privire la motivele susținute în cadrul recursului referitor la incidența dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 223/2015, Înalta Curtea constată că aprecierea efectuată de judecătorul fondul asupra caracterului timbrabil sau nu al cererii de chemare în judecată nu se încadrează în noțiunea "de încălcare a unor norme de procedură" sancționate cu nulitatea (pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ.), sau în noțiunea de "încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material" (pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.).

În privința taxelor judiciare de timbru, condiție extrinsecă de valabilitate a cererii de chemare în judecată, se reține că legiuitorul a instituit procedura prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit căruia:

"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.".

Se observă că legea instituie un termen scurt de 3 zile în care partea poate critica modul de stabilire a taxei de timbru, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că cererea de reexaminare se soluționează de un al complet printr-o încheiere definitivă, împrejurare din care rezultă că aceste aspecte nu pot fi reiterate prin căile de atac.

Împrejurarea că partea nu a înțeles să uzeze de procedura reexaminării în fața instanței de fond, nu-i deschide calea de atac recursului, termenul prevăzut de norma specială neputând fi interpretate decât ca fiind imperativ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 93 din 11 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.