ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5818/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5818/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată
sub nr. 13/36/2011 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții Primăria Comunei
O. și Comuna O. prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României,
Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României au solicitat
anularea procesului-verbal de constatare din 7 septembrie 2010 cu referire la constatările
concretizate prin aplicarea măsurii din decizia nr. 22 din 4 iunie 2010, anularea
deciziei nr. 35 din 7 octombrie 2010 și a încheierii nr. VI.367 din 14 decembrie
2010 emisă de Comisia de Solutionare a Contestațiilor de pe lângă Curtea de Conturi
a României.
În motivarea contestației,
reclamanții au arătat că, în fapt, prin decizia nr. 35 din 7 octombrie 2010 Camera
de Conturi Constanța a constatat în privința anumitor sume plătite salariaților
că acestea au un caracter nelegal, impunându-se măsurile prevăzute în decizie, motivarea
nelegalității acordării sumelor de bani fiind evidențiată în cadrul procesului verbal.
S-a precizat că prin măsura
de la pct. 3 din decizie s-a dispus luarea măsurilor necesare pentru stabilirea
întinderii prejudiciului reprezentând plăți nelegale acordate sub forma unor drepturi
bănești de natura salariilor și recuperarea acestuia conform prevederilor legale.
Împotriva deciziei
nr. 35 din 7 octombrie 2010 au formulat contestație administrativă în procedura
prevăzută de art. 92-art. 105 din H.G. nr. 1/2009, la care s-a răspuns prin încheierea
nr. VI.367 din 14 decembrie 2010 prin care contestația a fost respinsă, argumentele
reținute în cadrul acesteia fiind similare celor cuprinse în procesul verbal și
în decizia administrativă contestată.
Reclamanții au considerat
nelegale și netemeinice constatările Curții de Conturi care a reținut că drepturile
acordate salariaților, drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității
muncii, au un caracter nelegal.
Reclamanții au mai susținut
că sumele reținute de Curtea de Conturi ca fiind nelegal plătite au fost acordate
în anul 2009, în conformitate cu prevederile Acordului/Contractului Colectiv de
Muncă înregistrat sub nr. 34776 din 21 octombrie 2008;
Reclamanții au depus la
dosar: decizia Curții de Conturi nr. 35 din 7 octombrie 2010, încheierea nr. VI.367
din 14 decembrie 2010, proces-verbal de constatare, contestația administrativă adresată
pârâtei împotriva deciziei nr. 35 din 7 octombrie 2010, copia acțiunii în anularea
deciziei nr. 34 din 6 octombrie 2010, practică judiciară, contract colectiv de muncă
și acte adiționale.
Întâmpinarea formulată
în cauză
Pârâta Curtea de Conturi
a României a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii
formulate de reclamanți ca netemeinică și nelegală.
Sentința și considerentele
Curții de apel
Prin sentința nr. 90 din
10 martie 2011 Curtea de Apel Constanța a admis excepția necompetenței materiale
a instanței în soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții
Primăria Comunei O. și Comuna O. prin Primar în contradictoriu cu pârâții Curtea
de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi
a României și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Constanța.
Pentru a pronunța această
sentință, Curtea de apel a reținut că soluționarea cauzei aparține Tribunalului
Constanța, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiul are ca obiect
decizia nr. 35/2010 a Camerei de Conturi Constanța.
De asemenea, prima instanță
a apreciat că dispozițiile art. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin
hotărârea nr. 130/2010 nu pot înfrânge prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004,
deoarece acestea au înlocuit fără o anumită justificare dispozițiile din hotărârea
nr. 1/2009 (art. 107 și art. 108) a Curții de Conturi a României, prin care se reglementa
competența materială în funcție de emitentul actului.
S-a mai reținut că potrivit
legii, Curtea de Conturi nu are competența de a stabili o competență specială și
derogatorie a instanței de judecată, astfel că s-au înlăturat prevederile care reglementau
competența materială de soluționare cuprinse în Regulament.
Sentința și considerentele
Tribunalului Constanța
Prin sentința nr. 1456
din 22 septembrie 2011 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului
Constanța, invocată de pârâtă.
A fost declinată competența
soluționării cauzei privind pe reclamanții Primăria Comunei O. și Comuna O. prin
Primar și pârâtele Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Constanța,
și Curtea de Conturi a României, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Ca urmare a constatării
conflictului negativ de competență s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți
de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această
sentință, Tribunalul a reținut că prin dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea
nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi s-a stabilit că,
”Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele
judecătorești specializate”.
