ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 360/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Constanța, la data de 8 februarie 2006, reclamantul N.D.S. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5320 din 30 decembrie 2005

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 181/ CA din 6 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a acordat reclamantului beneficiul

drepturilor solicitate.

Instanța a reținut că, prin

persoană persecutată din motive etnice, în accepțiunea Legii nr. 189/2000,

trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod

nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra sa, astfel cum

este cazul copiilor născuți în perioada refugiului sau strămutării părinților,

situație în care se află și reclamantul.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3522

din 19 octombrie 2006, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii

pronunțate de Curtea de Apel Constanța și, casând sentința atacată, a trimis

cauza spre rejudecare, aceleiași Instanțe, cu motivarea că, la pronunțarea

sentinței, Instanța de Fond nu a respectat dispozițiile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., neadministrând toate probele necesare pentru lămurirea situației de

fapt.

Rejudecând cauza în fond,

după casare, Curtea de Apel Constanța prin sentința civilă nr. 456/ CA din 14

iunie 2007 a admis acțiunea reclamantului N.D.S., a anulat hotărârea emisă de

pârâtă și a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000 dispunând emiterea de către pârâtă a unei noi hotărâri în sensul celor

dispuse.

Pentru a hotărî astfel,

Instanța a reținut că probele administrate în cauză, inclusiv înscrisurile

depuse în fond după casare, respectiv acte de stare civilă ale reclamantului și

Hotărârea nr. 5937 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârâtă în baza sentinței

civile nr. 181/CA/2006 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a recunoscut

reclamantului beneficiul drepturilor solicitate, fac dovada că părinții

reclamantului au fost strămutați din Bulgaria în România, în anul 1940, ca

urmare a Tratatului de la Craiova dintre cele două țări, iar reclamantul s-a

născut în localitatea în care aceștia au fost strămutați, la data de 18

octombrie 1944.

Pe cale de consecință, s-a

apreciat, în raport de situația de fapt sus menționată că, în speță, sunt

îndeplinite cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 coroborate cu cele

ale art. 2 din Norma de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr.

127/2002, dispoziții legale din interpretarea cărora rezultă că beneficiază de

dispozițiile legii și copiii născuți în perioada refugiului, în condițiile în

care au suferit aceleași interdicții ca și părinții lor, la care își aveau în

mod legal domiciliul.

Făcând aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Normele sus menționate, Instanța a dispus să se recunoască

reclamantului beneficiul drepturilor solicitate începând cu data de 1 ianuarie

2006.

Pârâta a declarat recurs și

împotriva acestei a doua sentințe, criticând-o pentru greșita aplicare a

dispozițiilor legale, cu motivarea că reclamantul nu era născut în anul 1940

când a avut loc schimbul de populație dintre Bulgaria și România, pentru a se

putea susține că și-a schimbat domiciliul în altă localitate, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 127/2002.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2 au asimilat persoanelor

strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut

obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în

perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei

experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este

acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru privațiunile suferite.

În concluzie, intimatul -

reclamant, născut pe teritoriul României, la data de 18 octombrie 1944, cu alte

cuvinte, în intervalul reglementat prin dispozițiile Legii nr. 189/2000, este

îndreptățit, așa cum corect a stabilit Instanța de Fond, să beneficieze de

drepturile acordate prin acest act normativ.

Pentru aceste motive,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțată de Instanța de Fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 456/ CA din 14 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.