ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1451/2024

HOTĂRÂRE

20.06.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1451/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MAI, a solicitat să se constatate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M Of. nr. 41 din 13.01.2023, obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M Of. nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de comisar-șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Se invocă excepția de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său. În motivare, reclamantul a arătat că are calitatea de pensionar din data de 25.09.2016, conform deciziei nr. 188767/16.12.2016 a Casei Sectoriale de Pensii a MAI, fiind invocate ca temei de drept dispozițiile art. 9 alin. (1), (2), (4) și 5 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 260 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal instanța a admis excepția inadmisibilității cererii reclamantului A. formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cerere pe care o respinge.

A respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a CCR de către Curtea de Apel Iași - SCAF în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

A admis excepția necompetenței materiale a instanței privind soluționarea cererii reclamantului formulate în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a MAI și de sesizare a CCR, în acest din urmă cadru procesual și a declinat competența materială de soluționare a acestor din urmă cereri în favoarea secției I Civile - Complet de asigurări sociale a Tribunalului Iași,

Pentru a hotărî astfel, Curtea a ținut seama de faptul că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 vizând O.U.G. nr. 59/2017, formulată împotriva Guvernului României, este inadmisibilă, sens în care a apreciat că stabilirea competenței materiale nu poate fi lăsată la opțiunea reclamantului prin formularea unei cereri inadmisibile în vederea atragerii unei alte competențe materiale decât cea prevăzută expres de lege, așa încât a constatat că aparține secției I Civile - Complet de asigurări sociale a Tribunalului Iași, competența materială de soluționarea a cererii formulate de reclamant.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la 15 noiembrie 2023, sub același număr de dosar.

Tribunalul Iași, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 997/2024 din 21 mai 2024 a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Iași, secția I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17 iunie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A., fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017.

În acest context, se reține că reclamantul a dedus judecății o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unui O.U.G., aspect ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Raportat la situația premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea O.U.G. a cărei neconstituționalitate se invocă, Înalta Curte apreciază că competentă să soluționeze cauza este instanța de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecății vizează materia prestațiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură.

Această soluție este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Față de această împrejurare, se reține calificarea juridică a cererii dată de reclamant, în sensul că acesta a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept fiind clare în sensul susținerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanța reține că, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, obiectul și cauza acestuia.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.