ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2009

Asupra recursului de față

în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel

Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul G.C.V. împotriva rezoluțiilor nr. 20/P/2008 din 2 iulie 2008 a

D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, nr. 603/11/2/2008 din 30 iulie 2008 și nr.

693/11/2/2008 a D.N.A. – S.C.C.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționar la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorul D.D.,

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen.,

susținând că acesta a

făcut trafic de

influență cu ocazia întocmirii certificatului medico-legal

în cauza

penală în care petiționarul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de vătămare corporală din culpă și că prin actele de urmărire

penală efectuate de procuror i s-au adus vătămări intereselor sale legitime.

Prin rezoluția din 2 iulie 2008, dată în dosarul nr. 20/P/2008 al D.N.A.

- Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

intimatul procuror, pentru infracțiunea reclamată, întrucât fapta nu există.

S-a reținut, din verificările efectuate, că intimatul procuror a

confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale,

constatând intervenită prescripția penală în baza

art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., față de medicul legist U.R.,

cercetat

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu și

neglijență în serviciu, reclamate de petiționarul G.

C.V. Totodată, s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile

laturii

subiective și obiective a infracțiunii de trafic de influență,

întrucât, la data eliberării certificatului

medico-legal de către medicul

legist U.R., în cursul anului 1996,

procurorul D.D. și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Suceava, dosarul privind pe petiționar în calitate de inculpat

fiind instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Prin rezoluția din 30 iulie 2008, dată în dosarul nr. 603/ll/2/2008 a

D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției, a fost menținută rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a solicitat

desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală

pentru completarea probatoriului.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, următoarele:

Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă că intimatul a

săvârșit vreo acțiune în condițiile textului incriminator prevăzut de art. 257 C.

pen., iar din plângerea penală și actele dosarului nu rezultă împrejurările și

modul de comitere de către procuror a faptei de trafic de influență, care să se

circumscrie laturii obiective și subiective a infracțiunii.

S-a mai reținut că mijloacele de probă invocate și depuse de petiționar

la dosarul cauzei nu au fost pertinente, utile și concludente soluționării

cauzei.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat

la filele 5-7 din dosar, criticând atât rezoluțiile procurorului cât și

modalitatea de soluționare a plângerii sale de către instanță și solicitând

casarea sentinței penale, a rezoluțiilor atacate și trimiterea dosarului la

procuror în vederea completării probatoriului, pentru adoptarea unei soluții

corecte.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect,

instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca

nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în

cauză, magistratul procuror și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în

conformitate cu dispozițiile legale, pe baza actelor de cercetare și verificare

efectuate, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului cu

prilejul supravegherii exercitate asupra activității organelor de urmărire

penală investite cu plângerea penală formulată de petiționar.

Fiind investit cu soluționarea plângerii petiționarului împotriva

medicului legist care a întocmit certificatul medico-legal în cauza penală, în

care ulterior petiționarul a fost achitat, procurorul a dispus, în mod corect,

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de medicul legist, constatând că

erau incidente prevederile instituției prescripției răspunderii penale.

Criticile petiționarului referitoare la modul de soluționare de către

intimatul procuror a plângerii formulate nu pot fi primite, întrucât

activitatea desfășurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui

prin ea însăși o infracțiune. Legalitatea și temeinicia unei soluții dispuse de

procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la

procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., iar, ulterior, prin exercitarea căii de atac a plângerii la

instanța competentă.

Pe de altă parte, adoptarea unor soluții de neurmărire penală sau de

netrimitere în judecată, chiar greșite, în cauzele penale, nu poate antrena

răspunderea penală procurorilor, decât în măsura în care există probe că au

fost interesați sau de rea-credință.

Nici critica petiționarului referitoare la lipsa rolului activ al

procurorului, care nu a administrat probe pentru aflarea adevărului, nu a

dispus efectuarea de confruntări și nu a audiat pe martorul D.l. care a afirmat

că procurorul D.D. a făcut trafic de influență cu ocazia întocmirii

certificatului medico-legal nu poate fi primită.

În urma investirii cu plângerea penală, procurorul efectuează

verificări în cadrul fazei actelor premergătoare, prevăzute de dispozițiile art.

224 C. proc. pen., fază exterioară procesului penal.

Or, nefiind început procesul penal, procurorul nu putea dispune

efectuarea unor mijloace de probă și a unor procedee probatorii, precum

confruntarea, întrucât, conform reglementărilor procesual penale acestea se pot

efectua doar în cadrul legal al procesului penal.

Nici celelalte critici scrise ale petiționarului, în sensul că instanța

nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, de natură să-i garanteze

drepturile, prin neaudierea martorului invocat în susținerea acuzațiilor sale, nu

pot fi primite.

Cu ocazia soluționării plângerilor în cadrul procedurii

reglementate de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., instanța de judecată nu poate administra probe în condițiile

specifice fazei de

judecată în primă instanță, întrucât este investită

numai cu

verificarea legalității și

temeiniciei soluției de netrimitere în judecată

dispusă de procuror, iar

nu cu soluționarea, pe fond, a unei cauze.

În lipsa unor date și elemente care să confirme infracțiunea de trafic

de influență reclamată de petiționar în conținutul plângerii penale, nu au

existat și nu au rezultat nici urmare efectuării actelor premergătoare, indicii

temeinice care să creeze convingerea organelor de urmărire penală că în cauză

se impune începerea urmăririi penale față de procurorul intimat.

În raport de considerentele expuse, se

constată că sentința

instanței de fond este temeinică și

legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.C.V.,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar G.C.V.

împotriva sentinței penale nr. 77 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

ianuarie 2009.