ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1646/2009

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 rap. la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatei, fiind computat din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 14 mai 2008 la zi.

A fost obligată inculpata, în conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., la plata sumei de 700 lei – din care suma de 200 lei a reprezentat onorariu apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești – cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut în fapt că inculpata P.V. în vârstă de 19 ani casnică, locuind în satul Măceșu aparținând orașului Tg.Cărbunești, a întreținut relații de concubinaj cu numitul T.I., din care au rezultat minorele P.C.E., și P.V., victima în cauză .

Urmare relației tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei P.V., după externarea din spital inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2-3 săptămâni cu palmele peste cap și corp, violențe fizice în urma cărora minora a rămas parțial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida situației amintite inculpata a reiterat comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei ce a fost constatat în dimineața zilei de 14 mai 2008.

Potrivit raportului de constatare medico-legală (autopsie) nr. 930 din 14 mai 2008 întocmit de SML Gorj, moartea minorei „a fost violentă fiind datorată hemoragiei meningo-cerebrale, cu inundație sanguină intraventriculară și hematom extradural temporo-parietal stg., consecutive unei fracturi de boltă craniană produsă în urma unui traumatism cranio-cerebral în agresiune (pruncucidere)” leziuni de violență produse prin lovire cu și de corpuri dure, aflate în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.

Inculpata a recunoscut necondiționat, la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, faptul că „a lovit pe minoră în mod repetat cu palma peste cap și restul corpului” inclusiv în zilele de 12 și 13 mai 2008 „când a presat-o cu mâna în zona gâtului” constatând decesul acesteia „în dimineața zile de 14 mai 2008”; a motiva comportarea agresivă amintită prin aceea că aflându-se în relații de concubinaj cu martorul T.I.C., acesta a negat paternitatea minorei P.V.

Expertizarea psihiatrică a inculpatei, potrivit raportul nr. A/8816/ 2008 din 25 august 2009 întocmit de IML Mina Minovici București a concluzionat că aceasta „nu prezintă tulburări psihice de natură a-i modifica capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta comisă”.

Pedeapsa aplicată inculpatei a fost coborâtă sub minimul legal special de 15 ani închisoare până la 11 ani închisoare, prin reținerea în favoarea acesteia ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. – cu consecința sus-menționată prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. în opinia instanței de fond – a conduitei pozitive manifestate pe parcursul procesului penal („a recunoscut și regretat fapta comisă”).

La data de 29 ianuarie 2009 – după înregistrarea dosarului la instanța de apel operațiune administrativă ce a avut loc la data de 28 ianuarie 2009 – a fost înregistrată la Administrația Penitenciarului Craiova declarație de apel și din partea inculpatei P.V. (fila 67 dosar) cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa aplicată în fond în raport de conduita procesuală sinceră, datele personale pozitive și împrejurările speciale de fapt în care și-a ucis fiica minoră în vârstă de numai o lună („a recunoscut și regretat fapta comisă” „la data comiterii faptei aveam un dezechilibru emoțional și psihic generată de frecventele agresiuni verbale și fizice din partea concubinului care era și tatăl minorei” „ să țineți cont și de vârsta mea și situația mea familială precară”); de menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen. comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței către inculpata deținută preventiv la acel moment în Penitenciarul Tg.Jiu a avut loc la data de 23 decembrie 2008 ocazie cu care a semnat de luare la cunoștință cu mențiunea expresă „nu fac apel” (fila 37 dosar).

Cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, prevăzute de art. 291 și art. 294 C. proc. pen. și art. 6 din CEDO - fiind depuse la dosar anterior cu adresa nr. 370/3/2/2009 din 28 ianuarie 2009 – procurorul de ședință a susținut în cadrul dezbaterilor și motivele suplimentare de nelegalitate privind reținerea vinovăției penale a inculpatei și pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen., în concurs ideal cu aceea de omor calificat și deosebit de grav dedusă inițial judecății prin rechizitoriu și respectiv interzicerea ca pedeapsă complementară și a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen. („drepturile părintești” „dreptul de a fi tutore și curator”).

