ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3372/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârile care au declanșat conflictul negativ de competență Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2011, pe rolul Tribunalului Harghita – secția civilă, reclamanta Comuna Lăzarea – prin Primar, a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Harghita, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea pct. 2 din Decizia nr. 18/2010 emisă de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi Harghita, cu sediul în Miercurea-Ciuc; - anularea încheierii nr. VI.382 din 20 decembrie 2010 a Curții de Conturi a României.

În fapt, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 18 din 14 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Harghita, la pct. 2 s-a constatat faptul că în cursul anului 2009 au fost angajate plăți bugetare în valoare de 61.627 lei cu titlu de sume de reprezentare (21.804 lei) și indemnizații pentru hrană (39.823 lei) și s-a dispus inițierea măsurilor pentru a se stabili întinderea prejudiciilor și a recuperării acestora. Contestația împotriva acestei Decizii a fost respinsă prin Încheierea nr. VI.382 din 20 decembrie 2010, emisă de Curtea de Conturi a României.

În opinia reclamantei, atât încheierea nr. VI.382/2010 cât și pct. 2 din Decizia 18/2010 sunt nelegale, reclamanta invocând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, de către pârâtă în condițiile în care, acest text de lege nu se referă la imposibilitatea acordării unor alte drepturi de natura celor care au fost acordate personalului primăriei, din fondurile proprii ale primăriei. Pârâta Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Harghita - secția civilă, în raport de noul Regulament privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130 din 04 noiembrie 2010, în vigoare la data sesizării instanței de judecată cu prezenta acțiune.

Prin sentința nr. 2522 din 12 octombrie 2011, Tribunalul Harghita – secția civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de Curtea Conturi a României și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că la data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare noul Regulament privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130 din 04 noiembrie 2010. Conform pct. 228 din acest act normativ, competența de soluționare a sesizărilor formulate de conducerea entităților verificate împotriva încheierilor emise de Comisia de soluționare a contestațiilor, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei.

Dat fiind faptul că obiectul cererii introductive vizează atât Decizia nr. 18 din 14 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Harghita, structură teritorială fără personalitate juridică, cât și încheierea nr. VI/382 din 20 decembrie 2010 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și având în vedere data înregistrării cauzei pe rolul instanței de judecată, respectiv 17 ianuarie 2011, în raport de prevederile legale anterior citate, tribunalul a apreciat că soluționarea litigiului intră în competența Curții de Apel Târgu Mureș - secția contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 77 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la I.C.C.J., pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că obiectul prezentului litigiu constă în anularea pct. 2 din Decizia nr. 18/2010 emisă de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Harghita și anularea încheierii nr. VI.382 din 20 decembrie 2010 a Curții Conturi a României. Curtea de apel a reținut că actul administrativ producător de efecte juridice este Decizia nr. 18/2010, iar nu Încheierea nr. VI.382 din 20 decembrie 2010, aceasta fiind dată în soluționarea plângerii prealabile.

Cum Decizia nr. 18/2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Harghita este un act administrativ emis de o autoritate publică locală, în speță, este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Harghita.

În aprecierea Curții de apel, în condițiile în care Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, așa cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este lipsit de relevanță faptul că prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 trimit la Curtea de Apel, în a cărei rază teritorială se află situat sediul entității verificate de controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, deoarece nu poate fi aplicată prioritate o regulă dintr-un act infralegislativ în detrimentul normei cu putere de lege care reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), în lipsa unei norme derogatorii de aceeași forță juridică ca regula consacrată în Legea contenciosului administrativ.

4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita - secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Pentru a soluționa conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea pct. 2 din Decizia nr. 18/2010 emisă de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi Harghita precum și anularea încheierii nr. VI.382 din 20 decembrie 2010 a Curții de Conturi a României, emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 18/2010.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”. În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 92 și art. 98 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 78 din 10 februarie 2009, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care „nu suspendă obligația executării deciziei”. În raport de dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice, supus obligației executării este decizia structurii Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial contestația, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este o cameră județeană de conturi și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Aceasta este, de altfel, și interpretarea cuprinsă în pct. 106 – 108 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise în soluționarea procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92 și următoarele poate fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii nr. 554/2004, competența revenind secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel, pentru încheierile structurilor centrale ale Curții de Conturi și secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi județene. În concluzie, față de toate argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita - secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Lăzarea, prin primar, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a județului Harghita, în favoarea Tribunalului Harghita – secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.