ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1217/2010

A

supra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 27908/3 din 15 august 2007 pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, solicitând obligarea acestui pârât la restituirea următoarelor sume:

- 1.889.269,09 Ron pentru suprafața de 15,1401 ha de teren aferente

construcției Secțiunii 2 B Câmpia Turzii - Gilău a Autostrăzii Transilvania, a

sectorului 5 Fetești - Cernavodă a Autostrăzii București - Constanța, precum și

a realizării obiectivului „Pasaj acces Autostrada București - Constanța DJ 414,

tronson Drajna-Fetești;

- DN 6 Craiova - Filiași (Valea Rea) în suprafață de 2340 mp cu o

valoare de 11.979,09 lei (Ron);

-

DN 3B Călărași - în suprafață de 585 mp, în valoare

de 179.840,60 lei +taxa în valoare de 5953,84 lei(Ron);

-

Autostrada București - Constanța, Sector 4

(Drajna-Fetești) suprafața de 2501 mp în valoare de 302.953.768 și suprafața de

1968 mp în valoare de 24.888,34 lei Reabilitare Autostrada București - Constanța,

Secțiunea 5, Fetești - Cernavodă (Pădurea stația de taxare) în suprafață de 2,1

ha cu o valoare de 3.365.573,084 lei (Ron);

-

DN 1 - Varianta Gherla, suprafața 1340 mp pentru care

s-au achitat sumele: 45.897,14+332.643,64+20.140,17+400 Ron;

-

Calafat - Vidin în suprafață de 0,3860 mp cu o

valoare de 1.410.324,90 lei (Ron);

-

DN 68 - Lugoj în suprafață de 3266 mp cu o valoare de

272.951,491ei (Ron);

-

DN 17 Iacobeni - Sadova, în suprafață de 2.0547 ha în

valoare de 4.222.398,33 Ron;

-

DN 3B - DN 3 Călărași, în suprafață de 0,0585 ha în

valoare de 5.953,84+179.840,6 lei (Ron);

-

DN 66 - Lupeni 7,2 ha în valoare de

525.448,80+334.171,27 Ron, achitate pentru scoaterea definitivă a terenurilor

necesare pentru lucrările de construcție autostrăzi și drumuri naționale din

circuitul agricol și, respectiv din fondul forestier național, reprezentând

plata nedatorată.

Prin sentința civilă nr. 992 din 27 mai 2008 a Tribunalului București, secția

a V-a civilă, s-a admis acțiunea reclamantei C.N.A.D.N.R. SA în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și R.N.P.R.;

a fost obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 3.015.632,19

lei, reprezentând plăți nedatorate; a fost obligată pârâta R.N.P.R. la

restituirea către reclamantă a sumei de 3.794.895,47 lei, reprezentând plăți

nedatorate; a fost obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale la 9.776,45 lei cheltuieli de judecată către reclamantă și

pârâta R.N.P.R. la 12.302,76 lei cheltuieli de judecată către reclamantă,

proporțional cu culpa procesuală a fiecăruia dintre pârâți.

Sentința civilă nr. 992 din 27 mai 2008 a Tribunalului București a fost

menținută prin decizia nr. 308 din 04 mai 2009 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de

pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și R.N.P.R.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele

au reținut următoarele:

Prin ordine de plată depuse la dosar, reclamanta a achitat în contul

pârâților sume de bani reprezentând contravaloarea unor suprafețe de terenuri

folosite pentru construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în condițiile

în care, dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 exceptau pe

reclamantă de plata acestor sume.

Prin înscrisul de la pag. 175 dosar fond, reclamanta și-a precizat

câtimea pretențiilor la 3.015.632,19 lei.

Instanța de apel a respins excepția referitoare la lipsa calității

procesuale pasive a R., reținând că, pertinent în speță prin raportare la

obiectul cererii, fiind nu ce fel de fonduri forestiere administrează pârâta,

ci dacă i-au fost sau nu virate sume de bani ce nu i se cuveneau.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în mod corect s-a respins de

către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea

potrivit căreia creanța reclamantei are natură bugetară, iar restituirea

sumelor din această categorie poate fi solicitată în termen de 5 ani, potrivit

art. 135 din O.U.G. nr. 92/2003, act normativ aplicabil în cauză și ca temei al

restituirii plății nedatorate.

De asemenea, instanța de apel a reținut și împrejurarea că excepția

prematurității acțiunii este nefondată întrucât litigiul are natură civilă și

nu comercială, așa cum de altfel, a fost calificat corect și de judecătorul

fondului.

Î

mpotriva deciziei nr.308 din 4 mai 2009 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și formulând, în esență, următoarele critici:

Instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., sentința pronunțată fiind de fapt nemotivată, ceea ce a împiedicat

instanța de apel să exercite controlul de nelegalitate asupra sentinței

criticate.

