ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3490/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 105 din 09 iunie 2009 a Tribunalului Buzău s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul I.M., fiul lui I. și A., în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe termen de 6 ani. A dispus degradarea militară a inculpatului I.M. Pe durata executării pedepsei de 15 ani închisoare s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.M. și a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv de la 15 septembrie 2008 la zi. A obligat pe inculpat la 167,81 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență Buzău. A obligat pe inculpat la 16.696,745 cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale până la achitarea debitului către Spitalul Clinic de Urgență S.P.

București. A obligat pe inculpat la 15.000 lei despăgubiri materiale și 20.000 lei daune morale către partea civilă I.M. A obligat pe inculpatul I.M. la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală și instanța de fond. S-a reținut că în seara zilei de 22 august 2008, victima Ș.V., aflată în stare avansată de ebrietate se deplasa pe jos în localitatea Zorești, com. Vernești, unde venise împreună cu martorii S.G. și L.I. În jurul orelor 22,00, victima a ajuns în zona locuințelor martorilor B.A., P.T. și U.I. vorbind incoerent și lovind în porțile cetățenilor care au ieșit și au încercat să-l îndrume spre comuna Merei unde spunea că locuiește.

Victima Ș.V. a traversat strada de la poarte casei martorei P.T., spre poarta casei martorului U.I. care se afla împreună cu inculpatul I.M. Inculpatul a ieșit în întâmpinarea victimei Ș.V. pe centrul părții carosabile și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. Ca urmare a acestei lovituri, victima a fost proiectată pe spate, pe partea carosabilă și a rămas în stare de neputință. Martorul B.A.T. a declarat că i-a sugerat inculpatului să-l ducă pe Ș.V. la marginea drumului spre a nu fi accidentat de autovehicule. Inculpatul l-a prins pe Ș.V. de cămașă și pantaloni și l-a aruncat la marginea drumului părții carosabile, în dreptul locuinței martorului U.I. Ulterior, inculpatul I.M. a plecat spre locuință iar martorii B.A.

și U.I. au intrat în curte. După aproximativ 5 minute martorul B.A.T. a ieșit în drum și a constatat că victima își revenise, astfel încât a ajutat-o să se ridice și i-a indicat în ce direcție trebuie să se deplaseze pentru a ajunge în comuna Merei. Martorul a declarat că a constatat urme de sânge în zona capului și la gură, că Ș.V. era dezorientat și se deplasa în sensul opus celui pe care i l-a indicat. În acest timp, inculpatul se afla în dreptul porții casei sale și a văzut că victima Ș.V. se deplasa spre el, adresându-i injurii pentru că l-a lovit. În aceste condiții, inculpatul l-a întâmpinat pe Ș.V. în dreptul locuinței martorei B.D., pe cealaltă parte a drumului, și l-a lovit cu pumnul peste față, doborându-l din nou pe partea carosabilă.

Martorul B.A. a declarat că inculpatul l-a lovit pe Ș.V. cu picioarele în cap în timp ce acesta era căzut, rostogolindu-l apoi în șanțul marginal. Martorii B.L. și P.M. s-au deplasat în zona în care s-a produs agresiunea și au sesizat telefonic organele de poliție. Victima Ș.V. a fost transportată la Spitalul Județean Buzău cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune” iar la data de 23 august 2008 a fost transferată la Spitalul Clinic de urgență S.P. București unde a decedat la 10 septembrie 2008. Din raportul medico-legal de necropsie, întocmit în cadrul I.N.M.L. București a rezultat că moartea victimei Ș.V. a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranian cu hematom subdural, fractură mandibulă, luxație dinte nr. 11, plagă pericraniană și echimoză buză superioară.

Mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate a fost acela de lovire cu și de corp dur și au avut legătură de cauzalitate cu decesul. Fapta inculpatului I.M., astfel cum a fost reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul I.M.

criticând ca nelegală și netemeinică solicitând să se constate că instanța de fond a încadrat greșit fapta pe care a comis-o în infracțiunea de omor calificat, față de probele administrate în cauză, din care rezultă că fapta a fost săvârșită în urma unei altercații spontane, pe fondul consumului de alcool din partea ambelor părți, fără a avea relații de dușmănie cu victima, în urma loviturilor aplicate de părți reciproc, el neintenționând să-i facă vreun rău, precizând, totodată, că partea vătămată a decedat la un interval de peste 18 zile de la lovirea acesteia. Drept urmare, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei acesteia, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și persoana inculpatului.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a reținut următoarele: Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de schițe și planșe fotografice, actele medicale privind pe victima Ș.V., foaia de observație clinică generală a victimei, raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.N.M.L. M.M., declarațiile martorilor B.L., B.A.T., U.I. și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut parțial corect situația de fapt, în sensul că în seara zilei de 22 august 2008, inculpatul, a lovit victima Ș.V.

în mod repetat, într-un loc public, producându-i leziuni traumatice, în urma cărora aceasta a decedat. Această situație de fapt a fost în mod constant recunoscută de către inculpat și rezultă fără echivoc din coroborarea mijloacelor de probă și a probelor la care s-a făcut referire anterior, că au fost complet analizate și just apreciate de instanța de fond. Cu toate acestea, Curtea, apreciază că instanța de fond nu a dat interpretarea corespunzătoare raportului de necropsie efectuat în cauză, din care rezultă cu certitudine că moartea victimei Ș.V.

s-a produs la un interval de 19 zile de la data aplicării loviturilor de către inculpat, că lovirea victimei cu pumnul s-a produs numai în zona feței, aceasta prezentând: fractură de mandibulă (unghi stâng-contentie rigidă intermaxilară) luxație dinte 11, plagă pericraniană (în regiunea parietală stângă) și echimoză buză superioară față vestibulară, în timp ce traumatismul capului cu hematom subdural, evacuat operator și zonele de hemoragie subarahnoidiane au fost urmarea lovirii de corpuri dure, prin mecanism asociat de lovire-cădere, în împrejurările agresiunii, ce rezultă din istoricul faptei.

Același raport de necropsie evidențiază că decesul victimei a survenit urmare evoluției nefavorabile intraspitalicești prin complicație respiratorie, respectiv bronhopneumonie, medicul legist concluzionând că între leziunile traumatice ce au determinat internarea în spital și decesul victimei există o legătură de cauzalitate indirectă sau secundară, datorită complicației infecțioase respiratorii.

Drept urmare, având în vedere proba științifică la care s-a făcut referire anterior și care se coroborează întrutotul atât cu declarațiile martorilor dar și cu cele ale inculpatului, din care a rezultat, într-adevăr, că după aplicarea unei lovituri cu pumnul în față, victima a căzut cu capul de asfalt, iar după revenirea acesteia și adresarea de injurii inculpatului, acesta din urmă i-a aplicat din nou o altă lovitură de pumn în zona feței, după care victima a căzut, fiind ulterior internată la spital, supusă unei intervenții chirurgicale pentru evacuarea hematomului subdural, și care, în urma complicației de bronhopneumonie a decedat, se apreciază că în mod greșit tribunalul a reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, acordând semnificație sporită zonei vitale vizate, respectiv, capul, cu ignorarea însă a naturii leziunilor produse, locului situării acestora și mai ales, a caracterului neletal al celor cauzate prin lovirea victimei de către inculpat.

