ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2926/2015

Decizia nr. 2926/2015 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 48/2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosar nr. x/43/2013* s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului având ca obiect cererea de anulare a anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 și a Deciziei nr. 166 din 24 octombrie 2012 emise de pârât. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului se arată, în esență, că sentința este nelegală deoarece înlătură în mod greșit apărarea reclamantului bazată pe aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 în momentul emiterii de către pârât a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012. În notele scrise depuse la dosarul cauzei solicită ca instanța de recurs să țină cont de decizia Curții Constituționale nr. 66/2015. 3. Întâmpinarea intimatului În apărare, intimatul susține că în mod legal instanța de fond a respins apărarea reclamantului referitoare la presupusa aplicare retroactivă a legii deoarece, printre altele, Curtea de Apel Târgu Mureș nu a făcut decât să se conformeze unei practici judiciare dominante.

4. Considerentele Înaltei Curți Examinând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, ținând cont de motivele de recurs invocate în cauză precum și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 1865 (în continuare CPC), Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arată în continuare: Prima instanță a omis să soluționeze fondul cauzei considerând în mod eronat că reclamantul nu a criticat temeinicia Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-63582 din 28 august 2012 (Nota de constatate) și a Deciziei nr. 166 din 24 octombrie 2012 emise de pârât.

Astfel, unul din argumentele reclamantului recurent Județul Harghita împotriva Notei de constatare a fost acela că în mod greșit s-a reținut ca fiind restrictivă cerința minimă de calificare pusă participanților la procedura achiziției publice (de a depune bilanț contabil auditat aferent anilor 2007-2009 din care să rezulte că nu au rezultat pierderi iar activele circulante au fost pozitive) deoarece nu exista o bază legală în acest sens. Singura bază legală este dată, în opinia reclamantului recurent, de Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 (Ordinul) care, într-adevăr, în Anexa 1 califică o astfel de condiție ca fiind restrictivă. Anterior acestui Ordin, respectiv la data desfășurării procedurii de achiziție publică, nu exista temei legal care să interzică instituirea unei cerințe minime de calificare cum este cea în discuție.

În acest context, afirmația primei instanțe referitoare la împrejurarea că Ordinul nu a stat la baza Notei de constatare este nerelevantă deoarece judecata fondului înseamnă a stabili dacă cerința minimă de calificare pusă de reclamantul recurent este sau nu restrictivă raportat la legislația în vigoare la data faptelor. Argumentul părții vizează tocmai acest aspect care ține de fondul raportului juridic dedus judecății. În consecință, în mod greșit Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că reclamantul nu a contestat temeinicia Notei de constatare. Sentința este nelegală și din alt punct de vedere. Astfel, prima instanță a reținut că aplicarea unei corecții financiare prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a acestui act normativ nu înfrânge principiul neretroactivității legii civile.

Or, ulterior pronunțării sentinței, prin Decizia nr. 66/2015, Curtea Constituțională a stabilit contrariul, declarând neconstituțional art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011. Decizia Curții Constituționale este obligatorie pentru instanța de recurs conform art. 31 din Legea nr. 47/1992. Revine instanței de fond la care, după cum se va arăta, va fi trimisă cauza spre rejudecare, să stabilească efectele deciziei Curții Constituționale ținând cont și de ordinea juridică a Uniunii europene, din care România este parte, având în vedere existența sesizării Curții de Justiție a Uniunii europene cu mai multe întrebări preliminare în cauze similare cu cea prezentă (cauzele C-260/14 și C-261/14).

Văzând că sentința a fost pronunțată cu aplicare greșită a legii, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 CPC, și constatând că prima instanță nu intrat în cercetarea fondului, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Județul Harghita prin Consiliul Județean Harghita împotriva Sentinței nr. 48 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2015. Procesat de GGC - LM