ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1489/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Bihor, secția penală, prin sentința penală nr. 368 din 27 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr. 2076/111/2008, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata B.I pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. [„profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra”, dată fiind vârsta sa de numai 3 ani] la pedeapsa principală de 20 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară). Conform art. 71 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

pe durata executării pedepsei principală, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 61 lit. a), b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatei fiind computat din pedeapsă timpul reținerii arestării preventive cu începere de la 20 martie 2008 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a unui topor – corp delict. Pe latura civilă s-a constatat că persoanele vătămate C.M. și L.M.I. părinții biologici ai victimei, nu s-au constituit în cauză părți civile. A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei - din care - suma de 100 lei a reprezentat onorariu apărător din oficiu către Baroul Bihor avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut că în după amiaza zilei de 19 martie 2008 aflându-se în locuința concubinului său L.G. din jud. Bihor împreună cu minorul C.P. în vârstă de 3 ani, nepotul concubinului său, căreia se angajase anterior să-i acorde întreținere, pe fondul stării avansate de ebrietate în care se afla, fără o motivație anume, a lovit pe minor de mai multe ori cu muchia unui topor în zona capului în timp ce acesta era culcat în pat, provocându-i o hemoragie puternică, urmată la scurt timp de decesul acestuia, în următoarele împrejurări de fapt: De aproximativ 4 ani, inculpata B.I., a intrat în relații de concubinaj cu L.G., locuind în cea mai mare parte a timpului la domiciliul acestuia din jud. Bihor.

Fiul concubinului, L.M.I., în urma relațiilor de concubinaj pe care le-a avut cu C.M., avea în întreținere pe minorul C.P., în vârsta de peste 3 ani, care nu era declarat și înregistrat la starea civilă. Pe la mijlocul lunii martie 2008 numita C.M., mama minorului, a fost internată la spitalul din Salonta, iar inculpata s-a oferit să aibă grijă de minor, pe timpul zilei, în perioada de spitalizare. În realizarea obligației amintite, la data de 19 martie 2008, în jurul orei 10.00, inculpata l-a luat pe minor din satul Tăut și l-a adus la domiciliul concubinului său din comuna Batăr. După ce a ajuns la domiciliu cu minorul, inculpata a consumat, împreună cu concubinul, aproximativ 200 ml. de rom.

Concubinul inculpatei s-a deplasat în câmp cu turma de oi, iar inculpata, rămasă singură în locuință, s-a dus la o vecină, unde a mai consumat aproximativ 200 ml. rom, iar la întoarcere spre casă și-a mai cumpărat rom de la bufet, din care a consumat parțial, în domiciliu, ajungând în stare avansată de ebrietate. Seara, când s-a reîntors în domiciliu, concubinul inculpatei l-a găsit pe minor decedat în pat și imediat a anunțat organele de poliție. Cu ocazia cercetării la fața locului, în antreul locuinței s-a găsit un topor pe muchia căruia au fost identificați stropi de substanță brun roșcată, cu aspect de sânge.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 852/3/92 din 20 martie 2008 întocmit de SML Bihor a rezultat că moartea victimei a fost violentă fiind datorată hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui TCC cu fractură multieschiloasă a cutiei craniene [la examenul extern cu ocazia autopsiei s-au constatat leziuni de violență la nivelul capului, la nivelul spatelui, membrelor inferioare și fesa dreaptă produse prin loviri repetate cu corpuri dure (posibil coada de la topor și muchia toporului) între leziunile amintite și deces existând legătură directă de cauzalitate]. Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a concluzionat că inculpata suferă de sindrom de dependență de alcool respectiv tulburare polimorfă acută pe fond toxic, iar discernământul său raportat strict la fapta comisă a fost diminuat.

Audiată în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70 și art. 171 C. proc. pen.

inculpata a invocat în apărare starea de ebrietate avansată în care se afla, recunoscând că aflată în starea amintită „este posibil să-l fi lovit pe minor cu o bâtă, întrucât l-a confundat cu un câine”; susținerile amintite au fost înlăturate de instanță sub aspectul modalității de comitere a faptei - lovituri repetate cu toporul aplicate în capul victimei și a altei zone vitale, profitând de starea de neputință a acesteia de a se apăra, datorită vârstei de numai 3 ani, corespunzător elementelor constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen., astfel cum aceasta a fost dedusă judecății prin rechizitoriul nr. 229/P/2008 din 9 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pe baza celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, atestând realizarea acțiunii de ucidere în modalitatea anterior prezentată respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto (filele 3-4 dosar u.p.

