ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Județean Harghita a solicitat instanței sesizarea Curții

Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008, referitoare la unele măsuri pentru reducerea

unor cheltuieli bugetare și anularea obligației Consiliului Județean Harghita

stabilită prin art. 4 al actului normativ arătat.

î

n motivarea acțiunii

s-a susținut că potrivit dispozițiilor menționate, sumele defalcate din taxa pe

valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin H.G. bugetelor locale pentru

acoperirea unor cheltuieli cuvenite și de capital rămân neutilizabile la finele

anului și se restituie bugetului de stat .

r

egularizarea

cu bugetul de stat a sumelor respective se realizează până la data de 8

ianuarie 2009. Arată reclamantul că a încheiat pentru aceste sume angajamente

înainte de adoptarea actului normativ, iar demersurile materializate în

plângerea prealabilă transmisă pârâtului au rămas fără rezultat.

î

n opinia

reclamantului atât prin refuzul nejustificat de a soluționa plângerea, cât și

prin adoptarea actului normativ i s-a încălcat interesul legitim de a exercita

autonomia locală, potrivit art. 3 din Legea nr. 215/2001, prin imposibilitatea

de a utiliza fondurile publice în condiții de eficiență conform art. 20 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 273/2006.

De asemenea, s-a

creat riscul producerii unor prejudicii iminente, determinate de imposibilitatea

onorării obligațiilor contractuale asumate.

Prin întâmpinare,

Curtea Constituțională a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, dat fiind că din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă

această calitate, astfel că a solicitat scoaterea sa din cauză. Prin încheierea

din 12 mai 2009, instanța a dispus scoaterea din cauză a Curții

Constituționale, întrucât s-a apreciat că citarea acesteia în calitate de parte

a fost dispusă prin citativ din eroare.

Prin întâmpinare, Guvernul

României prin Secretariatul General a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

prin prisma dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și art. 9 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, Legile și O.G. neputând fi atacate pe cale

principală, prin acțiune introdusă exclusiv în acest scop la instanța de

judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepție, în

valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

S-a mai arătat că

dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost invocată au avut

aplicabilitate doar până la 8 ianuarie 2009.

Ministerul Finanțelor

Publice a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului

Guvernul României, dată fiind calitatea acestuia de inițiator al actului

normativ, invocând în acest sens și dispozițiile art. 108 alin. (4) din

Constituție și ale art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 405/2007. A invocat excepția

inadmisibilității cererii, arătând că în cauză nu a fost îndeplinită procedura

prealabilă și că prin prisma dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, nu

se poate vorbi de existența unui refuz nejustificat.

Referitor la fondul

cauzei, s-a arătat că actul atacat a fost adoptat cu respectarea cerințelor

Legii nr. 24/2000 și ale H.G. nr. 50/2005, iar cu privire la cuprinsul normei,

date fiind supraestimarea veniturilor bugetului de stat, s-a impus restrângerea

cheltuielilor bugetare spre a diminua deficitul.

Prin sentința nr. 133

din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului privind

sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

A observat că

obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă sesizarea pe cale

principală a Curții Constituționale cu privire la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G.-nr. 223/2008 și pe cale

de consecință anularea obligației reclamantului față de pârât.

În atare situație,

prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și

deciziile Curții Constituționale care au stabilit cu Legile și O.G. nu pot fi

atacate pe cale principală ci doar pe cale de excepție în valorificarea unui

drept subiectiv sau interes legitim, astfel că acțiunea a fost respinsă cu

inadmisibilă .

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând ca temei juridic prevederile art.

304 pct. 8 C. proc. civ., „când instanța, interpretând greșit actul dedus

judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia”.

Susține recurentul că

prin soluția recurată, instanța de fond a dat o interpretare greșită cererii cu

care a fost sesizată, fără a avea în vedere precizările scrise prin care a

răspuns la excepția inadmisibilității acțiunii prin neobservarea prevederilor art.

