ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2646/2012

SECȚA PENALĂ

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10 din 24 februarie 2009, Tribunalul Dolj, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 174, 175 lit. c) C. pen., în art. 177 C. pen. În baza art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata I.C.A., la 15 ani închisoare. S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale. S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen. A fost obligată inculpata la plata sumei de 400,73 lei către Spitalul Clinic de Urgență Craiova, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

A fost obligată inculpata la 2.000 lei cheltuieli judiciare din care 1390 lei reprezentând contravaloarea expertize medico-legale către Institutul de Medicină Legală Craiova. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 360/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din data de 21 ianuarie 2008, a fost cercetată, în stare de libertate, inculpata I.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen. În fapt, în cursul anului 2006, inculpata I.C.A. s-a deplasat în Spania, împreună cu mama sa, I.Ș., unde l-a cunoscut pe numitul B.G., cu care a intrat în relație de concubinaj începând cu luna octombrie 2006. în luna octombrie 2006, inculpata a rămas însărcinată, aceasta aflând despre sarcină urmare a unui control ginecologic efectuat în Spania.

În cursul lunii februarie 2007, inculpata a revenit în România împreună cu mama sa, urmare a faptului că, locuința din Craiova a mamei inculpatei fusese spartă de hoți. La începutul lunii martie 2007, mai exact în după amiaza zilei de 06 martie 2007, inculpata s-a deplasat la cabinetul medical aparținând SC B.P. SRL Craiova, însoțită de mama sa, I.Ș., solicitând efectuarea unui examen ecografic pentru sarcină, ocazie cu care i s-a comunicat că sarcina are 28-30 săptămâni. Totodată, atât inculpata, cât și mama sa, au solicitat medicului întreruperea cursului sarcinii, însă medicul a refuzat acest lucru, invocând vârsta prea mare a fătului și posibilitatea intervenirii unor complicații medicale.

De la această dată și până în ziua de 06 mai 2007, inculpata nu s-a mai prezentat la nici un control medical de specialitate și nici nu a înregistrat sarcina la vreo unitate medicală. În seara de 05 mai 2007, inculpata s-a deplasat împreună cu concubinul său la locuința numitului Cozianu Costel, verișor de gradul doi al inculpatei, unde a fost organizată o petrecere ocazionată de ziua de naștere a acestuia. În jurul orelor 23,00, inculpata a luat hotărârea de a se întoarce la locuința mamei sale, dat fiind faptul că nu se simțea bine, având dureri abdominale, concubinul său rămânând în continuare la petrecere. În dimineața zilei de. 06 mai 2007, inculpata a dat naștere unui făt de sex bărbătesc, pe care 1-a aruncat în latrina din curtea locuinței mamei sale.

În jurul orelor 10:30, având hemoragie puternică, inculpata s-a deplasat cu un taxi la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, medicii constatând faptul că aceasta născuse recent, precum și lipsa fătului. Cu ocazia cercetării efectuate la fața locului de către organele judiciare, corpul noului născut a fost găsit în latrina locuinței mamei inculpatei. Cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului nou-născutului de sex bărbătesc, s-a stabilit că vârsta intrauterină a acestuia a fost de 263 zile. A fost născut aproape de termen, a trăit și a respirat puțin timp după naștere (mai puțin de 15 minute). Moartea nou-născutului a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin obstrucția căilor respiratorii cu materii fecale, iar leziunea de violență constatată pe corp s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și nu are legătură de cauzalitate cu decesul (raport medico-legal de necropsie nr. 1536/A3/2007 al IML Craiova fila - 19-22).

