ÎCCJ, decizie (scj.ro #84049)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84049) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Obligarea
de a nu părăsi țara în cursul judecății. Încheiere
prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive. Recurs.
Inadmisibilitate. Durata măsurii
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte
măsuri procesuale. Măsurile preventive. Obligarea de a nu
părăsi țara
Indice alfabetic:
Drept
procesual penal
-
obligarea de a nu părăsi țara în cursul
judecății
-
încheiere prin care s-a respins cererea de revocare a
măsurii preventive
-
recurs
-
inadmisibilitate
-
durata măsurii
C.
proc. pen.,
art. 141, art. 145,
art. 145
1
1.
În cursul judecății, încheierea prin care prima instanță
sau instanța de apel respinge cererea de revocare a măsurii
preventive privind obligarea de a nu părăsi țara nu este
supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 141 alin. (1) teza
finală C. proc. pen. și, în consecință, recursul declarat
împotriva unei astfel de încheieri este inadmisibil.
Din
interpretarea
per a contrario
a dispozițiilor art. 145
1
raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că, în timpul
judecății, măsura preventivă privind obligarea de a nu
părăsi țara nu este condiționată de respectarea unui
termen, ci durează pe tot parcursul judecății, dacă nu a
intervenit o cauză de revocare sau înlocuire.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 360 din 29 ianuarie 2008
Prin încheierea din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel București,
Secția I penală, a respins ca nefondată cererea formulată
de inculpatul S.F. privind revocarea măsurii preventive a obligării
de a nu părăsi țara dispusă împotriva sa de către
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală,
prin decizia nr. 3857 din 8 august 2007.
Apreciind asupra
temeiniciei cererii, curtea de apel a reținut că motivele invocate de
inculpat nu constituie împrejurări de natură să atragă
revocarea măsurii preventive, inculpatul putând să-și desfășoare
activitatea profesională și în condițiile impuse de
interdicția de a părăsi țara, iar deplasarea sa în
străinătate se poate realiza cu încuviințarea organului
judiciar.
Împotriva
încheierii a declarat recurs inculpatul, fără a invoca vreun motiv de
nelegalitate sau netemeinicie.
La termenul din 29
ianuarie 2008, procurorul a invocat excepția inadmisibilității
recursului declarat de inculpat, raportat la dispozițiile art. 141 alin.
(1) teza finală C. proc. pen., potrivit cărora încheierea prin care
prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de
revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este
supusă niciunei căi de atac.
În
soluționarea excepției invocate, Înalta Curte de Casație și
Justiție reține următoarele:
Inculpatul a fost
trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție nr. 83/P/2006, pentru săvârșirea mai multor
infracțiuni de corupție și înșelăciune, confirmate, în
parte, de prima instanță - Tribunalul București, Secția a
II-a penală, prin sentința nr. 382 din 13 februarie 2007, prin care
s-a stabilit ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 6
ani închisoare. În prezent, cauza se află în cel de-al doilea grad de
jurisdicție, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel
București, Secția I penală.
Prin decizia nr.
3857 din 8 august 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție,
Secția penală, a dispus față de inculpat măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Din interpretarea
per
a contrario
a dispozițiilor art. 145
1
raportat la art. 145
alin. (2) C. proc. pen. rezultă că pe timpul judecății
măsura obligării de a nu părăsi țara nu este
condiționată de respectarea vreunui termen, astfel că ea va dura
pe tot parcursul judecății, dacă nu a intervenit o cauză de
revocare sau înlocuire.
Constatând
că, în cauză, motivele invocate de inculpat nu constituie
împrejurări de natură să atragă revocarea măsurii
preventive, prin încheierea din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel
București, Secția I penală, a respins ca nefondată cererea
formulată de inculpat.
În fața acestei soluții, având în vedere
dispozițiile art. 141 alin. (1) teza finală C. proc. pen., potrivit
cărora încheierea prin care prima instanță sau instanța de
apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a
măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, Înalta
Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art.
385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil,
recursul declarat de inculpat.