ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 mai 2009 la Curtea de

Apel Târgu Mureș, reclamantul Consiliul Local al comunei

Mădăraș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României, anularea ordinului de plată din 30 decembrie 2008 prin care au

fost obligați să restituie la bugetul statului suma de 210.595 lei

reprezentând sume defalcate privind TVA acordate în anul 2008 bugetului comunei

Mădâraș pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital,

obligarea pârâtului la emiterea unui act normativ care să prevadă

restituirea acestei sume către bugetul comunei Mădăraș,

obligarea pârâtului la efectuarea plații sumei de 210.595 lei către

bugetului comunei Mădăraș.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că în anul 2008 i-a fost alocată suma de

210.595 lei de la bugetul de stat în vederea acoperirii unor cheltuieli curente

și de capital pentru realizarea unor obiective importante ale

comunității locale, sumă acordată în conformitate cu prev.art.

5 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Făcând

trimitere la dispozițiile cuprinse în art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008 au

fost obligați la restituirea acestor sume către bugetul de stat,

regularizarea cu bugetul de stat a acestor sume trebuind să se realizeze

până la data de 8 ianuarie 2009. În raport de acest termen de regularizare

stabilit prin actul normativ contestat, la data de 31 decembrie 2008, prin

ordinul de plată 9, au restituit la bugetul statului suma de 210.595 lei

reprezentând sume defalcate din TVA acordate pe anul 2008.

Formulând plângere prealabila s-a

solicitat Guvernului României revenirea asupra acestei dispoziții

însă nu s-a dat curs solicitării. Prin aceste dispoziții

Consiliul local a fost lipsit de importante resurse financiare fiind

lezată securitatea juridică a unității

administrativ-teritorială dar a provocat și o încălcare

gravă a principiilor descentralizării și autonomiei locale

financiare recunoscută prin art. 16 din Legea nr. 273/2006. Prin emiterea

acestei ordonanțe au fost încălcate de asemenea prev.art. 9 din Carta

Europeană a autonomiei locale ratificată prin Legea nr. 199/1997

potrivit cărora în cadrul politicii economice naționale

autoritățile administrației publice locale au dreptul la resurse

proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea

atribuțiilor lor.

Reclamanta a invocat excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008,

solicitându-se sesizarea Curții Constituționale.

În motivarea excepției s-a

susținut că prin emiterea acestei ordonanțe au fost încălcate

prevederile constituționale cuprinse în art. 120 alin. (1) din

Constituția României care statuează că „administrația

publică din unitățile administrativ teritoriale se

întemeiază pe principiile descentralizării autonomiei locale și

deconcentrării serviciilor publice”, ba mai mult România a ratificat Carta

Europeană a autonomiei locale adoptată la Strassbourg pe 15 octombrie

1985 prin Legea nr. 199/1997 publicată în Monitorul Ofcial al României nr.

331 din 26 noiembrie 1997.

Pârâtul Guvernul României, prin

întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

susținând că legile și ordonanțele guvernului nu pot fi

atacate pe cale principală prin acțiune introdusă exclusiv în

acest scop la instanța de judecată sau de arbitraj comercial ci numai

pe cale de excepție în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui

interes legitim.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 124 din data de 15 octombrie 2009, a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de Consiliul Local al comunei

Mădăraș, având ca obiect excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008.

Totodată, a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local

al comunei Mădăraș în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, așa cum

rezultă din considerentele sentinței, următoarele:

În ceea ce privește cererea de

sesizare a Curții Constituționale instanța de contencios

administrativ, în raport de disp.art. 29 din Legea nr. 47/1992, verificând

admisibilitatea ei a constatat că la data formulării cererii

dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu mai

sunt în vigoare, întrucât aceste prevederi referitoare la restituirea sumelor

la bugetul de stat au avut o aplicare limitată în timp în sensul disp.art.

66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, întrucât regularizarea se impunea a fi

făcută până la 8 ianuarie 2009, neintervenind nici o prelungire

a acestui termen. De altfel această regularizare s-a și realizat prin

virarea sumei solicitate prin acțiunea dedusă judecății.

A mai arătat prima

instanță că, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1)

și (6) din Legea nr. 47/1992, dispoziții care condiționează

soluționarea excepției de neconstituționalitate a unui act

normativ de legătura lui cu obiectul cauzei dedusă

judecății dar și să fie în vigoare la data sesizării

Curții Constituționale și având în vedere că

dispozițiile legale a căror neconstituționalitate este

invocată nu mai sunt în vigoare la data formulării cererii,

instanța a apreciat că cererea de sesizare a Curții

Constituționale este inadmisibilă.

Pe fondul acțiunii,

instanța a constatat că acțiunea este inadmisibilă întrucât

nu se poate formula acțiune în anulare având ca obiect principal

constatarea nelegalității sau a neconstituționalității

direct în fața instanței de contencios administrativ. A mai constat

că Ordinul de plată din 31 decembrie 2008 nu poate fi calificat ca

act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

sens în care a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Comunei Mădăraș,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

și s-a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o

nouă judecată.

