ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3372/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

declanșat conflictul negativ de competență

Prin acțiunea

înregistrată la data de 17 ianuarie 2011, pe rolul Tribunalului Harghita –

secția civilă, reclamanta Comuna Lăzarea – prin Primar, a chemat în judecată pe

pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Harghita, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea pct. 2 din

Decizia nr. 18/2010 emisă de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi

Harghita, cu sediul în Miercurea-Ciuc;

- anularea încheierii

nr. VI.382 din 20 decembrie 2010 a Curții de Conturi a României.

În fapt, reclamanta a

arătat că prin Decizia nr. 18 din 14 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi

Harghita, la pct. 2 s-a constatat faptul că în cursul anului 2009 au fost

angajate plăți bugetare în valoare de 61.627 lei cu titlu de sume de

reprezentare (21.804 lei) și indemnizații pentru hrană (39.823 lei) și s-a

dispus inițierea măsurilor pentru a se stabili întinderea prejudiciilor și a recuperării

acestora.

Contestația împotriva

acestei Decizii a fost respinsă prin Încheierea nr. VI.382 din 20 decembrie

2010, emisă de Curtea de Conturi a României.

În opinia

reclamantei, atât încheierea nr. VI.382/2010 cât și pct. 2 din Decizia 18/2010

sunt nelegale, reclamanta invocând interpretarea greșită a dispozițiilor art.

12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, de

către pârâtă în condițiile în care, acest text de lege nu se referă la

imposibilitatea acordării unor alte drepturi de natura celor care au fost

acordate personalului primăriei, din fondurile proprii ale primăriei.

Pârâta Curtea de

Conturi a României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de

necompetență materială a Tribunalului Harghita - secția civilă, în raport de

noul Regulament privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130 din 04 noiembrie 2010, în

vigoare la data sesizării instanței de judecată cu prezenta acțiune.

Prin sentința nr.

2522 din 12 octombrie 2011, Tribunalul Harghita – secția civilă a admis

excepția necompetenței materiale invocată de Curtea Conturi a României și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu

Mureș.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că la data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare noul Regulament privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130 din 04 noiembrie 2010.

Conform pct. 228 din

acest act normativ, competența de soluționare a sesizărilor formulate de

conducerea entităților verificate împotriva încheierilor emise de Comisia de

soluționare a contestațiilor, aparține secției de contencios administrativ și

fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei.

Dat fiind faptul că

obiectul cererii introductive vizează atât Decizia nr. 18 din 14 octombrie 2010

emisă de Camera de Conturi Harghita, structură teritorială fără personalitate

juridică, cât și încheierea nr. VI/382 din 20 decembrie 2010 emisă de Comisia

de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și având în vedere

data înregistrării cauzei pe rolul instanței de judecată, respectiv 17 ianuarie

2011, în raport de prevederile legale anterior citate, tribunalul a apreciat că

soluționarea litigiului intră în competența Curții de Apel Târgu Mureș - secția

contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 77

din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a

instanței, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Harghita.

Totodată, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la I.C.C.J., pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că obiectul prezentului litigiu

constă în anularea pct. 2 din Decizia nr. 18/2010 emisă de Curtea de Conturi a

României – Camera de Conturi Harghita și anularea încheierii nr. VI.382 din 20

decembrie 2010 a Curții Conturi a României.

Curtea de apel a

reținut că actul administrativ producător de efecte juridice este Decizia nr.

18/2010, iar nu Încheierea nr. VI.382 din 20 decembrie 2010, aceasta fiind dată

în soluționarea plângerii prealabile.

Cum Decizia nr.

18/2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Harghita este un act

administrativ emis de o autoritate publică locală, în speță, este aplicabil

criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului,

potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,

situație în care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

Harghita.

În aprecierea Curții

de apel, în condițiile în care Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii

de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de

contencios administrativ, așa cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, este lipsit de relevanță faptul că prevederile art. 228 din

Hotărârea nr. 130/2010 trimit la Curtea de Apel, în a cărei rază teritorială se

află situat sediul entității verificate de controlorii financiari din cadrul

Curții de Conturi, deoarece nu poate fi aplicată prioritate o regulă dintr-un

act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează

competența materială a instanțelor de contencios administrativ (art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de aceeași forță

juridică ca regula consacrată în Legea contenciosului administrativ.

competență

Înalta Curte,

constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita - secția

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Pentru a soluționa

conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei,

reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea pct. 2

din Decizia nr. 18/2010 emisă de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi

Harghita precum și anularea încheierii nr. VI.382 din 20 decembrie 2010 a

Curții de Conturi a României, emisă în soluționarea contestației formulate

împotriva Deciziei nr. 18/2010.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este

definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de

o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și

de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate, se impune a stabili care

este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice,

care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri

adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 92 și art. 98 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții

de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste

activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 78 din 10 februarie 2009, împotriva măsurilor dispuse

prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen

de 15 zile, care „nu suspendă obligația executării deciziei”.

În raport de dispozițiile legale menționate, se reține că

actul administrativ care produce efecte juridice, supus obligației executării este

decizia structurii Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial

contestația, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca

având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit

în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Referindu-se la competența instanțelor de contencios

administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a

deciziei este o cameră județeană de conturi și, pe de altă parte, că în materia

contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a

autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv

aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de

putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții

de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de

soluționare a cauzei.

Aceasta este, de altfel, și interpretarea cuprinsă în

pct. 106 – 108 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului

Curții de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise în soluționarea

procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92 și următoarele

poate fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă în condițiile

Legii nr. 554/2004, competența revenind secției de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel, pentru încheierile structurilor centrale ale Curții de

Conturi și secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor,

pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi județene.

În concluzie, față de toate argumentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului

Harghita - secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Lăzarea, prin primar, în

contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a

județului Harghita, în favoarea Tribunalului Harghita – secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.