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 38 din 25 februarie 2009, verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialul aflat în dosarul cauzei - în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen. – în apelul procurorului ce a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat parțial sentința pe latură penală iar în rejudecare:

- a înlăturat dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- a majorat la 23 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și ;

- a aplicat inculpatei alături de pedeapsa principală amintită și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata de 8 ani [apelul inculpatei fiind respins ca tardiv introdus potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) Teza a II-a C. proc. pen. cu consecința obligării sale conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului].

Referitor la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de procuror instanța de apel a considerat parțial întemeiate, în limitele anterior arătate, astfel:

Critica privind greșita reținere în cauză de circumstanțe atenuante judiciare a fost admisă argumentându-se justificativ că vârsta unui inculpat poate prezenta relevanță juridică în sensul art. 74 lit. c) C. pen. numai dacă raportat la infracțiunea concretă comisă se apreciază că autorul faptei nu a realizat pe deplin consecințele acesteia, gravitatea și întinderea acestora și a acționat fără maturitatea pe care o presupunea fapta respectivă; această constatare favorabilă nu poate fi făcută la inculpata în cauză care deși avea vârsta de numai 19 ani, avea încâ un minor în întreținere, fiind conștientă de responsabilitățile ce îi reveneau cu privire la creșterea și îngrijirea celei de a doua minore; în plus inculpata a acționat din chiar momentul nașterii minorei în scopul suprimării vieții acesteia, pe care o vedea exclusiv ca și o „piedică” în continuarea relațiilor de concubinaj, fără a lua în considerare celelalte posibilități legale privind predarea copilului unei instituții ale statului, în măsura în care nu înțelegea să-și asume în mod responsabil obligațiile părintești.

Justificată s-a considerat a fi și critica din motivele suplimentare de apel privind neinterzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.; în condițiile în care fapta inculpatei a fost îndreptată împotriva propriului copil constând în suprimarea vieții acestuia, nu exista nici o justificare pentru a mai beneficia de exercitarea drepturilor părintești și cu privire la celelalte minor, ori a drepturilor de afi tutore sau curator.

Pentru aceleași considerente instanța de apel a apreciat că se impune și extinderea conținutului și a pedepsei accesorii, cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Cererea formulată de procuror privind reținerea vinovăției inculpatei, în raport cu tratamentul violent repetat aplicat fiicei sale minore în intervalul de numai o lună de la naștere, până la decesul acesteia intervenit la data de 14 mai 2008, și pentru infracțiunea concurentă de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen. a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că „violențele exercitate în mod repetat asupra unei victime și care au condus în cele din urmă la decesul acesteia se absorb, în mod natural, în infracțiunea mai gravă aceea de omor”; în acest sens s-a argumentat justificativ și că prin Decizia nr. XXXVII/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, „s-au avut în vedere alte infracțiuni decât cea de omor” astfel că această decizie în interesul legii nu este aplicabilă în speță.

Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtrea de Apel Craiova, a fost motivat în scris pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. cu solicitarea de a se reține vinovăția penală a inculpatei pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și rele tratamente aplicate minorului; oral cu ocazia dezbaterilor – cu respectarea principiului contradictorialității prevăzut de art. 289 C. proc. pen. – procurorul a invocat și motivul suplimentare de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpata P.V. a solicitat înlăturarea ca nefondată a excepției privind tardivitatea apelului declarat de aceasta, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în apel, pentru examinarea în fond a criticilor de netemeinicie invocate de aceasta, corespunzător cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 11 C. proc. pen.

