ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3936/2011

Asupra conflictului de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 26 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții Primăria

Comunei I. și Comuna I. prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi

a României - Camera de Conturi Constanța, au solicitat suspendarea executării Deciziei

nr. 34 din 06 octombrie 2010 emise de către Curtea de Conturi a României - Structura

Curții de Conturi Constanța sub aspectul măsurilor dispuse la pct. 2.

În motivarea contestației,

reclamanții au arătat că, în fapt, prin Decizia nr. 34 din 06 octombrie 2010 Camera

de Conturi Constanța a constatat în privința anumitor sume plătite salariaților

că acestea au un caracter nelegal, impunându-se măsurile prevăzute la pct. 2 din

decizie, motivarea nelegalității acordării sumelor de bani fiind evidențiată în

cadrul procesului verbal.

Împotriva Deciziei

nr. 34 din 06 octombrie 2010 au formulat contestație administrativă în procedura

prevăzută de art. 92-105 din H.G. nr. 1/2009, la care s-a răspuns prin Încheierea

nr. VI.354 din 07 decembrie 2010 prin care contestația a fost respinsă.

Pârâta Curtea de Conturi

a României, prin întâmpinare depusă la dosar, a invocat excepția necompetenței materiale

a tribunalului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate

de reclamanți în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.

Prin sentința civilă

nr. 288 din 17 februarie 2011, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței

materiale, invocată de pârâtă și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut că, în speță, este vorba de instanța căreia i-ar

reveni competența de a soluționa contestația împotriva procesului-verbal de constatare,

deciziei emise de Curtea de Conturi, respectiv Încheierii pronunțate de Curtea de

Conturi în soluționarea contestației administrative. Prin urmare, competența materială

a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice

emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.

Cum, în conformitate cu

dispozițiile art. 228 din menționatul regulament, respectiv cu dispozițiile

art. 10 Legea nr. 554/2004, cererea privind anularea Încheierii emise de Curtea

de Conturi este de competența curții de apel, instanța a apreciat că cererea de

suspendare a deciziei emise de Curtea de Conturi - prin Camera de Conturi a Județului

Constanța(structură fără personalitate juridică) este de competența aceleiași instanțe,

respectiv curtea de apel.

Constanța.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 04 martie 2001 sub nr. 255/36/2001.

În ședința publică din

06 aprilie 2011, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale

față de dispozițiile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 10 Legea

nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 112/CA din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei.

A declinat cauza având

ca obiect suspendare executare act administrativ spre competentă soluționare către

Tribunalul Constanța, secția comercială și contencios administrativ.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului ivit.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Constanța a reținut că aplicabile speței sunt dispozițiile

art. 10 Legea nr. 554/2004 , având în vedere că ceea ce a statuat Curtea de Conturi

în Regulamentul propriu de organizare și desfășurare a activităților sale specifice,

prin pct. 228, nu poate înfrânge competența materială stabilită prin dispozițiile

art. 10 Legii nr. 554/2004, cât timp această competență nu este prevăzută printr-o

lege organică specială.

În raport de aceste dispoziții

legale și de principiul ierarhiei actelor normative, Curtea de Apel Constanța a

reținut competența de soluționare a cauzei în primă instanță de către tribunal,

dat fiind faptul că se solicită suspendarea executării unui act administrativ fiscal

emis de o structură descentralizată, respective de către Camera de Conturi a Județului

Constanța, nefiind astfel relevantă derogarea cuprinsă în pct. 228 al Regulamentului

adoptat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Curții de Conturi în ceea ce privește competența

materială a instanțelor de contencios administrativ.

Totodată, Curtea de apel

a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar, în raport de prevederile

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze

conflictul, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

asupra conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație

și Justiție asupra conflictului negativ de competență va stabili pentru următoarele

considerente că în cauză competența materială de soluționare revine, în primă instanță

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

În fapt se reține următoarea

situație:

Camera de Conturi a Județului

Constanța a emis Decizia nr. 34 din 6 octombrie 2010 împotriva căreia s-a formulat

contestație ce a fost soluționată prin Încheierea VI.354 din 7 decembrie 2010, prin

care a fost respinsă contestația.

Obiectul prezentei acțiuni

îl reprezintă suspendarea Deciziei nr. 34 din 6 octombrie 2010 emisă de către Curtea

de Conturi a României - Structura Curții de Conturi Constanța, sub aspectul măsurilor

dispuse la pct. 2 și implicit a Încheierii VI.354 din 7 decembrie 2010.

Cererii de suspendare,

ca o cerere accesorie cererii în anularea actelor administrative, îi sunt aplicabile

aceleași reguli în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare ca și

în cazul acțiunii în anulare.

În raport de situația

de fapt, cauzei deduse judecății îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 94/1992

coroborate cu prevederile din Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi

a României care se aplică cu prioritate, ca acte normative cu caracter special,

derogatorii de la dreptul comun, respectiv art. 10 Legea nr. 554/2004.

În cauză nu s-a făcut

dovada că a fost formulată sau admisă vreo excepție de nelegalitate a dispozițiilor

pct. 228 din Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2009 pentru ca aceste dispoziții

să fie înlăturate în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei.

Potrivit pct. 228 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții

de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi „competența

de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva

încheierii emise de Comisia de Soluționare a Contestațiilor aparține secției de

contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate, în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

În raport de aceste dispoziții

legale, rezultă că revine competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, fiind

corecte considerentele Tribunalului Constanța în ceea ce privește stabilirea competenței

de soluționare a cauzei.

În consecință, Înalta

Curte în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența materială de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanții Primăria Comunei I. și Comuna I. prin Primar și pârâta Curtea

de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța, în favoarea Curții

de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iulie

2011.