ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1489/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1489/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1.

Tribunalul Bihor, secția

penală, prin sentința penală nr. 368 din 27 noiembrie 2008, pronunțată în dosar

nr. 2076/111/2008, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe

inculpata B.I pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. [„profitând de starea de neputință a

victimei de a se apăra”, dată fiind vârsta sa de numai 3 ani] la pedeapsa

principală de 20 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă

complementară).

Conform art. 71

alin. (1), (2) și (3) C. pen. pe durata executării pedepsei principală, a fost

interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 61 lit. a), b),

d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A fost menținută

arestarea preventivă în cauză a inculpatei fiind computat din pedeapsă timpul

reținerii arestării preventive cu începere de la 20 martie 2008 la zi.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a unui

topor – corp delict.

Pe latura civilă

s-a constatat că persoanele vătămate C.M. și L.M.I. părinții biologici ai

victimei, nu s-au constituit în cauză părți civile.

A fost obligată inculpata la plata sumei

de 1.000 lei - din care - suma de 100 lei a reprezentat onorariu apărător din

oficiu către Baroul Bihor avansat din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești, cu

titlu de cheltuieli judiciare statului.

Instanța

a reținut că în după amiaza zilei de 19 martie 2008 aflându-se în locuința

concubinului său L.G. din jud. Bihor împreună cu minorul C.P. în vârstă de 3

ani, nepotul concubinului său, căreia se angajase anterior să-i acorde

întreținere, pe fondul stării avansate de ebrietate în care se afla, fără o

motivație anume, a lovit pe minor de mai multe ori cu muchia unui topor în zona

capului în timp ce acesta era culcat în pat, provocându-i o hemoragie

puternică, urmată la scurt timp de decesul acestuia, în următoarele împrejurări

de fapt:

De aproximativ 4 ani, inculpata B.I., a intrat în relații

de concubinaj cu L.G., locuind în cea mai mare parte a timpului la domiciliul acestuia

din

jud. Bihor.

Fiul concubinului, L.M.I., în urma relațiilor de concubinaj

pe care le-a avut cu C.M., avea în întreținere pe minorul C.P., în vârsta de

peste 3 ani, care nu era declarat și înregistrat la starea civilă. Pe la

mijlocul lunii martie 2008 numita C.M., mama minorului, a fost internată la

spitalul din Salonta, iar inculpata s-a oferit să aibă grijă de minor, pe

timpul zilei, în perioada de spitalizare. În realizarea obligației amintite, la

data de 19 martie 2008, în jurul orei 10.00, inculpata l-a luat pe minor din

satul Tăut și l-a adus la domiciliul concubinului său din comuna Batăr.

După ce a ajuns la domiciliu cu minorul, inculpata a

consumat, împreună cu concubinul, aproximativ 200 ml. de rom. Concubinul inculpatei

s-a deplasat în câmp cu turma de oi, iar inculpata, rămasă singură în locuință,

s-a dus la o vecină, unde a mai consumat aproximativ 200 ml. rom, iar la

întoarcere spre casă și-a mai cumpărat rom de la bufet, din care a consumat

parțial, în domiciliu, ajungând în stare avansată de ebrietate.

Seara, când s-a reîntors în domiciliu, concubinul inculpatei

l-a găsit pe minor decedat în pat și imediat a anunțat organele de poliție. Cu

ocazia cercetării la fața locului, în antreul locuinței s-a găsit un topor pe

muchia căruia au fost identificați stropi de substanță brun roșcată, cu aspect

de sânge.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 852/3/92 din

20 martie 2008 întocmit de SML Bihor a rezultat că moartea victimei a fost

violentă fiind datorată hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale

consecutive unui TCC cu fractură multieschiloasă a cutiei craniene [la examenul

extern cu ocazia autopsiei s-au constatat leziuni de violență la nivelul

capului, la nivelul spatelui, membrelor inferioare și fesa dreaptă produse prin

loviri repetate cu corpuri dure (posibil coada de la topor și muchia toporului)

între leziunile amintite și deces existând legătură directă de cauzalitate].

Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a

concluzionat că inculpata suferă de sindrom de dependență de alcool respectiv

tulburare polimorfă acută pe fond toxic, iar discernământul său raportat strict

la fapta comisă a fost diminuat.

Audiată în cauză la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească, cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art.

70 și art. 171 C. proc. pen. inculpata a invocat în apărare starea de ebrietate

avansată în care se afla, recunoscând că aflată în starea amintită „este

posibil să-l fi lovit pe minor cu o bâtă, întrucât l-a confundat cu un câine”;

susținerile amintite au fost înlăturate de instanță sub aspectul modalității de

comitere a faptei - lovituri repetate cu toporul aplicate în capul victimei și

a altei zone vitale, profitând de starea de neputință a acesteia de a se apăra,

datorită vârstei de numai 3 ani, corespunzător elementelor constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen.,

astfel cum aceasta a fost dedusă judecății prin rechizitoriul nr. 229/P/2008

din 9 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pe baza celorlalte

mijloace de probă administrate în cauză, atestând realizarea acțiunii de

ucidere în modalitatea anterior prezentată respectiv: proces verbal de

cercetare la fața locului însoțit de planșele foto (filele 3-4 dosar u.p.