Înalta Curte verificând motivele de recurs în cauză, pe baza materialului aflat în dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. constată următoarele:

I. Recursul procurorului circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen. este fondat urmând a fi admis ca atare în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform prevederilor art. 33 lit. b) C. pen. există concurs de infracțiuni, ideal, atunci „când o acțiune sau inacțiunea săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni”; ca atare în situația concursului ideal de infracțiuni același fapt comportă o analiză distinctă din punctul de vedere a două infracțiuni, funcție de obiectul juridic special / elementele constitutive caracteristice ale incriminărilor respective. A considera altfel ar însemna a lipsi de eficiență juridică dispozițiile din art. 33 lit. b) C. pen. privind cumulul ideal de infracțiuni, ceea ce ar fi contrar reglementării de ansamblu a instituției juridice amintite în sistemul de drept românesc. În același sens este și Decizia nr. XXXVII/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, precum și decizia anterioară în interesul legii nr. II/2005, ce au statuat cu caracter particular folosind criteriile interpretative conținute în art. 33 lit. b) C. pen. că infracțiunile de loviri și alte violențe, vătămare corporală și lipsire de libertate, comise asupra unui minor, prevăzute de art. 180 C. pen., art. 181 C. pen. și respectiv art. 189 C. pen., se află în concurs ideal cu infracțiunea de rele tratamente aplicată minorului prevăzută de art. 306 C. pen. în măsura în care „datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor care le-a produs” faptul unic ilicit realizează conținutul constitutiv al ambelor infracțiuni sus-menționate.

Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 306 C. pen. este o infracțiune de pericol care se consumă în momentul în care urmare relelor tratamente victimei minore i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală; ca atare când urmare actelor comisive (loviri, violențe) ori omisive (neasigurarea hranei, îmbrăcămintei ori altor condiții pentru existența și dezvoltarea normală) comise de subiectul activ, minorului – subiectul pasiv al infracțiunii - i-a fost pusă în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală, dar a fost produs și un alt rezultat ce intră în conținutul constitutiv al unei alte infracțiuni, există un concurs ideal de infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen.

În speță faptul unic ilicit dedus judecății constă în aceea că urmare relației tensionate cu concubinul acesteia, care refuza să recunoască a fi tatăl natural al minorei P.V., după externarea din spital inculpata a început să lovească minora în vârstă de numai 2-3 săptămâni cu palmele peste cap și corp, violențe fizice în urma cărora minora a rămas parțial paralizată cu începere de la data de 8 mai 2008; în pofida situației amintite inculpata a reiterat comportamentul violent amintit și în zilele de 12 mai 2008 și 13 mai 2008, cauzând astfel decesul minorei ce a fost constatat în dimineața zilei de 14 mai 2008.

În considerarea situației de fapt sus-menționate, în cauză infracțiunea separată prevăzută de art. 306 C. pen. s-a consumat în momentul în care urmare actelor de agresiune exercitate de inculpată asupra sa, victima minoră a suferit o paralizie parțială, dovada indubitabilă de punere în primejdie gravă a dezvoltării fizice intelectuale și morale a acesteia, coexistând în condițiile art. 33 lit. b) C. pen. cu aceea de omor calificat și deosebit de grav consecința decesului ulterior al victimei în condițiile anterior arătate.

Ca atare se va proceda la condamnarea/reindividualizarea, în sensul agravării sale, a tratamentului sancționator al inculpatei potrivit celor arătate în decizie urmând ca aceasta să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 25 ani închisoare și interzicerea pe durata de 8 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor anterioare.

II. Recursul inculpatei, dată fiind tardivitatea apelului declarat de aceasta, pentru motivarea corect stabilită prin decizia atacată, a cărei repetare se apreciază a numai fi necesară, va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reținerii și arestării preventive de la 14 mai 2008 la 5 mai 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi

obligată recurenta inculpată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 38 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpata P.V.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 743 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Gorj, cu privire la încadrarea juridică și individualizarea pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei dintr-o singură infracțiune prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunile concurente prevăzute de:

- art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen. – omor deosebit de grav;

- art. 306 C. pen. - rele tratamente aplicate minorului.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen., de la 23 ani, la 25 ani închisoare.

În baza art. 306 C. pen., condamnă pe inculpată la 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata P.V. să execute 25 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.V. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 mai 2008 la 5 mai 2009.

Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.