Din raportul de constatare cu numărul 1587/A1/2007 al I.M.L. Craiova (fila 34) a rezultat că, după examinarea FOC privind pe inculpată, aceasta prezenta semnele unei nașteri recente, nașterea putând data din 06 mai 2007. În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, având ca obiective stabilirea discernământului inculpatei asupra faptelor și consecințelor lor, la momentul săvârșirii infracțiunii. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu numărul 1548/A1/2007 al IML Craiova, a concluzionat că, inculpata I.C.A. prezintă diagnosticul de reacție anxioasă de situație și are discernământul faptelor și consecințelor .lor. păstrat și 1-a avut și la momentul săvârșirii infracțiunii - 06 mai 2007(fila-33).

Inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că nu a realizat că naște și că fătul i-ar fi căzut în latrină. Instanța de fond a apreciat că, această apărare a inculpatei nu este întemeiată, cu atât mai mult cu cât aceasta, se afla la prima naștere, ea având cunoștință de vârsta sarcinii, astfel că a realizat că durerile abdominale din seara zilei de 05 mai 2007 sunt specifice nașterii. De asemenea, s-a mai reținut că, urmele de sânge constatate pe oala latrinei nu indică faptul că nașterea ar fi avut loc în latrină, fiind descoperite doar câteva picături de sânge, așa după cum rezultă din. procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă).

Prima instanță a apreciat că, în drept, fapta săvârșită de inculpată constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., iar nu cea de pruncucidere, prev. de art. 177 C. pen., deoarece din materialul probator administrat în cauză rezultă neechivoc faptul ca inculpata a urmărit să nu păstreze copilul. Totodată, prima instanță a mai reținut că, intenția inculpatei de a nu păstra copilul este dovedită atât prin declarația concubinului acesteia, martorul B.G., care la data de 07 mai 2007 a susținut că „la un moment dat și eu. am fost de acord cu ea să facă chiuretaj, dat fiind faptul că voiam să ne întoarcem în Spania și să muncim, iar prezența copilului ne îngreuna existența” cât și din declarația mamei inculpatei, I.Ș., care la aceeași dată a susținut că „în ziua de 03 martie 2007 m-am deplasat împreună cu fiica mea la cabinetul medical..eu intenționând să-i cer medicului efectuarea întreruperii sarcinii fiicei mele”.

Mai mult, chiar inculpata I.C., în depoziția sa dată în fața organului de urmărire penală la data de 14 mai 2007, în prezența apărătorului ales avocat M.M., a declarat că la începutul lunii martie 2007, s-a prezentat la cabinetul medicului T. (în realitate inculpata a fost doar la clinica B.P.) unde a solicitat întreruperea cursului sarcinii, însă doctorul nu a fost de acord cu întreruperea cursului sarcinii invocând vârsta prea mare a sarcinii. De asemenea, prima instanță a mai reținut că, toate aceste probe coroborate, duc la concluzia că inculpata a avut cunoștință de vârsta sarcinii pe care o purta, că nașterea nu a avut loc în latrina din curtea locuinței așa după cum susține inculpata, ci în casă, fătul fiind ulterior aruncat în latrină și că inculpata nu a dorit încă de pe perioada - sarcinii păstrarea copilului.

Situația de fapt se probează cu: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul medico-legal de autopsie a cadavrului noului născut, raportul de constatare medico-legală asupra stării de lehuzie a învinuitei, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor, declarațiile învinuitei. Examinând actele și lucrările dosarului respectiv - declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele foto, acte medicale inclusiv raportul de expertizare medico legală psihiatrică a inculpatei fișa de cazier judiciar coroborate cu declarațiile acesteia, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată.

Instanța a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen., în infracțiune prev. de art. 177 C. pen. În acest sens s-a reținut că, diferența între infracțiunea de omor calificat și cea de pruncucidere este dată de starea psihologică produsă în timpul nașterii și determinată de aceasta, atestată științific în urma unui examen medico-legal de specialitate. Starea de tulburare la care face referire art. 177 C. pen., se datorează travaliului, actului fizic al nașterii, care trebuia dovedit, din probe rezultă clar că aceasta știa că este însărcinată, că în momentul nașterii a avut simptomele specifice nașterii, având cunoștință de vârsta sarcinii, iar susținerile sale că nu a realizat că naște și că fătul i-ar fi căzut în latrină nu sunt susținute de nici o probă.

