ÎCCJ, decizie (scj.ro #84049)

Obligarea de a nu părăsi țara în cursul judecății. Încheiere prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive. Recurs. Inadmisibilitate. Durata măsurii Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Obligarea de a nu părăsi țara Indice alfabetic: Drept procesual penal - obligarea de a nu părăsi țara în cursul judecății - încheiere prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive - recurs - inadmisibilitate - durata măsurii C. proc. pen., art. 141, art. 145, art. 145 1 1. În cursul judecății, încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare a măsurii preventive privind obligarea de a nu părăsi țara nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 141 alin. (1) teza finală C. proc.

pen. și, în consecință, recursul declarat împotriva unei astfel de încheieri este inadmisibil. 2. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că, în timpul judecății, măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi țara nu este condiționată de respectarea unui termen, ci durează pe tot parcursul judecății, dacă nu a intervenit o cauză de revocare sau înlocuire. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 360 din 29 ianuarie 2008 Prin încheierea din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, Secția I penală, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.F.

privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara dispusă împotriva sa de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, prin decizia nr. 3857 din 8 august 2007. Apreciind asupra temeiniciei cererii, curtea de apel a reținut că motivele invocate de inculpat nu constituie împrejurări de natură să atragă revocarea măsurii preventive, inculpatul putând să-și desfășoare activitatea profesională și în condițiile impuse de interdicția de a părăsi țara, iar deplasarea sa în străinătate se poate realiza cu încuviințarea organului judiciar. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, fără a invoca vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie. La termenul din 29 ianuarie 2008, procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de inculpat, raportat la dispozițiile art. 141 alin. (1) teza finală C. proc.

pen., potrivit cărora încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac. În soluționarea excepției invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nr. 83/P/2006, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție și înșelăciune, confirmate, în parte, de prima instanță - Tribunalul București, Secția a II-a penală, prin sentința nr. 382 din 13 februarie 2007, prin care s-a stabilit ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.

În prezent, cauza se află în cel de-al doilea grad de jurisdicție, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția I penală. Prin decizia nr. 3857 din 8 august 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a dispus față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că pe timpul judecății măsura obligării de a nu părăsi țara nu este condiționată de respectarea vreunui termen, astfel că ea va dura pe tot parcursul judecății, dacă nu a intervenit o cauză de revocare sau înlocuire. Constatând că, în cauză, motivele invocate de inculpat nu constituie împrejurări de natură să atragă revocarea măsurii preventive, prin încheierea din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, Secția I penală, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat.

În fața acestei soluții, având în vedere dispozițiile art. 141 alin. (1) teza finală C. proc. pen., potrivit cărora încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.