ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2627/2009

Asupra recursului penal de

față,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 29 iunie 2009 a Curții

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de inculpatul T.P. cu

soluția excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (4) C.

proc. pen. ca inadmisibilă. S-a stabilit termen de judecată 22 iulie 2009.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Suceava a reținut că prin rechizitoriul 19/P/2008 din 05 martie 2009

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. -

Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului T.P. pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. a)

și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și fals în declarații prevăzut de art. 292 C.

pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000, cauza fiind înregistrată pe

rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1780/86/2009 din data de 12 martie 2009.

La termenul de judecată din

10 iunie 2009, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procurori în

vederea refacerii urmăririi penale, cerere respinsă ca nefondată prin

încheierea de la acea dată. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul

cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 1780/86.2009,

inculpatul invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin.

(4) C. proc. pen., solicitând suspendarea judiciară a cauzei și sesizarea

Curții Constituționale cu cererea formulată.

În motivarea cererii s-a

arătat că acest text contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2), și (3)

din Constituție, în sensul că acordă procurorului, părții vătămate și părții

civile dreptul la un recurs separat în cazul restituirii cauzei la procuror fără

însă a-i acorda și inculpatului același drept, în situația respingerii cererii

sale de restituire.

Curtea de Apel Suceava a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, întrucât

textul de lege nu are legătură cu soluția cauzei, Curtea Constituțională

pronunțându-se numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a

fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse

controlului.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs inculpatul T.P.

La termenul de judecată din

10 iulie 2009, inculpatul nu s-a prezentat pentru susținerea recursului

declarat, nedepunând nici o cerere de amânare în acest sens.

Procurorul, la același

termen de judecată a invocat excepția inadmisibilității recursului concluziile

acestuia fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte, examinând

actele și lucrările dosarului, constată recursul inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor

codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată

de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesuale, prin care au

fost reglementate hotărârile judecătorilor a fi supuse examinării, căile de atac

și ierarhia acestora, termenele de declarație și motivele pentru care se poate

cere reformarea hotărârii penale.

Potrivit art. 385

1

din C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea recursului acele

hotărâri judecătorești nedefinitive determinate de lege.

Prevederile art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen. stabilesc regula potrivit căreia încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurate, cu excepția

cazului când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs. Prin urmare, ori

de câte ori nu există o dispoziție legală care să prevadă calea de atac a

recursului separat împotriva încheierii, aceasta nu poate fi atacată cu recurs

decât odată cu sentința sau decizia recurată.

Conform art. 332 alin. (4) C.

proc. pen. „împotriva hotărârii de sesizare se poate face recurs de către

procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin

hotărâre, în 3 zile de la pronunțare pentru cei prezenți, și de la comunicare

pentru cei lipsă”, per a contrario, încheierea prin care se respinge cererea de

restiuire a cauzei la procuror poate fi atacată numai odată cu sentința sau

decizia. Astfel încheierea din 10 iunie 2009 a Tribunalului Suceava prin care

s-a respins cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror în vederea

refacerii urmăririi penale, nu era atacabilă separat cu recurs, ci numai odată

cu fondul cauzei, aceasta nefăcând parte din categoria încheierilor care pot fi

atacate separat cu recurs.

Întrucât recursul declarat

de inculpatul T.P. împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Tribunalului

Suceava era inadmisibil, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

332 alin. (4) C. proc. pen. invocată de către inculpat într-o cale de atac

inadmisibilă nu poate fi supusă controlului instanței superioare, atâta timp,

cât în cadrul recursului declarat de inculpatul T.P. la Curtea de Apel Suceava

nu se puteau ridica excepții de această natură, întrucât în esența sa, recursul

era inadmisibil și nu permitea alte discuții.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva

încheierii ședinței din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1780/86/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iulie 2009.