ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

La 7 septembrie 2007 reclamanții R.E.A.A.

și F.A. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. solicitând

stabilirea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 413,69 mp, expropriat

prin H.G. nr. 812/2007 care a modificat și complectat H.G. nr. 1546/2006, în

sensul de a li se plăti 75 lei /mp.

În motivarea acțiunii întemeiate pe

dispozițiile art. 9 și art. 10 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea

nr. 33/1994, reclamanții au susținut că nu sunt de acord cu oferta de despăgubire

făcută de expropriator deoarece s-au avut în vedere prețurile din primul

trimestru al anului 2006, iar de atunci și până în prezent preturile au crescut

foarte mult și că expertul evaluator nu a avut în vedere câștigul nerealizat de

pe urma investițiilor ce pot fi efectuate pe acest teren.

Tribunalul Prahova prin sentința civilă

nr. 261 din 25 ianuarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanți și, în

consecință, a obligat pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. să achite

reclamanților suma de 26041,79 lei conform raportului de expertiză topo

întocmit de expertul A.F.

S-a reținut că terenul proprietatea

reclamanților a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, respectiv

construirea autostrăzii București-Ploiești, oferindu-li-se reclamanților

despăgubiri în sumă de 14895,29 lei, calculată la 3 Euro/mp. S-a mai reținut că

în urma expertizei efectuate în cauză, valoarea reală a imobilului și a

prejudiciului cauzat proprietarilor este de 26041,79 lei, calculată la un preț

mediu de 18 Euro/mp stabilit în raport de prețul pieței libere la momentul

efectuării expertizei, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

civilă nr. 25 din 2 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârât și l-a obligat să plătească intimaților suma de 750 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

S-a reținut că pentru aprecierea corectă

a despăgubirilor este necesară efectuarea unei expertize de către o comisie de

experți astfel, că în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ. s-a procedat la

completarea probatoriilor, dispunându-se efectuarea unei noi expertize.

În raport de concluziile acesteia s-a

constatat că soluția primei instanțe este corectă deoarece:

- apelantul-pârât a oferit pentru terenul

expropriat un preț de 36 lei/mp, în timp ce pretențiile reclamanților au fost

inițial de 75 lei/mp, pentru ca ulterior, prin concluziile scrise formulate la

fond să solicite un preț cuprins între 18-21 Euro/mp.

- doi experți, respectiv inginerii S.F. și

C.C. au stabilit un preț de 22 Euro/mp la 19 ianuarie 2009,

- al treilea expert inginerul M.I. a

stabilit la aceiași dată, un preț de 12 lei/mp,

- în raport de dispozițiile art. 27 din

Legea nr. 33/1994 care stabilește limitele minime și maxime ale despăgubirilor,

prețul de 18 Euro/mp este cel real.

- dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994

au fost corect aplicate reclamanții nerealizănd prin despăgubirile acordate de

instanță o îmbogățire fără justă cauză,

- dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 198/2004 au fost corect aplicate cată vreme nu s-a făcut dovada că

persoanele expropriate au depus o cerere pentru consemnarea și ridicarea sumei

de 14895.29 lei, oferită de pârât.

Pârâtul a declarat recurs prin care a

solicitat în principal modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiate și în subsidiar, modificarea în parte a

deciziei, doar în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 11.146,50 Ron, ce

reprezintă diferența dintre despăgubirea consemnată 14895,29 Ron și valoarea

despăgubirilor stabilită de instanță 26.041,79 Ron.

In motivarea recursului întemeiat pe art.

304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul a susținut că instanța de apel:

- a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 deoarece la stabilirea despăgubirilor, trebuia să se țină

cont de prețul de tranzacționare,

- în mod greșit a ținut cont de varianta

propusă de expertul M.I., făcând astfel o greșită aplicare și interpretare a

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33.1994.

- a interpretat greșit art. 5 alin. (1)

și (8) din Legea nr. 198/2004 prin reținerea că pârâtul nu poate fi obligat

doar la diferența dintre valoarea reala a despăgubirilor și valoarea

despăgubirilor consemnate, deoarece textele menționate nu instituie o

interdicție în acest sens.

Recursul va fi respins pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994,

despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului

despăgubirilor, instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Totodată, legea dispune prin art. 27 că

instanța are obligația de a compara rezultatul expertizei cu oferta și cu

pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de către instanță

neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat.

Aceste prevederi legale nu au fost greșit

interpretate sau aplicate de instanța de apel.

Așa cum rezultă din conținutul

rapoartelor de expertiză efectuate de inginerii S.F. și C.C. în faza de

judecată a apelului, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, s-a avut în vedere

analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite

reclamanților, s-a aplicat metoda comparației care presupune tocmai evaluarea

raportului cerere-ofertă existent pe piața imobiliară.

In consecință, rezultă din aceste

rapoarte de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor însușit

de instanță, că la stabilirea valorii acestora s-au avut în vedere prețurile

practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare cu cea supusă

exproprierii.

Această modalitate de stabilire a

cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26 și art. 27

din Legea nr. 33/1994, iar susținerea că instanța de apel ar fi ignorat

conținutul raportului de expertiză efectuat de inginerul M.I. din care rezultă

o altă valoare a tranzacțiilor efectuate pe piața imobiliară, nu vizează

legalitatea deciziei recurate, ci se constituie în obiecțiuni la adresa

raportului de expertiză, probă administrată de instanța de apel. Insă, în

condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru

motive ce țin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar. Dispozițiile

art. 304 pct. 11 C. proc. civ. care permiteau instanței de recurs să cenzureze

modul în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză,

au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Referitor la greșita neobligare a

pârâtului la diferența rezultată prin scăderea din suma datorată drept

despăgubire a sumei deja consemnată și pusă la dispoziția intimaților-reclamanți,

acest aspect vizează faza de executare a deciziei pronunțate de instanța de

apel, neinfluențând legalitatea deciziei recurate.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr.25 din 2

februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2010.