Decizia nr. 32 din 09 octombrie 2006 cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul propunerii de prelungire a măsurii preventive a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau ţara

Decizia nr. 32 din 09 octombrie 2006 cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul propunerii de prelungire a măsurii preventive a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau ţara

9 octombrie 2006

28 iunie 2021

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

– SECŢIILE UNITE  –

D E C I Z I A nr. XXXII                                                      Dosar nr. 22/2006

Şedinţa de la 9 octombrie 2006

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul propunerii de prelungire a măsurii preventive a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 85 judecători din totalul de 116 în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a relevat că, în  intervalul de timp ce  s-a scurs de la data sesizării, problema de drept ce face obiectul recursului în interesul legii a fost dezlegată în urma modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006.

SECŢIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti, s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul soluţionării propunerii de prelungire a măsurii preventive de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că propunerea de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, se soluţionează fără citarea învinuitului sau inculpatului.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că propunerea de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara se soluţionează numai cu citarea învinuitului sau inculpatului.

În examinarea acestei chestiuni se impune să se aibă în vedere următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 145 şi art. 145

1

din Codul de procedură penală, astfel cum aceste texte de lege au fost modificate şi completate, succesiv, prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60 din 6 septembrie 2006, obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara este o măsură restrictivă de libertate şi constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată în cursul judecăţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte sau ţara, fără încuviinţarea organului, care a dispus această măsură.

De asemenea, potrivit art. 145 alin. 2 şi art. 145

1

alin. 2 din Codul de procedură penală, „instanţa competentă să soluţioneze cererea de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara este instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, dispoziţiile art. 159 alin. 7 – 9 din acelaşi cod aplicându-se în mod corespunzător.

Dar, este de observat că ulterior datei de 5 iulie 2006, când a fost exercitată calea extraordinară de atac a recursului în interesul legii, prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 s-a dat un nou conţinut alineatului 2 al art. 145 din Codul de procedură penală, astfel că, în cuprinsul acestuia se prevede în prezent, între altele, că „dispoziţiile art. 140

2

se aplică în mod corespunzător”.

Cum, prin art. 140

2

alin. 3 din Codul de procedură penală se prevede obligativitatea citării învinuitului sau inculpatului, precum şi că „neprezentarea acestuia nu împiedică judecarea”, dispoziţie care, potrivit art. 145

1

alin. 2 din acelaşi cod, se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul luării măsurii restrictive de libertate, de a nu părăsi ţara, este evident că chestiunea de drept la care se referă recursul în interesul legii de faţă, a fost dezlegată legislativ, prin modificarea şi completarea art. 145 alin. 2, încât respectiva cale extraordinară de atac, a rămas fără obiect.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi cu cele ale art. 414

2

cu referire la art. 385

15

pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, urmează ca recursul în interesul legii de faţă să fie respins ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la citarea învinuitului sau inculpatului în cazul propunerii de prelungire a măsurii preventive a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

Prof. univ. dr.

Nicolae Popa

PRIM MAGISTRAT ASISTENT,

Victoria Maftei

Decizii RIL Secţii Unite - până la data de 17 ianuarie 2011