ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 660/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 366/F din 20

martie 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanții L.P.M., N.S.B., N.R., M.A., N.P., N.V.B.,

B.L. și a fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA București să

le plătească reclamanților suma de 137.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru

imobilul expropriat, în suprafață de 9398,28 mp, situat în extravilanul

municipiului Fetești, tarlaua 197/1, parcela 13, nr. cadastral 1484/2 – trup 2,

în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, dată la

care va opera și transferul drepturilor de proprietate în patrimoniul

expropriatorului, precum și suma de 2300 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că terenul proprietatea reclamanților a fost expropriat de

pârât, în baza Legii nr. 198/2004 în vederea realizării autostrăzii București –

Constanța, tronsoanele IV Drajna – Fetești și Fetești – Cernavodă,

acordându-li-se despăgubiri în cuantum de 43.399,35 RON și că instanța a dispus

constituirea unei comisii de experți, care a stabilit că la data evaluării,

terenul avea o valoare de 137.000 lei.

Apelul declarat de pârât împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 443 A din

25 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie.

Confirmând soluția tribunalului,

instanța de apel a reținut că apelantul-pârât nu și-a motivat apelul declarat,

că este competentă să soluționeze această cale de atac și că instanța de fond a

făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr.

33/1994.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.

proc. civ. și susținând, în esență că, instanțele au omis a aplica dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 33/1994, nefăcând nici o comparație între cele două

oferte, nu au analizat raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurilor de

expropriere, că raportul de evaluare inițial nu a fost combătut de reclamanți,

că au fost greșit aplicate prevederile Legii nr. 198/2004, neputând fi avută în

vedere valoarea terenului de la momentul efectuării expertizei, deoarece

persoanele expropriate ar beneficia de avantajele creșterii valorilor pe piața

imobiliară, că exproprierea operează la data consemnării despăgubirilor și că

nu a fost legal citat pentru termenul din 25 iunie 2007.

Recursul este nefondat.

La fila 6 din dosarul curții de apel

se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtului, pentru

termenul din 25 iunie 2007, dată la care a fost soluționat apelul, dovadă care

este semnată de primire și poartă ștampila C.N.A.D.N.R. SA, deci procedura de

citare a fost legal îndeplinită.

Articolele 3 și 4 din Legea nr.

198/2004, invocate de recurent se referă la procedura prealabilă fazei

judiciare, deci nu intră în contradicție cu prevederile Legii nr. 33/1994, care

constituie legea generală în materie de exproprieri.

Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994,

pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți,

iar potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege, despăgubirea se compune

din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, la

calculul despăgubirilor, experții și instanța urmând a ține seama de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

După efectuarea raportului de

expertiză, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr.

33/1994, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți

și va decide.

Conformându-se acestor prevederi

legale, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize de către trei experți,

unul desemnat de instanță, iar ceilalți doi de către părți.

Prin raportul de expertiză, astfel

cum a fost completat (filele 156-157 din dosarul tribunalului) s-a concluzionat

că valoarea de circulație a terenului este de 137.000 RON, la momentul întocmirii

expertizei, valoare pe care instanța și-a însușit-o.

Așa fiind, se constată că instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a legii, confirmând soluția primei instanțe.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

La cererea intimaților, conform art.

274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 1600 lei,

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 443/A din 25

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 1600

lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți B.L., L.P.M., M.A., N.R.,

N.S.B., N.V.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie

2008.