ÎCCJ, decizie (scj.ro #87004)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE - D E C I Z I A nr. XXXII Dosar nr. 22/2006 Ședința de la 9 octombrie 2006 Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul propunerii de prelungire a măsurii preventive a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara. Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenți 85 judecători din totalul de 116 în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a relevat că, în intervalul de timp ce s-a scurs de la data sesizării, problema de drept ce face obiectul recursului în interesul legii a fost dezlegată în urma modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006. SECȚIILE UNITE, Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: În practica instanțelor judecătorești, s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul soluționării propunerii de prelungire a măsurii preventive de a nu părăsi localitatea sau țara.

Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că propunerea de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, se soluționează fără citarea învinuitului sau inculpatului. Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că propunerea de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara se soluționează numai cu citarea învinuitului sau inculpatului.

În examinarea acestei chestiuni se impune să se aibă în vedere următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 145 și art. 145 1 din Codul de procedură penală, astfel cum aceste texte de lege au fost modificate și completate, succesiv, prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60 din 6 septembrie 2006, obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara este o măsură restrictivă de libertate și constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată în cursul judecății, de a nu părăsi localitatea în care locuiește sau țara, fără încuviințarea organului, care a dispus această măsură.

De asemenea, potrivit art. 145 alin. 2 și art. 145 1 alin. 2 din Codul de procedură penală, „instanța competentă să soluționeze cererea de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara este instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, dispozițiile art. 159 alin. 7 – 9 din același cod aplicându-se în mod corespunzător. Dar, este de observat că ulterior datei de 5 iulie 2006, când a fost exercitată calea extraordinară de atac a recursului în interesul legii, prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 s-a dat un nou conținut alineatului 2 al art. 145 din Codul de procedură penală, astfel că, în cuprinsul acestuia se prevede în prezent, între altele, că „dispozițiile art. 140 2 se aplică în mod corespunzător”.

Cum, prin art. 140 2 alin. 3 din Codul de procedură penală se prevede obligativitatea citării învinuitului sau inculpatului, precum și că „neprezentarea acestuia nu împiedică judecarea”, dispoziție care, potrivit art. 145 1 alin. 2 din același cod, se aplică, în mod corespunzător, și în cazul luării măsurii restrictive de libertate, de a nu părăsi țara, este evident că chestiunea de drept la care se referă recursul în interesul legii de față, a fost dezlegată legislativ, prin modificarea și completarea art. 145 alin. 2, încât respectiva cale extraordinară de atac, a rămas fără obiect. În consecință, în raport cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și cu cele ale art. 414 2 cu referire la art. 385 15 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, urmează ca recursul în interesul legii de față să fie respins ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul propunerii de prelungire a măsurii preventive a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 octombrie 2006. PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, Prof. univ. dr. Nicolae Popa PRIM MAGISTRAT ASISTENT, Victoria Maftei