ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2003

D E C

I Z I A  NR.322                                                                                                                             DOSAR

NR. 2656/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpata P.I.  împotriva deciziei

penale nr.220 din 27 mai 2002 a Curții de Apel Craiova.

S-a

prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de arest, asistată de avocat R.N.

desemnat din oficiu.

Au

lipsit : partea civilă F.C. și reprezentantul Spitalului nr.1 Craiova și partea

vătămată F.I.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului declarat și redozarea pedepsei aplicate

inculpatei, avându-se în vedere că aceasta este bolnavă psihic.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, pedeapsa aplicată fiind corect

individualizată, către minimul special prevăzut de lege.

În

ultimul cuvânt, inculpata a cerut reducerea pedepsei.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.52 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe

inculpata P.I. la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art.64 lit.a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prevăzută de art.174 Cod penal.

S-a

menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii

și arestului preventiv de la 11 august 2000, la zi.

Inculpata

a fost obligată să plătească suma de 24.132.642 lei despăgubiri  civile  către

partea  civilă  Spitalul Clinic nr.1 Craiova, cât  și  la plata cheltuielilor

judiciare către stat, respingându-se ca nedovedite pretențiile formulate de

partea civilă F.C..

În

baza art.118 Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a toporului corp

delict.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 17 iulie 2000, pe

fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, inculpata i-a aplicat mai

multe lovituri cu un topor, în regiunea capului, tatălui concubinului său, F.M.,

provocându-i leziuni grave care au dus la moartea victimei.

Curtea

de Apel Craiova, prin decizia penală nr.220 din 27 mai 2002, a respins, ca

nefondat, apelul prin care inculpata cerea să fie achitată motivând că fapta nu

a fost comisă de aceasta.

Împotriva

menționatelor hotărâri inculpata a declarat recurs în temeiul art.385

9

pct.14 Cod procedură penală, susținând că la individualizarea pedepsei nu s-a

ținut seama de circumstanțele sale personale, în sensul că nu posedă

antecedente penale și că a comis fapta în stare de ebrietate avansată având

discernământul diminuat.

Examinând

hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate prin recurs, cât și

din oficiu, se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatei, încadrarea juridică în infracțiunea de omor prevăzută de

art.174 Cod penal fiind corespunzătoare.

Din

probele administrate (procesul-verbal și planșele fotografice întocmite cu

ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico- legală

întocmit în urma efectuării autopsiei cadavrului victimei, declarațiile

martorilor oculari Fota Nicolița, Hagiu Ioana, Matei Ștefan, Fota Ion și Bone

Constanța, coroborate cu declarațiile inculpatei) care au fost analizate

în considerentele sentinței și deciziei pronunțate în cauză rezultă

următoarele:

Victima

F.M., în vârstă de 65 de ani, fiind grav bolnavă, locuia de mai mulți ani în

același imobil cu inculpata P.I. și concubinul acesteia F.I..

Întrucât

cei doi concubini erau stăpâniți de viciul beției și lucrau numai ocazional,

solicitau victimei diverse sume de bani pentru a-și procura băuturi alcoolice,

iar când erau refuzați exercitau acte de violență asupra acestuia.

În

ziua de 17 iulie 2000, după ce consumase băuturi alcoolice în cantități

exagerate, și având unele neînțelegeri cu victima, inculpata i-a aplicat

acesteia mai multe lovituri cu un topor în regiunea capului după care a

abandonat-o. Alarmați de strigătele de ajutor ale victimei, o parte din vecini

au intervenit, surprinzând pe inculpată în timp ce încerca să părăsească

locuința cu toporul corp delict asupra sa.

Fiind

transportat la spital, în stare gravă F.M. a decedat.

În

urma autopsiei efectuate s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă și

s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința

bronhopneumoniei, complicație apărută în evoluția unor traumatisme

cranio-cerebrale produse prin lovire cu corp dur, între leziuni și deces

existând raport de cauzalitate direct și necondiționat.

Referitor

la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatei se constată că aceasta

este corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod

penal, la stabilirea acesteia instanța de fond ținând seama de gradul de

pericol social al infracțiunii comise, de persoana inculpatei care nu posedă

antecedente penale, cât și de condițiile concrete în care au fost săvârșite

faptele.

Împrejurarea

că inculpata avea discernământul diminuat datorită stării de ebrietate în care

se afla în momentul săvârșirii infracțiunii nu justifică exonerarea acesteia de

răspundere penală, potrivit art.49 alin.2 Cod penal, beția voluntară completă

nefiind o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

Întrucât

criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor

dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de

art.385

9

alin.3 Cod procedură penală, care pot fi luate în

considerare din oficiu, Curtea, în baza art.385

15

pct.1 lit.b din

același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit

art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și

arestării preventive, de la 11 august 2000, la zi,

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.I.

împotriva deciziei penale nr.220 din 27 mai 2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reținerii și

arestării preventive de la 11 august 2000 la 23 ianuarie 2003.

Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.