ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Județean Harghita a solicitat instanței sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008, referitoare la unele măsuri pentru reducerea unor cheltuieli bugetare și anularea obligației Consiliului Județean Harghita stabilită prin art. 4 al actului normativ arătat. î n motivarea acțiunii s-a susținut că potrivit dispozițiilor menționate, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin H.G.

bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli cuvenite și de capital rămân neutilizabile la finele anului și se restituie bugetului de stat . r egularizarea cu bugetul de stat a sumelor respective se realizează până la data de 8 ianuarie 2009. Arată reclamantul că a încheiat pentru aceste sume angajamente înainte de adoptarea actului normativ, iar demersurile materializate în plângerea prealabilă transmisă pârâtului au rămas fără rezultat. î n opinia reclamantului atât prin refuzul nejustificat de a soluționa plângerea, cât și prin adoptarea actului normativ i s-a încălcat interesul legitim de a exercita autonomia locală, potrivit art. 3 din Legea nr. 215/2001, prin imposibilitatea de a utiliza fondurile publice în condiții de eficiență conform art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 273/2006.

De asemenea, s-a creat riscul producerii unor prejudicii iminente, determinate de imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale asumate. Prin întâmpinare, Curtea Constituțională a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dat fiind că din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă această calitate, astfel că a solicitat scoaterea sa din cauză. Prin încheierea din 12 mai 2009, instanța a dispus scoaterea din cauză a Curții Constituționale, întrucât s-a apreciat că citarea acesteia în calitate de parte a fost dispusă prin citativ din eroare. Prin întâmpinare, Guvernul României prin Secretariatul General a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, prin prisma dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Legile și O.G.

neputând fi atacate pe cale principală, prin acțiune introdusă exclusiv în acest scop la instanța de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepție, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim. S-a mai arătat că dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost invocată au avut aplicabilitate doar până la 8 ianuarie 2009. Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, dată fiind calitatea acestuia de inițiator al actului normativ, invocând în acest sens și dispozițiile art. 108 alin. (4) din Constituție și ale art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 405/2007. A invocat excepția inadmisibilității cererii, arătând că în cauză nu a fost îndeplinită procedura prealabilă și că prin prisma dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, nu se poate vorbi de existența unui refuz nejustificat.

Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că actul atacat a fost adoptat cu respectarea cerințelor Legii nr. 24/2000 și ale H.G. nr. 50/2005, iar cu privire la cuprinsul normei, date fiind supraestimarea veniturilor bugetului de stat, s-a impus restrângerea cheltuielilor bugetare spre a diminua deficitul. Prin sentința nr. 133 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: A observat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă sesizarea pe cale principală a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G.-nr.

223/2008 și pe cale de consecință anularea obligației reclamantului față de pârât. În atare situație, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și deciziile Curții Constituționale care au stabilit cu Legile și O.G. nu pot fi atacate pe cale principală ci doar pe cale de excepție în valorificarea unui drept subiectiv sau interes legitim, astfel că acțiunea a fost respinsă cu inadmisibilă . Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând ca temei juridic prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., „când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. Susține recurentul că prin soluția recurată, instanța de fond a dat o interpretare greșită cererii cu care a fost sesizată, fără a avea în vedere precizările scrise prin care a răspuns la excepția inadmisibilității acțiunii prin neobservarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc.

civ. Astfel, arată recurentul că prin precizările scrise a indicat și a dezvoltat toate aspectele de nelegalitate și cauzatoare de prejudicii viitoare, dar certe și determinabile printr-un simplu calcul matematic, ale obligației instituite de art. 4 al O.U.G. nr. 223/2008, și a precizat că, numai în subsidiar față de obiectul acțiunii a invocat și excepția de neconstituționalitate ale prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008, cu respectarea ordinii logico - juridice a succesiunii actelor procedurale prevăzute de regulile și normele procedurale, astfel cum rezultă din dispozițiile alin. (1) teza a doua și alin. (3) din art. 9 al Legii nr. 554/2004, coroborată cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Drept urmare, structurarea acțiunii a respectat întocmai succesiunea logică și juridică a actelor procedurale, sens în care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ale art. 4 din O.U.G. nr. 223/2008, urmând ca fondul pricinii să fie judecat în funcție de decizia Curții Constituționale privind excepția invocată de recurent în mod subsidiar. Recurentul solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale at.304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României a respins cererea cu care a fost sesizată reținând, în esență, că excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni principale în fața instanței de judecată, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluționare, excepție care excede sferei sale de competență astfel cum este reglementată de art. 3 C. proc. civ. Într-adevăr, dată fiind natura specifică a O.G. este imposibil ca acestea să facă obiectul unei acțiuni în anulare sau a unei acțiuni având ca obiect principal constatarea neconstituționalității în fața instanței de contencios administrativ, întrucât această excepție este de competența exclusivă a Curții Constituționale.

Aceasta poate fi formulată doar pe cale incidentă potrivit at.146 lit. d) din Constituție în cadrul unui litigiu de competența instanțelor judiciare sau arbitrale. Art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 reglementează două categorii de acțiuni ce asigură cetățeanului o adevărată protecție prin intermediul contenciosului administrativ: - acțiuni împotriva ordonanțelor sau dispozițiilor din acestea pe care partea vătămată le consideră neconstituționale, dar care încă nu au fost declarate neconstituționale, fiind necesară să se pronunțe mai întâi Curtea Constituțională asupra excepției de neconstituționalitate; - acțiuni împotriva ordonanțelor care au fost deja declarate neconstituționale într-un alt proces.

Recurentul- reclamant deși invocă prevederile art. 9 alin. (1) din lege, care vizează acțiunea din prima categorie, la care se referă textul menționat, prin cererea adresată instanței de judecată a solicitat în principal constatarea neconstituționalității art. 4 din O.U.G. nr. 223/2007, fondul acțiunii identificându-se practic cu excepția de neconstituționalitate. Dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 vizează cereri care au ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.G., anularea actelor administrative emise, în baza acestora, precum și, după caz obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative așa cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (5), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007.

Aceasta va fi însoțită de excepția de neconstituționalitate care determină suspendarea litigiului de contencios administrativ, dacă instanța admite cererea de sesizare a Curții Constituționale. Înalta Curte constată că cererea astfel cum a fost formulată ca de astfel și precizările scrise care sunt în fapt un răspuns la excepția invocată de pârâți, nu răspunde exigențelor de formă astfel cum au fost anterior arătate. Prin urmare, dat fiind caracterul acțiunilor formulare împotriva O.G. care au o reglementare specială în Legea nr. 554/2004, prima instanță constatând că acțiunea principală, în care fondul cauzei se identifică practic cu excepția de neconstituționalitate, dând eficiență excepției invocată în cauză, în mod corect a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.

Constatând că instanța a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății atât din perspectiva acțiunii introductive cât și a precizărilor scrise depuse la dosar, și că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în raport cu obiectul cererii și susținerile părților, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Județul Harghita - Consiliul Județean Harghita împotriva sentinței nr. 133 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.