ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2627/2009

Asupra recursului penal de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de inculpatul T.P. cu soluția excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen. ca inadmisibilă. S-a stabilit termen de judecată 22 iulie 2009. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin rechizitoriul 19/P/2008 din 05 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T.P.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și fals în declarații prevăzut de art. 292 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1780/86/2009 din data de 12 martie 2009. La termenul de judecată din 10 iunie 2009, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procurori în vederea refacerii urmăririi penale, cerere respinsă ca nefondată prin încheierea de la acea dată. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 1780/86.2009, inculpatul invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc.

pen., solicitând suspendarea judiciară a cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu cererea formulată. În motivarea cererii s-a arătat că acest text contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2), și (3) din Constituție, în sensul că acordă procurorului, părții vătămate și părții civile dreptul la un recurs separat în cazul restituirii cauzei la procuror fără însă a-i acorda și inculpatului același drept, în situația respingerii cererii sale de restituire. Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, întrucât textul de lege nu are legătură cu soluția cauzei, Curtea Constituțională pronunțându-se numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul T.P. La termenul de judecată din 10 iulie 2009, inculpatul nu s-a prezentat pentru susținerea recursului declarat, nedepunând nici o cerere de amânare în acest sens. Procurorul, la același termen de judecată a invocat excepția inadmisibilității recursului concluziile acestuia fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesuale, prin care au fost reglementate hotărârile judecătorilor a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarație și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii penale.

Potrivit art. 385 1 din C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea recursului acele hotărâri judecătorești nedefinitive determinate de lege. Prevederile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. stabilesc regula potrivit căreia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurate, cu excepția cazului când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs. Prin urmare, ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să prevadă calea de atac a recursului separat împotriva încheierii, aceasta nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu sentința sau decizia recurată. Conform art. 332 alin. (4) C. proc. pen.

„împotriva hotărârii de sesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru cei lipsă”, per a contrario, încheierea prin care se respinge cererea de restiuire a cauzei la procuror poate fi atacată numai odată cu sentința sau decizia. Astfel încheierea din 10 iunie 2009 a Tribunalului Suceava prin care s-a respins cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, nu era atacabilă separat cu recurs, ci numai odată cu fondul cauzei, aceasta nefăcând parte din categoria încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs.

Întrucât recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Tribunalului Suceava era inadmisibil, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen. invocată de către inculpat într-o cale de atac inadmisibilă nu poate fi supusă controlului instanței superioare, atâta timp, cât în cadrul recursului declarat de inculpatul T.P. la Curtea de Apel Suceava nu se puteau ridica excepții de această natură, întrucât în esența sa, recursul era inadmisibil și nu permitea alte discuții. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii ședinței din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1780/86/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.