Or, în cauză, din raportul de expertiză medico-legal psihiatric nr. 1548/ Al din 14 decembrie 2007 efectuată de I.M.L. Craiova rezultă că inculpata la data examinării prezenta o reacție depresivă anxioasă situațională având discernământul faptelor și consecințelor lor păstrat și l-a avut păstrat și la data de 06 mai 2007. Prima instanță a mai apreciat că, susținerile apărării că expertiza psihiatrică nu ar fi răspuns la punctul 7 din ordonanța de efectuare a acestei expertize sunt lipsite de relevanță atâta timp cât s-a răspuns clar că inculpata la data nașterii a avut discernământul păstrat.

Totodată, s-a mai . apreciat, nici susținerile apărării privind existența dubiului nu pot fi primite întrucât, așa cum am arătat mai sus, din probele administrate în cauză respectiv declarațiile martorilor și acte medicale rezultă că aceasta a avut cunoștință de vârsta sarcinii că durerile abdominale din seara zilei de 05 mai 2007 sunt specifice nașterii, iar susținerea inculpatei că nu a realizat că naște și fătul i-ar fi căzut în latrină sunt cu de-a dreptul ilare. Instanța de fond a reținut că inculpata nu s-a aflat într-o stare de tulburare pricinuită de naștere în sensul prevederilor art. 177 C. pen. și a acționat cu intenția de a ucide copilul, fapta săvârșită de aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Totodată, la individualizarea pedepse, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, criteriile înscrise în art. 72 C. pen., faptul că nu a recunoscut săvârșirea faptei pe toată perioada desfășurării procesului penal, faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale, vârsta tânără a acesteia. S-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare este în măsură să îndeplinească scopul educativ preventiv al pedepsei. A fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență Craiova. În conformitatea cu dispozițiile art. 998 C. civ., raporta la art. 346 C. proc. civ., instanța de fond a obligat inculpata la plata sumei de 400,73 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Craiova, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpata I.C.A. În motivarea apelului declarat de parchet s-a susținut că aplicarea : art. 71-64 C. pen., prin simpla raportare la dispozițiile Codului penal este neindicată, având în vedere decizia nr. 76 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, pedeapsa aplicată este prea mică, în raport de criteriile, de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Inculpata a arătat m motivele de apel că se impune schimbarea încadrării juridice în art. 177 C. pen., având în vedere actele medicale din care rezultă starea sa de sănătate, precizând totodată că expertiza psihiatrică efectuată la urmărirea penală nu a răspuns la obiectivul nr. 7 din ordonanța din 7 mai 2007 a parchetului - „dacă fapta a fost comisă ca urmare a tulburării, psihice, specifice nașterii”.

A mai arătat că nu trebuie confundată existența discernământului la .momentul comiterii faptei, cu comiterea faptei, ca urmare a tulburării psihice specifice nașterii. Totodată, expertiza psihiatrică efectuată la urmărirea penală nu a avut în vedere fișa de observare nr. 151 din 10 mai 2007, întocmită la scurt timp după naștere, fișe care arată tulburările psihice pe care le-a avut inculpata imediat după naștere. În teza subsidiară, a solicitat reducerea pedepsei, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Prin decizia penală nr. 255 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 10 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 11350/63/2008.

A fost desființată sentința în privința laturii penale. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 177 C. pen. În baza art. 177 C. pen. a fost condamnată pe inculpata I.C.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., i-au fost s-au interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza Ii-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 9 ani compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 5 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86 3 alin. 1 C. pen.; Pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. S-a atras atenția inculpatei asupra disp.

art. 86 4 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței privind obligarea inculpatei la despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgență Craiova și la cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare aferente judecării apelului au rămas în sarcina statului, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Dolj.

