ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Neamț, prin sentința penală nr. 169/ P din 22 octombrie
2008, a condamnat pe inculpata A.V.E., la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) din același cod.
În baza dispozițiilor art. 357 alin. (3) C. proc. pen.,
s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a art. 71 alin. (5) din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 5 ani, astfel cum prevede art. 82 din același cod.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată A.V. nu s-a constituit parte civilă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpata a fost obligată să plătească părții civile S.A.J. Neamț, suma de 203,40 lei.
În baza dispozițiilor art. 113 C. pen., inculpata a fost obligată să se prezinte la tratament medical, până la însănătoșire.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Inculpata și soțul său, A.V., acesta din urmă fiind bolnav, deși se aflau în relații tensionate, locuiau în același imobil, dar în încăperi separate.
Pe acest fond, la 12 octombrie 2008, în timp ce inculpata se afla în curtea locuinței și făcea țuică, soțul ei, căreia i-a reproșat că ar fi folosit wc-ul necorespunzător, a început să se certe cu ea, iar aceasta la un moment dat l-a lovit de mai multe ori cu un băț, zonele vizând corpul și capul victimei, iar când el s-a prăvălit la sol, i-a lovit cu piciorul.
Raportul medico-legal de necropsie a înscris că A.V. a
suferit un traumatism toraco-abdominal, urmat de hemoragie internă, moartea fiind violentă.
Expertizarea medico-legală psihiatrică la care a fost supusă inculpata, a relevat că aceasta prezenta „tulburare organică de personalitate, cu deteriorare cognitivă, discernământul fiindu-i diminuat”.
Împotriva sentinței, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată inculpatei.
Curtea de Apel Bacău, din oficiu, verificând hotărârea primei instanțe sub aspectul cauzei care duce la desființare, respectiv incidența dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat că prin încheierea nr. 37/ PAP din 8 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4893/103/2007 al Tribunalului Neamț, judecătorul fondul a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatei pe durata de 30 de zile, respectiv de la 12 noiembrie 2007 la 11 decembrie 2007 inclusiv, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., completul nefiind legal constituit, hotărârea este nulă absolut, nulitate ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea ei.
În aceste condiții, prin decizia penală nr. 1 din 6 ianuarie 2009, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de parchet a fost admis, s-a desființat sentința și cauza a fost trimisă pentru rejudecare, la Tribunalul Neamț.
Împotriva deciziei instanței de apel, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind nelegalitatea, în opinia sa judecătorul fondului fiind compatibil.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului nr. 4893/103/2007 al Tribunalului Neamț, se reține că la fila X a acestuia, se găsește încheierea nr. 37/ PAP din 8 noiembrie 2007, la acea dată examinându-se „propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatei .., cercetată pentru ..”
Judecătorul care a pronunțat încheierea, a dispus, în baza dispozițiilor art. 159 C. proc. pen., admiterea cererii
parchetului, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei
pe durata de 30 de zile, de la 12 noiembrie 2007, la 11 decembrie 2007.
În motivarea încheierii, judecătorul a reținut că propunerea era întemeiată, urmărirea penală nu fusese finalizată, nu se emisese rechizitoriul, în cauză sunt probe că s-a săvârșit o infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și față de gravitatea faptei, rezultatul produs și modalitatea de săvârșire, lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, din acest motiv impunându-se ca inculpata să fie izolată de societate.
Ca atare, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în redactarea de după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006, judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă .. a soluționat propunerea .. de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale”.
În altă ordine de idei, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) din același
cod, încălcările relative la .. compunerea instanței, sunt prevăzute sub
sancțiunea nulității, alin. (3) prevăzând că nulitatea înscrisă în alin. (2) nu poate fi înlăturată în niciun mod.
În aceste condiții, sentința fondului fiind pronunțată de o instanță neconstituită legal pentru că judecătorul era incompatibil să judece, decizia instanței de apel fiind legală, recursul declarat de inculpată, în
baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va
respins ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.V.E. împotriva deciziei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală pentru cauze cu minori și familie.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.