261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

Astfel, arată

recurentul că prin precizările scrise a indicat și a dezvoltat toate aspectele

de nelegalitate și cauzatoare de prejudicii viitoare, dar certe și

determinabile printr-un simplu calcul matematic,

ale obligației instituite de art. 4 al

O.U.G. nr. 223/2008, și a

precizat că, numai în subsidiar față de obiectul acțiunii a invocat și excepția

de neconstituționalitate ale prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008, cu

respectarea ordinii logico - juridice a succesiunii actelor procedurale

prevăzute de regulile și normele procedurale, astfel cum rezultă din

dispozițiile alin. (1) teza a doua și alin. (3) din art. 9 al Legii nr. 554/2004,

coroborată cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Drept urmare,

structurarea acțiunii a respectat întocmai succesiunea logică și juridică a

actelor procedurale, sens în care a solicitat sesizarea Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate ale art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008, urmând

ca fondul pricinii să fie judecat în funcție de decizia Curții Constituționale

privind excepția invocată de recurent în mod subsidiar.

Recurentul solicită

casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

fond.

Examinând sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale at.304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond prin

admiterea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul

României a respins cererea cu care a fost sesizată reținând, în esență, că

excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni

principale în fața instanței de judecată, unde constituie întotdeauna un mijloc

de apărare într-un litigiu în curs de soluționare, excepție care excede sferei

sale de competență astfel cum este reglementată de art. 3 C. proc. civ.

Într-adevăr, dată

fiind natura specifică a O.G. este imposibil ca acestea să facă obiectul unei

acțiuni în anulare sau a unei acțiuni având ca obiect principal constatarea neconstituționalității

în fața instanței de contencios administrativ, întrucât această excepție este

de competența exclusivă a Curții Constituționale. Aceasta poate fi formulată

doar pe cale incidentă potrivit at.146 lit. d) din Constituție în cadrul unui

litigiu de competența instanțelor judiciare sau arbitrale.

Art. 9 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 reglementează două categorii

de acțiuni ce asigură cetățeanului o adevărată protecție prin intermediul

contenciosului administrativ:

- acțiuni împotriva ordonanțelor

sau dispozițiilor din acestea pe care partea vătămată le consideră

neconstituționale, dar care încă nu au fost declarate neconstituționale, fiind

necesară să se pronunțe mai întâi Curtea Constituțională asupra excepției de

neconstituționalitate;

- acțiuni împotriva

ordonanțelor care au fost deja declarate neconstituționale într-un alt proces.

Recurentul- reclamant

deși invocă prevederile art. 9 alin. (1) din lege, care vizează acțiunea din

prima categorie, la care se referă textul menționat, prin cererea adresată

instanței de judecată a solicitat în principal constatarea

neconstituționalității art. 4 din O.U.G. nr. 223/2007, fondul acțiunii identificându-se

practic cu excepția de neconstituționalitate.

Dispozițiile art. 9 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 vizează cereri care au ca obiect acordarea de

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.G., anularea actelor

administrative emise, în baza acestora, precum și, după caz obligarea unei

autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei

anumite operațiuni administrative așa cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (5),

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007.

Aceasta va fi

însoțită de excepția de neconstituționalitate care determină suspendarea

litigiului de contencios administrativ, dacă instanța admite cererea de

sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată

că cererea astfel cum a fost formulată ca de astfel și precizările scrise care

sunt în fapt un răspuns la excepția invocată de pârâți, nu răspunde exigențelor

de formă astfel cum au fost anterior arătate.

Prin urmare, dat

fiind caracterul acțiunilor formulare împotriva O.G. care au o reglementare

specială în Legea nr. 554/2004, prima instanță constatând că acțiunea

principală, în care fondul cauzei se identifică practic cu excepția de

neconstituționalitate, dând eficiență excepției invocată în cauză, în mod

corect a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.

Constatând că instanța

a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății atât din perspectiva

acțiunii introductive cât și a precizărilor scrise depuse la dosar, și că

hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței în raport cu obiectul cererii și susținerile părților, urmează ca în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul ce vizează motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 cu referire la art. 261 alin. (1) pct.

3 și 5 C. proc. civ., să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Județul Harghita - Consiliul Județean Harghita

împotriva sentinței nr. 133 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.