Cu ocazia judecării apelului a fost ascultată inculpata, au fost înaintate de către Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, fișa de observație clinică psihiatrică nr. 151/2007 și fișa de observație clinică nr. 402/2007, iar de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, Clinica II Obstetrică Ginecologie fișa de observație clinică generală nr. 22387 din 6 mai 2007. Prin încheierea din 18 noiembrie 2009, Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice care să stabilească dacă fapta a fost săvârșită de inculpată ca urmare a tulburării psihice pricinuită de naștere. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4363/Al din 27 ianuarie 2010, întocmit de I.M.L.

Craiova a fost depus la dosar la 29 ianuarie 2010, concluzionând că inculpata „are discernământul faptelor și al consecințelor lor și 1-a avut păstrat și în momentul săvârșirii faptei”. Prin încheierea din 10 februarie 2010, s-a dispus completarea raportului de expertiză, în sensul de a răspunde la obiectul stabilit, respectiv dacă fapta a fost săvârșită de inculpată ca urmare a tulburării psihice pricinuită de naștere, iar prin adresa nr. 4363/ Al din 24 februarie 2010, I.M.L. Craiova a răspuns că nu pot preciza dacă fapta a fost săvârșită ca urmare a tulburării psihice pricinuită de naștere, astfel încât prin încheierea din 24 martie 2010, s-a dispus ca noua expertiză medico-legale psihiatrică să se efectueze de I.N.M.L.

Mina Minovici, dispunându-se internarea inculpatei pe timpul necesar efectuării noii expertize. Raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/3405/2010 întocmit, de I.N.M.L. Mina Minovici avizat de Comisia de. avizare și control de pe lângă I.N.M.L. București, a fost depus la dosar la 9 noiembrie 2011, concluzionând că „pacienta I.C.A. a prezentat la data comiterii faptei pentru care este judecată (6 mai 2007), tulburare pricinuită de naștere, intelect liminar, dificultăți privind instrucția și educația…”. Având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică mai sus menționate, coroborate cu întregului material probator administrat în cauză, instanța de prim control judiciar a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 177 C. pen. Faptul că inculpata, la începutul lunii martie 2007, a mers la un cabinet medical, solicitând efectuarea unui examen ecografic, ocazie cu care i s-a comunicat că sarcina are 28-30 săptămâni, inculpata solicitând întreruperea cursului sarcinii, fiind refuzată de medic, întrucât fătul avea o vârstă prea mare, iar ulterior inculpata nu s-a mai prezentat la niciun control medical de specialitate și nici nu a înregistrat sarcina la vreo unitate medicală, instanța de apel a apreciat că acestea nu sunt motive care să o determine să nu se raporteze la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici, având în vedere și argumentele care au stat la baza concluziilor. Totodată, s-a mai reținut că, în concluziile raportului medico-legal de necropsie întocmit la urmărirea penală, la pct. 2 se arată că nou-născutul a fost născut aproape la termen, a trăit și a respirat puțin timp după naștere - mai puțin de 15 minute. Instanța de apel a apreciat că acest fapt nu dovedește că inculpata ar fi ucis nou-născutul după 15 minute și astfel ar fi acționat cu intenție directă, în condițiile îh care în raportul de necropsie nu s-a stabilit cu exactitate cât a trăit nou-născutul și s-a specificat că „a trăit și a respirat puțin timp după naștere - mai puțin de 15 minute”.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute, de art. 72 C. pen., gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurările în care s-a comis, criteriile ce țin de persoana inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, apreciind că pedeapsa de 4 ani închisoare este suficientă. Totodată, s-a mai apreciat că, nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante, aspectele pozitive legate de persoana inculpatei - lipsa antecedentelor penale, este integrată în societate, are o familie, are un minor în întreținere, vor fi avute în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepsei, astfel încât scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, urmând să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 9 ani, compus din maximul pedepsei stabilit de instanță.