15-21 dosar instanță), raport de constatare medico-legală (filele 50-58 dosar u.p), declarațiile martorilor T.M., L.M.I., T.A., B.F., C.M. [ cărora inculpata li s-a confesat în seara comiterii omorului în jurul orelor 18 30 , aflată în stare de ebrietate că „a omorât un pitic dându-i cu securea în cap"; concubinul inculpatei, martorul L.G.

a declarat că atunci când a venit acasă seara în jurul orei 20 30 -21 00 a văzut ușa de la coridor deschisă însă lumina nu era aprinsă și crezând că inculpata doarme cu minorul nu a intrat în casă pentru a-i deranja; a plecat la barul din sat, iar când a revenit acasă a constatat că inculpata nu se afla în imobil însă în pat l-a văzut pe copil culcat cu fața în jos, în pernă și a constata că nu mișcă, pe pernă existând o pată mare de sânge; în acest context a ieșit afară pentru a cere ajutorul vecinilor, iar în momentul în care au sosit organele de cercetare la fața locului au găsit toporul rezemat de ușa de la coridor și au constatat că prezintă urme de sânge]. La individualizarea pedepsei principale în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii în raport modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă – de către o persoană aflată în stare voluntară de ebrietate, prin lovituri repetate cu toporul în cap și alte zone vitale asupra unui minor în vârstă de 3 ani - stabilind cuantumul acesteia către maximul legal special prevăzut de lege respectiv 20 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. ca pedeapsă complementară și accesorie. Individualizarea acestor din urmă sancțiuni penale a avut în vedere că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale interzicerea dreptului de a alege și a celorlalte drepturi civile și părintești prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b), d) și e) C. pen.

nu se aplică în mod automat ci numai instanța constată - astfel cum a fost situația în speță - că în raport cu gravitatea infracțiunii comise, interzicerea acestora respectă principiul proporționalității. 2. Apelul declarat în cauză de inculpata B.I., criticând sentința pentru netemeinicie, cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa principală aplicată prin reaprecierea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 și urm. C. pen., cu referire specială la faptul că s-a aflat în stare avansată de ebrietate în momentul comiterii infracțiunii și este lipsită de antecedente penale, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 18 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, [fiind menținută ca legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. pedeapsa principală, complementară, accesorie aplicate de prima instanță precum și celelalte rezolvări juridice adoptate prin sentința atacată). Potrivit art. 383 alin. (1) 1 și (2) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatei computându-se din pedeapsă arestarea preventivă în continuare la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta-inculpată la plata sumei de 300 lei, din care 200 lei a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, cheltuieli judiciare statului. 3. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpata B.I., cale de atac nemotivată în conformitate cu prevederile art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., susținută oral în cadrul dezbaterilor prin apărătorul din oficiu, pentru motivul de netemeinicie din apel circumscris cazului de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, verificând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, în limitele art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Este stabilit în cauză, inclusiv cu recunoașterea inculpatei, că în după-amiaza zilei de 19 martie 2008 aflându-se în locuința concubinului său L.G. din județul Bihor, împreună cu minorul C.P. în vârstă de 3 ani nepotul concubinului pe fondul stării avansate de ebrietate inculpata B.I. a aplicat lovituri minorului repetate cu muchia/coada unui topor în cap, la nivelul spatelui și peste membrele inferioare producându-i T.C.C.

cu fractura multieschilară a cutiei craniene, plăgi contuze, echimoze și excoriații, leziuni de violență ce au cauzat decesul imediat al victimei, activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. [„profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra”, dată fiind vârsta acesteia de numai 3 ani] pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Prima instanță, a aplicat inculpatei pedeapsa principală de 23 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. - soluție menținută în apel - având în vedere individualizarea sancțiunilor penale amintite modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea – de către o persoană aflată în stare voluntară de ebrietate, prin lovituri repetate cu toporul în cap și alte zone vitale asupra unui minor în vârstă de 3 ani.

Criteriile legale sus-menționate, prevăzute de art. 72 C. pen., justifică orientarea spre maximul legal special a pedepsei principale, reducerea acesteia fiind astfel nejustificată. Contrar susținerilor din recurs făcute de inculpată, starea de ebrietate voluntară a acesteia la momentul comiterii infracțiunii, nu constituie o împrejurare atenuantă, ci dimpotrivă agravantă, potrivit art. 49 alin. (2) teza ultimă C. pen. Referitor la aplicarea pedepsei complementare și accesorii, incluzând în conținutul acestora interzicerea drepturilor prevăzute de art .64 lit. a), b), d) și e) C. pen., instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii comise, persoana inculpatei, în raport de care este respectat în cauză principiul proporționalității.

Din oficiu, în limita caracterului devolutiv al căii de atac de față prevăzut de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latură penală și civilă adoptate de instanțele anterioare, astfel încât recursul inculpatei se va respinge ca nefondat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei-inculpate durata reținerii arestării preventive de la 20 martie 2008 la 23 aprilie 2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta-inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată B.A.I. împotriva deciziei penale nr. 18 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata reținerii și a arestării preventive de la 20 martie 2008 la 23 aprilie 2009. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.