ÎCCJ, decizie (scj.ro #84125)

Obligarea de a nu părăsi localitatea dispusă de instanță în cursul urmăririi penale. Revocarea măsurii preventive. Organul judiciar competent Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Obligarea de a nu părăsi localitatea Indice alfabetic: Drept procesual penal - obligarea de a nu părăsi localitatea dispusă de instanță în cursul urmăririi penale - revocarea măsurii preventive - organul judiciar competent C. proc . pen ., art . 139, art . 145 În cazul în care măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea a fost dispusă, în cursul urmăririi penale, de către instanța de judecată, competența de a soluționa cererea de revocare a acestei măsuri preventive revine instanței de judecată, întrucât procurorul nu are competența de a verifica legalitatea și temeinicia măsurilor preventive dispuse de către instanța de judecată.

I.C.C.J ., secția penală, încheierea nr . 199 din 16 martie 2007 Prin cererea înregistrată sub nr . 2081/1/2007 din 2 martie 2007, inculpatul B.V . a solicitat instanței revocarea prelungirii măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă, în cursul urmăririi penale, de Înalta Curte de Casație și Justiție în Completul de 9 judecători, prin încheierea nr . 56 din 22 ianuarie 2007. În motivarea cererii, inculpatul a invocat nelegalitatea și netemeinicia măsurii dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Inculpatul a precizat că cererea sa este o cerere de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea și se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art . 139 alin. (2) C. proc . pen . Verificându-și competența în raport cu dispozițiile legale invocate și cu obiectul cererii formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este competentă să soluționeze cauza pentru următoarele considerente: Potrivit art . 139 alin. (2) C. proc . pen ., când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Dispozițiile art . 145 alin. (1) C. proc . pen . prevăd că măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecații, de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea organului care a dispus aceasta măsură, iar în art . 136 alin. (4) C. proc . pen . se prevede că măsura obligării de a nu părăsi localitatea se poate lua de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, și de instanța de judecata, în cursul judecații. În art . 139 alin. (3 1 ) C. proc . pen . se prevede că atunci când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanță, procurorul, dacă apreciază că informațiile primite de la organul de cercetare penală justifică înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanța.

Toate aceste dispoziții legale duc la concluzia că, atunci când măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea a fost dispusă de judecător sau de instanța de judecată, numai aceste organe judiciare se pot pronunța asupra înlocuirii sau revocării măsurii procesuale. În acest mod, se consacră nu numai principiul simetriei juridice în adoptarea actelor procesuale, ci se recunoaște autoritatea judiciară a actelor îndeplinite de judecător sau de instanță, care exclude posibilitatea verificării de către procuror a legalității măsurilor dispuse de singurul organ judiciar care întrunește cerințele de obiectivitate și imparțialitate în înfăptuirea justiției. Considerentele de mai sus îndreptățesc instanța să se învestească și să procedeze la analiza temeiniciei cererii formulate de inculpat.

Sub aspectul temeiniciei cererii de revocare a măsurii preventive, se constată că, prin încheierea nr . 56 din 22 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, s-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a stabilit măsura obligării de a nu părăsi municipiul București pe o perioadă de 30 de zile, de la 23 ianuarie 2007 până la 21 februarie 2007. Ulterior, prin Ordonanța nr . 222/D/P/2006 din 19 februarie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus prelungirea măsurii preventive pe o durată de 30 de zile, de la 21 februarie 2007, orele 24:00 până la 23 martie 2007, orele 24:00.

Potrivit art . 139 alin. (2) C. proc . pen ., text de lege invocat de inculpat în susținerea cererii, când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. Luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea este condiționată de respectarea dispozițiilor art . 136 alin. (1) C. proc . pen ., potrivit cărora în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive, între care și măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În alin. (8) al aceluiași articol se prevede că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Potrivit art . 145 alin. (1) C. proc . pen ., măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art . 143 alin. (1) C. proc . pen ., luarea măsurii preventive fiind condiționată de ascultarea inculpatului în prezența apărătorului și existența probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. La luarea măsurii preventive s-au respectat în totalitate prevederile legale enunțate.

Măsura obligării de a nu părăsi municipiul București a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție în Completul de 9 judecători, ca instanță de recurs, atunci când a fost sesizată cu recursul împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive a inculpatului, în scopul de a se asigura desfășurarea normală a procesului penal, ținând seama de faptul că inculpatul B.V . este cetățean străin, iar cauza penală în care este implicat este o cauză deosebit de complexă a cărei soluționare impune prezența inculpatului în municipiul București, cu atât mai mult cu cât, prin numeroasele cereri cu obiect juridic diferit, dar cu aceeași finalitate, a provocat, împreună cu ceilalți inculpați, întârzierea finalizării urmăririi penale.

În consecință, s-a constatat competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a cererii privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea și s-a dispus respingerea, ca nefondată , a acesteia.