In mod greșit atât instanța de fond cât și instanța de apel au respins

excepția prescripției dreptului material la acțiune motivat de faptul că

această creanță are o natură bugetară, iar restituirea sumelor din această

categorie poate fi solicitată în termen de 5 ani, conform art. 135 din O.G. nr.

92/2003. Pentru anul 2004, pretențiile reclamantei sunt prescrise prin trecerea

termenului prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția

extinctivă.

In mod nelegal instanța de fond a obligat Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale la restituirea sumei de 3.015.632,19 lei,

reprezentând

plăți nedatorate, fără a fi îndeplinite condițiile plății nedatorate.

R.N.P.R. a formulat cerere de aderare la recursul formulat de Ministerul

Agriculturii și R.N.P.R., susținând, în esență, că suma pe care o solicită C.N.A.D.N.R.

SA nu este o creanță fiscală și deci nu se supune termenului special de

prescripție de 5 ani, ci termenului general de 3 ani, potrivit Decretului nr.

167/1958 și că sentințele judecătorești pronunțate în cauză au fost date cu

necercetarea dovezilor depuse și cu aplicarea greșită a legii.

C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat

excepția nulității recursului.

Pentru motivele ce succed, se va respinge excepția nulității recursului

și se vor respinge ca nefondate recursul și cererea de aderare la recurs.

In ceea ce privește excepția nulității recursului invocată prin

întâmpinarea formulată de C.N.A.D.N.R. SA, aceasta se va respinge față de

împrejurarea că susținerile formulate de reclamantă se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând aspecte de nelegalitate a

deciziei pronunțate de instanța de apel, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Astfel, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 198/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 184/2008

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri

naționale și ale art. 992 și art. 1073 C. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. l4

alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de

construcție de autostrăzi și drumuri naționale (în vigoare la data pronunțării

sentinței de fond), scoaterea definitivă ori temporară a terenurilor necesare

pentru lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale din circuitul

agricol și respectiv din fondul forestier național se exceptează de la plata

taxelor prevăzute la art. 94 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991,

cu modificările și completările ulterioare, respectiv a taxelor și a celorlalte

sume datorate potrivit art. 55, art. 56 și art. 58 din Legea nr. 26/1996 -

Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare și art. 24 alin. (2)

din O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea

fondului forestier național, aprobată și modificată prin Legea nr. 141/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, „prin

prezenta lege se declara de utilitate publică toate lucrările de construcții

de autostrăzi

și drumuri naționale, expropriator fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA de

sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

coroborat cu alin. (2), în înțelesul prezentei legi, prin lucrări de

construcție de autostrăzi și drumuri naționale, denumite în continuare lucrări.

Se înțeleg lucrări de construire, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori

extindere a autostrăzilor și drumurilor naționale.

Având în vedere aceste dispoziții legale și față de situația de fapt

reținută, instanța de apel a constatat în mod corect că plățile făcute de

reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004 cu titlu de scoatere

din circuitul agricol sau forestier constituie plăți nedatorate, astfel că a

dispus obligarea pârâtelor la restituirea acestor sume.

In ceea ce privește susținerea recurentului, potrivit căreia în mod

nelegal s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, se

constată că și aceasta este nefondată, față de împrejurarea că suma achitată de

reclamantă cu titlu de taxă de scoatere din circuitul silvic a terenurilor

forestiere are natura unei creanțe bugetare și că, potrivit art. 135 din O.G.

nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), dreptul contribuabililor de a cere

restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1

ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.

Totodată, referitor la critica recurentului potrivit căreia sentința

pronunțată de instanța de fond este nemotivată, fapt ce a împiedicat instanța

de apel să exercite controlul de legalitate asupra acesteia, se constată că și

aceasta este nefondată, ambele hotărâri judecătorești cuprinzând motivele pe

care se sprijină, instanța de apel manifestând rol activ și exercitând

controlul judiciar potrivit legii.

In aceea ce privește cererea de aderare la recurs formulată de

intimata-pârâtă R.N.P.R., se constată că aceasta este inadmisibilă.

Dispozițiile art. 316 C. proc. civ. îngăduie ca, în recurs, să se aplice

dispozițiile referitoare la judecata în apel (art. 293 și art. 293

1

sunt

înscrise în capitolul

I

intitulat „Termenul și formele apelului").

Specific apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant

prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul

nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili o altă situație de

fapt decât cea reținută de prima instanță, iar în etapa recursului se

cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate.

A aprecia că dispozițiile art. 316 C. proc. civ. pot fi folosite pentru

a justifica aderarea la recurs ar însemna o ignorare a

deosebirilor

de natură și regim juridic dintre apel și recurs și extinderea, prin analogie,

a unor instituții incompatibile cu etapa procesuală a recursului.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge excepția

nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, va respinge, ca nefondat,

recursul și va respinge cererea de aderare la recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă C.N.A.D.N.R. SA.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor împotriva deciziei nr. 308 din 04 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Respinge cererea de aderare la recurs formulată de intimata-pârâtă R.N.P.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.