15-21 dosar

instanță), raport de constatare medico-legală (filele 50-58 dosar u.p), declarațiile

martorilor T.M., L.M.I., T.A., B.F., C.M. [

cărora inculpata li s-a confesat în seara comiterii omorului în jurul orelor 18

30

,

aflată în stare de ebrietate că

„a

omorât un pitic dându-i cu securea în cap"; concubinul inculpatei,

martorul L.G. a declarat că atunci când a venit acasă seara în jurul orei 20

30

-21

00

a văzut ușa de la coridor deschisă însă lumina nu era aprinsă și crezând că

inculpata doarme cu minorul nu a intrat în casă pentru a-i deranja; a plecat la

barul din sat, iar când a revenit acasă a constatat că inculpata nu se afla în

imobil însă în pat l-a văzut pe copil culcat cu fața în jos, în pernă și a

constata că nu mișcă, pe pernă existând o pată mare de sânge; în acest context

a ieșit afară pentru a cere ajutorul vecinilor, iar în momentul în care au

sosit organele de cercetare la fața locului au găsit toporul rezemat de ușa de

la coridor și au constatat că prezintă urme de sânge].

La individualizarea pedepsei principale în conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere gradul de pericol social

concret ridicat al infracțiunii în raport modalitatea și împrejurările concrete

în care a fost comisă – de către o persoană aflată în stare voluntară de

ebrietate, prin lovituri repetate cu toporul în cap și alte zone vitale asupra

unui minor în vârstă de 3 ani - stabilind cuantumul acesteia către maximul

legal special prevăzut de lege respectiv 20 ani închisoare, și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. ca pedeapsă

complementară și accesorie.

Individualizarea acestor din urmă sancțiuni penale a avut

în vedere că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale interzicerea dreptului

de a alege și a celorlalte drepturi civile și părintești prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. b), d) și e) C. pen. nu se aplică în mod automat ci numai instanța

constată - astfel cum a fost situația în speță - că în raport cu gravitatea

infracțiunii comise, interzicerea acestora respectă principiul

proporționalității.

2.

Apelul declarat în cauză de inculpata B.I., criticând sentința pentru

netemeinicie, cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa principală aplicată prin

reaprecierea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 și urm. C.

pen., cu referire specială la faptul că s-a aflat în stare avansată de

ebrietate în momentul comiterii infracțiunii și este lipsită de antecedente

penale, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 18 din 17 februarie 2009

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, [fiind

menținută ca legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. pedeapsa principală, complementară, accesorie aplicate de

prima instanță precum și celelalte rezolvări juridice adoptate prin sentința

atacată).

Potrivit

art. 383 alin. (1)

1

și (2) C. proc. pen. a fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpatei computându-se din pedeapsă arestarea

preventivă în continuare la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

fost obligată apelanta-inculpată la plata sumei de 300 lei, din care 200 lei a

reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești, cheltuieli judiciare statului.

3.

Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpata B.I.,

cale de atac nemotivată în conformitate cu prevederile art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen., susținută oral în cadrul dezbaterilor prin apărătorul din

oficiu, pentru motivul de netemeinicie din apel circumscris cazului de casare

prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Înalta

Curte, verificând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cât

și din oficiu, în limitele art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată următoarele:

Este

stabilit în cauză, inclusiv cu recunoașterea inculpatei, că în după-amiaza zilei

de 19 martie 2008 aflându-se în locuința concubinului său L.G. din județul

Bihor, împreună cu minorul C.P. în vârstă de 3 ani nepotul concubinului pe

fondul stării avansate de ebrietate inculpata B.I. a aplicat lovituri minorului

repetate cu muchia/coada unui topor în cap, la nivelul spatelui și peste

membrele inferioare producându-i T.C.C. cu fractura multieschilară a cutiei craniene,

plăgi contuze, echimoze și excoriații, leziuni de violență ce au cauzat decesul

imediat al victimei, activitate ilicită ce realizează elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C.

pen. [„profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra”, dată fiind

vârsta acesteia de numai 3 ani] pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani și

interzicerea unor drepturi.

Prima

instanță, a aplicat inculpatei pedeapsa principală de 23 ani închisoare și interzicerea

pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e)

C. pen. - soluție menținută în apel - având în vedere individualizarea sancțiunilor

penale amintite

modalitatea și împrejurările

concrete în care a fost comisă infracțiunea – de către o persoană aflată în

stare voluntară de ebrietate, prin lovituri repetate cu toporul în cap și alte

zone vitale asupra unui minor în vârstă de 3 ani. Criteriile legale

sus-menționate, prevăzute de art. 72 C. pen., justifică orientarea spre maximul

legal special a pedepsei principale, reducerea acesteia fiind astfel

nejustificată. Contrar susținerilor din recurs făcute de inculpată, starea de

ebrietate voluntară a acesteia la momentul comiterii infracțiunii, nu

constituie o împrejurare atenuantă, ci dimpotrivă agravantă, potrivit art. 49 alin.

(2) teza ultimă C. pen.

Referitor

la aplicarea pedepsei complementare și accesorii, incluzând în conținutul

acestora interzicerea drepturilor prevăzute de art .64 lit. a), b), d) și e) C.

pen., instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii comise, persoana

inculpatei, în raport de care este respectat în cauză principiul

proporționalității.

Din

oficiu, în limita caracterului devolutiv al căii de atac de față prevăzut de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se reține legalitatea și

temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latură penală și civilă adoptate de

instanțele anterioare, astfel încât recursul inculpatei se va respinge ca

nefondat în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform

art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa

aplicată recurentei-inculpate durata reținerii arestării preventive de la 20

martie 2008 la 23 aprilie 2009.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta-inculpată la

plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată B.A.I. împotriva deciziei

penale nr. 18 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate,

durata reținerii și a arestării preventive de la 20 martie 2008 la 23 aprilie

2009.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.