Cu privire la apelul declarat de parchet s-a apreciat că acesta este fondat în privința aplicării pedepselor accesorii, instanța de fond în mod greșit făcând doar mențiunea „aplică art. 71 și 64 C. pen.”, fără a arăta în mod expres care drepturi din cele prevăzute de art. 64 i-au fost interzise inculpatei, ținând cont și de decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. La termenul de judecată din 04 septembrie 2012 procurorul de ședință a arătat că înțelege să susțină numai motivul de recurs formulat în scris de parchet, prevăzut de art. 385 9 punctul 14 C. proc.

pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei, atât sub aspectul cuantumului, dar și al modalității de executare. În acest sens a arătat că, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei a fost greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., având în vedere atitudinea sa nesinceră, precum și concluzia rezultată din referatul de evaluare în sensul că perspectivele de reintegrare în societate sunt scăzute, avându-se în vedere preponderența factorilor negativi față de cei pozitivi. A solicitat în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatei, cu executare în regim privativ de libertate.

Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de ort. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. 3 C. proc. pen., înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său. represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale. La individualizarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei I.C.A., instanța de prim control judiciar a avut în vedere în mod corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, chiar dacă fapta a avut loc în condițiile tulburării spontane produse de naștere, totuși prezintă un grad ridicat de pericol social, modalitatea, împrejurările comiterii ei, constând în suprimarea vieții copilului său nou născut, care după venirea sa pe lume a fost aruncat în latrină, urmarea produsă, precum și datele ce caracterizează persoana acesteia, respectiv starea de tulburare în care s-a aflat inculpata, pricinuită de naștere, dat și datele ce caracterizează favorabil persoana sa, nefiind cunoscută cu antecedente penale, este integrată în societate, are o familie și are un copil minor în întreținere. Pe de altă parte, se constată că instanța de ape!

a apreciat în mod greșit că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și prin aplicarea inculpatei a unei modalități de executare fără privare de libertate. Astfel, la stabilirea modalității de executare a unei pedepse, instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 86 1 C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condițiilor referitoare la cuantumul sancțiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilitățile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate și supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privațiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familial și social obișnuit.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, înalta Curte, apreciază că în raport de natura și de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșită de inculpată, respectiv a infracțiunii de pruncucidere, care este o formă atenuată a omorului, în sensul că ea constă în aceeași activitate specifică omorului, uciderea săvârșită în anumite circumstanțe cu caracter atenuat, cum sunt cele care privesc calitatea specială a subiectului activ nemijlocit „mama”, calitatea specială a subiectului pasiv, „copilul nou născut”, timpul comiterii imediat după „naștere” și starea deosebită în care se găsește făptuitorul, „tulburarea pricinuită de naștere”, prin activitatea infracțională desfășurată de aceasta au fost lezate relațiile sociale ce ocrotesc dreptul la viață, la sănătate și integritate corporală al copilului nou-născut, aflat in imposibilitate fizică și psihică de a se apăra, drept ocrotit prin norma penală și recunoscut, universal, tuturor persoanelor indiferent de vârstă, sex, naționalitate, rasă și stare de sănătate, astfel că executarea pedepsei aplicate în regim de detenție este de natură a constitui un avertisment ferm al autorităților și este aptă a conduce la formarea unei atitudini corecte a inculpatei față de valorile sociale, muncă și ordinea de drept.

Așadar, pedeapsa de 4 ani închisoare, care se va executa prin privare de libertate, este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. și, totodată, răspunde principiului proporționalității pedepsei în raport cu gravitatea faptei și cu datele personale ale inculpatei. Pe de altă parte, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și art. 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, față de natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia se impune aplicarea pedepsei accesorii și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din. Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Față de situația expusă, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii și rejudecând cauza va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și urm. C. pen., cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanța de apel.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. Ca menține celelalte dispoziții ale deciziei. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 255 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimata inculpată I.C.A. Casează decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și urm. C. pen., cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanța de apel. Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 04 septembrie 2012.