Spre aceeași concluzie conduce și împrejurarea că incidentul s-a produs pe fondul stării avansate de ebrietate a victimei și în condițiile în care aceasta s-a manifestat violent față de bunurile vecinilor inculpatului și față de acesta, căruia i-a adresat injurii și că, la rândul său, inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, situație necontestată de acesta. Nu în ultimul rând, se reține, în lipsa unor dovezi contrarii, că incidentul dintre părți a fost unul spontan, produs pe fondul consumului de alcool și fața de atitudinea necuviincioasă a victimei, inculpatul acționând cu intenția de a aplica acesteia o corecție fizică. În aceste condiții, în opinia Curții este pe deplin justificată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., fiind evident că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu praeterintenție, respectiv cu intenție în comiterea infracțiunii de vătămare corporală și din culpă în privința rezultatului produs și anume moartea victimei. Sub aspectul laturii subiective se au în vedere și celelalte împrejurări în care s-a comis fapta, între părțile aflate în conflict neexistând relații de dușmănie anterioare, acestea necunoscându-se, incidentul fiind provocat de atitudinea necorespunzătoare a victimei. În raport de considerentele expuse, Curtea apreciind ca fondat apelul declarat de inculpat, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., îl va admite și după schimbarea încadrării juridice a faptei conform disp. art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în cea prev. de art. 183 C. pen., va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare gradului ridicat de pericol social al faptei, determinat de consecința produsă, respectiv moartea victimei, dar și față de persoana inculpatului, cu atitudine procesuală corectă. La încadrarea juridică a faptei urmează a fi reținută și starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., atrasă de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1876/2003 a Judecătoriei Focșani. Apelul declarat de inculpat se privește ca fondat și în privința pedepselor accesorii și complementare, având în vedere noua încadrare juridică a faptei, care este o infracțiune comisă cu praeterintenție, așa încât reținând dispozițiile cuprinse în art. 71 C. pen.

și Decizia în interesul legii nr. 74 din 05 noiembrie 2007 a I.C.C.J., prin evaluarea întregului material probator administrat în cauză, raportat la fapta comisă și persona inculpatului, se apreciază că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege, nefacându-se dovada nedemnității acestuia în exercitarea dreptului constituțional prev. de art. 36 din legea fundamentală și art. 3 din Protocolul 1 din C.E.D.O. și nici a nedemnității în privința exercitării dreptului de a fi tutore sau curator, neexistând probe ori indicii în acest sens. Ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat se vor modifica pedepsele accesorii, în sensul limitării interzicerii drepturilor la cele prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., și pentru aceleași considerentele și față de cuantumul pedepsei și a pedepsei complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

pe durata termenului de 6ani și aceea a degradării militare. Neexistând alte critici și nefiind constatate nulități de ordine publică care să atragă reformarea hotărârii atacate, vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței. Reținând, totodată, că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă și în prezent, inculpatul prezentând pericol concret pentru ordinea publică în cazul lăsării sale în libertate, față de gravitatea deosebită a faptei, în temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menține starea de arest a acestuia. De asemenea, în baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 15 septembrie 2008 la zi.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 85 din 19 august 2009 a Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul I.M., fiul lui A., împotriva sentinței penale nr. 105 din data de 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, și în consecință: A desființat sentința în parte, în latură penală, în sensul că în baza disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata termenului de 6 (șase) ani și aceea a degradării militare. A modificat pedepsele accesorii în sensul limitării interzicerii drepturilor la prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a computat detenția preventivă la zi, începând cu data de 15 septembrie 2008. A dispus plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă 200 lei din fondul M.J.L.C. în contul Baroului Prahova. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul I.M. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea deciziei penale atacate, în baza art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și, pe fond, reindividualizarea pedepsei inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., întrucât acesta a săvârșit infracțiunea fiind provocat de manifestarea agresivă a victimei. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de capul de casare indicat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul I.M. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, printr-un examen complet și corespunzător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv raportul medico-legal de necropsie, certificatul medical constatator al decesului, copia foii de observație clinică a victimei, coroborat cu declarațiile martorilor B.A.T., U.I., B.L., T.M.B., procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșele fotografice, prima instanță a reținut corect situația de fapt imputată - constând în aceea că în seara zilei de 22 august 2008, victima Ș.V., aflată în stare avansată de ebrietate se deplasa pe jos în localitatea Zorești, com. Vernești, unde venise împreună cu martorii S.G. și L.I. În jurul orelor 22,00, victima a ajuns în zona locuințelor martorilor B.A., P.T.