În motivele de recurs se

critică soluția instanței de fond pentru că deși,

recunoaște că de „modalitatea de rezolvare a excepției de

către Curtea Constituțională depinde soluționarea

obiectului principal al acțiunii”, instanța de fond nu a trimis

excepția ridicată spre competentă soluționare considerând

cererea de sesizare ca fiind inadmisibilă.

Această soluție a fost

apreciată ca fiind greșită pentru că nu este

îndeplinită niciuna dintre condițiile de inadmisibilitate a cererii

de sesizare și nu se poate considera că dispozițiile a căror

neconstituționalitate a fost încălcată nu ar mai fi în vigoare.

Se consideră că prin

constatarea inadmisibilității cererii de sesizare a Curții

Constituționale, instanța de fond a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, pentru că s-a substituit

Curții Constituționale.

În drept au fost invocate

prevederile art. 304 pct. 4 și 9

C. proc. civ

.

După analiza motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul declarat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate a art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008

pentru că ar fi inadmisibilă deoarece dispozițiile legale a

căror neconstituționalitate se invocă nu ar mai fi în vigoare

și nu pentru că nu ar avea legătură cu cauza.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992, cererea de sesizare este inadmisibilă în cazul în care

dispoziția din lege sau ordonanță nu mai este în vigoare la data

formulării acesteia.

Un text dintr-o lege sau dintr-o

ordonanță se consideră că este în vigoare atâta timp cât el

nu a fost abrogat, expres sau implicit și nu a fost modificat sau

suspendat.

Atâta timp cât au existat acte

normative care au modificat alte texte ale O.U.G. nr. 223/2008, dar art. 4 a

rămas nemodificat și cum nu există nici un act normativ prin

care să se fi abrogat acest articol, textul se consideră că este

în vigoare.

Faptul că în art. 4 din O.U.G. nr.

223/2008 se fac referiri la sume pe anul 2008 și că regularizarea

acestor sume cu bugetul de stat se realizează până la data de 8

ianuarie 2009, nu poate conduce la concluzia că suntem în prezența

unor norme ce au avut o aplicare limitată în timp.

Este adevărat că art. 66

din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative prevede că actele normative pot avea aplicare

limitată în timp, în spațiu sau privind obiectul reglementării.

Prin urmare, în mod greșit a

reținut prima instanță inadmisibilitatea cererii de sesizare a

Curții Constituționale determinând inexistența legăturii de

cauzalitate a excepției cu fondul cauzei numai în raport de acest

considerent, astfel că hotărârea instanței de fond a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9

C.

proc. civ.

Pentru că instanța de fond

a considerat că textul nu mai este în vigoare și a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale numai pentru acest considerent, ca

fi admis recurs, va fi casată sentința și trimisă cauza

spre rejudecare.

Totodată, în considerarea art. 129

corelat cu art. 84

C.

proc. civ.

,

instanța era datoare să determine încadrarea corectă din punct

de vedere juridic a obiectului acțiunii, ținând seama de finalitatea

urmărită prin acest demers judiciar și nu de sensul literal al

termenilor folosiți de reclamant, precum și de prevederile art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004.

Acest text de lege, astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 262/2007, în raport cu statuările

interpretative date de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 660/2007,

a adus un plus de rigoare mecanismului acestui tip de acțiuni stabilind

expres obiectul pe care îl pot avea: acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului; anularea actelor

administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea

unei autorități publice să emită un act administrativ, sau

la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

În speță, prin cererea

introductivă a solicitat și restituirea sumei de 210.595 lei virată

la bugetul de stat prin „forța publică”, situație în care, în

considerarea art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, inadmisibilitatea

acesteia raportat la modalitatea de formulate nu putea fi reținută.

Mai mult, deși și-a

intitulat această cerere ca „acțiune împotriva unei ordonanțe”,

reclamantul a invocat, în drept, atât dispozițiile art. 9 cât și pe

cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, care reglementează obiectul

acțiunii judiciare în contencios administrativ și a formulat mai

multe capete de cerere așa cum chiar instanța de fond a reținut,

respectiv, anularea ordinului de plată, obligarea Guvernului României

să emită un act normativ de restituire a sumei virate și

obligarea acestuia să efectueze plata acestei sume.

De remarcat ar fi și inadvertențele

apărute în motivarea sentinței pentru că se face trimitere la

suma de 2.648.957 lei, deși s-a solicitat suma de 210.595 lei prin cererea

de chemare în judecată, se indică restituirea sumei la bugetul

județului Mureș deși s-a solicitat restituirea la bugetul

comunei Mădăraș.

În aceste condiții, având în

vedere și prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora acțiunea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă

în cazul în care Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate invocată, va fi admis recursul, va fi

casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la

aceeași instanță, în baza art. 312

C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

La rejudecare, instanța va

analiza cererea de sesizare a Curții Constituționale în raport de

condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Se vor solicita reclamantului

precizări în legătură cu temeiul juridic al cererii (art. 8 sau art.

9 din Legea nr. 554/2004) și în raport de poziția procesuală a

acestuia să procedeze la soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Consiliul Local al Comunei Mădăraș împotriva

sentinței nr. 124 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Irevocabilă.