Pe de altă parte, potrivit
pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin hotărârea nr. 130/2010,
publicato în M. Of. nr. 832/2010, competența de soluționare a sesizării formulate
de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare
a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul
curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate,
în condițiile legii contenciosului administrativ.
În raport de prevederile
legale reținute s-a constatat că sesizarea instanței specializate de contencios
administrativ se poate face doar cu referire la încheierea emisa de Comisia de soluționare
a contestațiilor, acesta fiind singurul act administrativ de natură a investi o
instanță de judecată, sesizarea distinctă a instanței de judecată cu solicitarea
de analizare a legalității și temeinici actelor administrative, proces-verbal de
control și decizie, fiind inadmisibilă.
Astfel, în condițiile
în care verificarea activității de audit desfășurată de către Curtea de Conturi
se poate face doar cu raportare la încheierea emisă de Comisia de soluționare a
contestațiilor, Curtea de Conturi reprezentând un organ al administratei publice
centrale, s-a apreciat că actele emise de parata urmează a fi supuse controlului
de legalitate de către Curtea de apel, cu raportare la dispozițiile art. 3 pct.
1 din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Soluția Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte examinând
conflictul de competență, constată că soluționarea acțiunii aparține Tribunalului
Constanța, potrivit considerentelor ce se vor enunța în continuare.
Conform art. 92 din Regulamentul
de organizare și funcționare a activităților specifice Curții de Conturi aprobat
prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în
termen de 15 zile de la data primirii, partea interesată poate face contestație
la structura Curții de Conturi care a emis decizia.
Primăria Comunei O. a
uzat de aceste dispoziții și a depus contestația care a fost soluționată conform
art. 101 lit. b) din Regulamentul în vigoare la data analizării contestației, respectiv
de o comisie de soluționare a contestațiilor formată din consilierul de conturi
care coordonează domeniul ce a făcut obiectul verificării, un alt consilier de conturi
și directorul din cadrul departamentului respectiv, deoarece se contesta o decizie
emisă la nivelul camerelor de conturi.
Art. 106 din Regulament
prevedea posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ împotriva
hotărârilor înscrise în încheiere de către entitatea verificată, însă competența
instanțelor de contencios este diferită, în raport de structura comisiei care a
soluționat contestația.
Potrivit art. 107 din
Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi „sesizarea
instanței se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de
Apel București, pentru încheierile emise de structurile centrale ale Curții de Conturi",
iar potrivit art. 108 din același Regulament „în cazul încheierilor emise la nivelul
camerelor de conturi, sesizarea instanței se depune la Secția de contencios administrativ
și fiscal a tribunalelor".
Problema care se impune
a fi rezolvată și de care depinde stabilirea competenței instanței este dacă încheierea
nr. VI 367 din 14 decembrie 2010 este emisă de o structură centrală a Curții de
Conturi, în sensul dispozițiilor pct. 108 din Regulament.
Contestația a fost soluționată
de o comisie formată potrivit pct. 101 lit. b) din Regulament și având în vedere
că în finalul încheierii se precizează termenul de contestare și instanța competentă
să soluționeze contestația (Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ
și fiscal), competența de soluționare va fi stabilită în favoarea Tribunalului Constanța,
secția contencios administrativ și fiscal.
De precizat că la data
pronunțării încheierii ce formează obiectul analizei judiciare era în vigoare hotărârea
nr. 1/2009, hotărârea nr. 130/2011 având aplicabilitate ulterioară, respectiv actelor
întocmite de la 1 ianuarie 2011.
În cauză, încheierea a
fost pronunțată de Curtea de Conturi la data de 14 decembrie 2010, deci anterior
intrării în vigoare a Regulamentului nr. 130/2010, care a stabilit la pct. 228 că
soluționarea contestațiilor împotriva încheierilor emise de Comisia de soluționare
a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții
de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.
Având în vedere succesiunea
normelor procedurale în timp, se va aplica norma de competență în vigoare la data
adoptării actului contestat și nu aceea care intra în vigoare ulterior, motiv pentru
care soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului
dintre Primăria comunei Oltina și Comuna Oltina prin Primar, Curtea de Conturi a
României, Camera de Conturi a județului Constanța și Curtea de Conturi a României,
în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie
2011.