și U.I. vorbind incoerent și lovind în porțile cetățenilor care au ieșit și au încercat să-l îndrume spre comuna Merei unde spunea că locuiește. Victima Ș.V. a traversat strada de la poarte casei martorei P.T., spre poarta casei martorului U.I. care se afla împreună cu inculpatul I.M. Inculpatul a ieșit în întâmpinarea victimei Ș.V. pe centrul părții carosabile și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. Ca urmare a acestei lovituri, victima a fost proiectată pe spate, pe partea carosabilă și a rămas în stare de neputință. Martorul B.A.T. a declarat că i-a sugerat inculpatului să-l ducă pe Ș.V. la marginea drumului spre a nu fi accidentat de autovehicule. Inculpatul l-a prins pe Ș.V. de cămașă și pantaloni și l-a aruncat la marginea drumului părții carosabile, în dreptul locuinței martorului U.I.

Ulterior, inculpatul I.M.a plecat spre locuință iar martorii B.A. și U.I. au intrat în curte. După aproximativ 5 minute martorul B.A.T. a ieșit în drum și a constatat că victima își revenise, astfel încât a ajutat-o să se ridice și i-a indicat în ce direcție trebuie să se deplaseze pentru a ajunge în comuna Merei. Martorul a declarat că a constatat urme de sânge în zona capului și la gură, că Ș.V. era dezorientat și se deplasa în sensul opus celui pe care i l-a indicat. În acest timp, inculpatul se afla în dreptul porții casei sale și a văzut că victima Ș.V. se deplasa spre el, adresându-i injurii pentru că l-a lovit. În aceste condiții, inculpatul l-a întâmpinat pe Ș.V. în dreptul locuinței martorei B.D., pe cealaltă parte a drumului, și l-a lovit cu pumnul peste față, doborându-l din nou pe partea carosabilă.

Martorul B.A. a declarat că inculpatul l-a lovit pe Ș.V. cu picioarele în cap în timp ce acesta era căzut, rostogolindu-l apoi în șanțul marginal. Martorii B.L. și P.M. s-au deplasat în zona în care s-a produs agresiunea și au sesizat telefonic organele de poliție. Victima Ș.V. a fost transportată la Spitalul Județean Buzău cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune” iar la data de 23 august 2008 a fost transferată la Spitalul Clinic de urgență S.P. București unde a decedat la 10 septembrie 2008. Din raportul medico-legal de necropsie, întocmit în cadrul I.N.M.L. București a rezultat că moartea victimei Ș.V. a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranian cu hematom subdural, fractură mandibulă, luxație dinte nr. 11, plagă pericraniană și echimoză buză superioară.

Mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate a fost acela de lovire cu și de corp dur și au avut legătură de cauzalitate cu decesul. Susținerile recursului inculpatului relative la lovirea victimei Ș.V. ca urmare a injuriilor aduse de cea din urmă și a faptului că l-ar fi lovit cu pumnul în abdomen nu pot avea consecința incidenței în speță a circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) (scuza provocării) întrucât recurentul I.M. nu a suferit leziuni traumatice iar în raport de starea de ebrietate în care se afla victima, agresiunea a fost și nu putea fi altfel decât unilaterală, din partea inculpatului asupra victimei. Concomitent, în analiza cererii de reindividualizare a pedepsei de 10 ani închisoare aplicată de instanța de apel urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Înalta Curte are în vedere nepertinența acesteia întrucât pedeapsa descrisă este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalizările definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului, dar și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni. Totodată, aceeași pedeapsă este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret sporit al infracțiunii comise, urmarea socialmente periculoasă - desemnată de moartea victimei, circumstanțele de loc și timp ale săvârșirii acesteia, cât și în raport de datele care circumstanțiază persoana recurentului (studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, recidivist postexecutoriu în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.

cu multiple condamnări - fila 77 dosar urmărire penală și poziție procesuală sinceră de recunoaștere a agresiunii comise). Față de toate cele de mai sus se reține inexistența unor elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilite. În baza art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va computa prevenția de la 15 septembrie 2008 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 85 din 19 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 15 septembrie 2008, la 29 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.