ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3920/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală s-a dispus, în baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. condamnarea inculpatului R.M. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 5 august 2008, la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 67 C. pen., a degradării militare. În temeiul art. 113 C. pen. a fost obligat inculpatul la efectuarea unui tratament medical pe perioada executării pedepsei, până la însănătoșire. S-a luat act că partea vătămată R.M. nu s-a constituit parte civilă. A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon București, iar inculpatul obligat la plata către partea civilă a sumei de 5883,50 RON - contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea victimei plus dobânzile aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea efectivă a sumei. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului.

S-a reținut, în esență, că la data de 12 iulie 2008, lucrătorii Poliției Fundulea, sesizați prin serviciul special 112 de către inculpat, cu privire la agresarea de către acesta a mamei sale, S.A., pe fondul unei crize de nervi (cauzată de imposibilitatea victimei de a se deplasa, pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, fiind paralizată) au găsit victima care prezenta leziuni și echimoze pe cap și corp. Victima a fost transportată la spital cu diagnosticul „leziuni hemoragice intracostale de vârste diferite”, iar la data de 24 iulie 2008 a decedat. Din declarațiile victimei a rezultat că aceasta fusese agresată în repetate rânduri de fiul său pentru că își făcuse necesitățile fiziologice pe ea, dar, temându-se de inculpat, nu a anunțat autoritățile.

În declarațiile ulterioare comiterii agresiunii și decesului victimei, inculpatul a negat comiterea faptei, explicând leziunile suferite de victimă prin încercările nereușite ale acesteia de a se ridica din pat și a căderilor datorate bolii. În acest sens, inculpatul a pus la dispoziția organelor de urmărire penală înregistrări efectuate cu telefonul mobil în care se observa victima lăsată cu intenție să stea în picioare, pierzându-și echilibrul și căzând. Inculpatul a mai arătat că la 12 iulie 2008, venind acasă, a găsit-o pe victimă murdară de fecale pe care le ducea la gură, ceea ce i-a determinat inculpatului o criză de nervi, neurmată de agresarea victimei. În timp ce se pregătea să îi facă toaleta, victima a căzut din pat, s-a lovit, iar inculpatul a chemat salvarea.

Ulterior prezentării concluziilor raportului de necropsie, inculpatul a declarat că, găsind-o în starea arătată pe victimă, s-a înfuriat și și-a pierdut cunoștința, rămânând în această stare și, deci, neputând să-și agreseze mama, până la sosirea organelor de poliție. Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, reprezentând consecința traumatismelor cranio și viscero-cerebral cu fractură de piramidă nazală, hemoragie subdurală și subarahnoidiană - ce a determinat internarea în spital - unde, pe fondul unei evoluții progresiv deteriorativă a survenit decesul printr-o complicație respiratorie infecțioasă, bronhopneumonie. Evoluția nefavorabilă spre deces a fost influențată și de patologia preexistentă, predominant cardio-vasculară, starea de denutriție și leziunile traumatice ce au impus internarea victimei.

S-a mai stabilit că leziunile de pe corpul acesteia nu puteau să se producă prin autoprecipitarea victimei, ci doar prin agresiune externă, fiind consecința agresării victimei, prin lovire. În faza cercetării judecătorești, în primă instanță, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de omor, arătând că a dat doar o palmă victimei înainte de a chema salvarea, enervându-se pentru că își făcuse necesitățile pe ea și se murdărea de fecale, și de asemenea, că victima a căzut din pat, lovindu-se la nas; inculpatul a susținut că victima nu se putea deplasa fără ajutor, fiind bolnavă, astfel că obișnuia să-și facă nevoile pe ea, murdărind obiectele din jur, ceea ce îl enerva, el fiind bolnav psihic, comportamentul mamei producând inculpatului o stare de tulburare pe fondul căreia a lovit-o.

Din raportul de constatare medico-legală din 18 septembrie 2008 a rezultat că inculpatul are discernământ diminuat, capacitate critică a conținutului și consecințelor faptelor sale scăzută, prezentând diagnosticul de „tulburare de personalitate distimică, decompensată, depresiv cu interferențe toxice etanolice”. Cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță a reținut că deși inculpatul a arătat că nu a dorit să își ucidă mama, ci i-a aplicat o lovitură cu palma - pe fondul tulburării provocată de comportamentul ei anormal, având în vedere însă leziunile provocate, zonele anatomice vizate, obiectul cu care s-a procedat la agresarea victimei (pumni, picioare) s-a concluzionat că inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal, acționând cu intenție indirectă, fapta comisă neconstituind infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, rezultatul letal neputând fi atribuit inculpatului cu titlu de culpă.

S-a reținut, de asemenea, conținutul convorbirii dintre inculpat și reprezentantul serviciului 112 (în care arată că și-a bătut rău mama și nu știe dacă aceasta mai trăiește), comportamentul inculpatului anterior comiterii faptei (inculpatul o lăsa voit pe victimă în picioare, iar aceasta cădea datorită bolii), actele medicale și planșele foto - ce dovedesc subnutriția victimei, conținutul raportului de necropsie, declarația victimei. S-a motivat că apărarea inculpatului privind acționarea sub impulsul unei puternice tulburări provocată de comportamentul victimei nu este susținută de probele dosarului, astfel că a fost înlăturată.

S-a concluzionat că fapta inculpatului care pe 12 iulie 2008 a aplicat mamei sale, imobilizată de boală, la pat, multiple lovituri cu pumnii și picioarele, provocându-i traumatisme și leziuni ce au determinat decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. c) și d) C. pen. Ca circumstanță personală s-a reținut în favoarea inculpatului boala psihică a acestuia; au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen., lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală nesinceră a inculpatului, natura infracțiunii, modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, gradul sporit de pericol social, urmarea produsă, apreciindu-se că scopul pedepsei nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, cu aplic.

art. 71 și 113 C. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Prin Decizia penală nr. 179/A din 20 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul inculpatului și desființată în parte sentința apelată. În rejudecare, în baza art. 174 - 175 lit. c) și d) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M. la 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale și pedeapsa degradării militare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi. S-a reținut, în esență, că starea de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea faptei au fost just stabilite prin sentința apelată. Poziția subiectivă a inculpatului față de rezultatul faptei, astfel după cum rezultă din probele dosarului, a fost de acceptare a acestuia, fiind apreciate ca neîntemeiate criticile inculpatului privind încadrarea juridică a faptei.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. c) și d) C. pen., elementele circumstanțiale cu caracter agravant fiind atrase de săvârșirea faptei asupra mamei inculpatului, persoană aflată într-o stare de neputință fizică de a se apăra (fiind, datorită bolii, imobilizată). Cu privire la pedeapsa aplicată s-a apreciat că prima instanță nu a avut în vedere circumstanțele comiterii infracțiunii - victima era îngrijită doar de inculpat (care revenise din străinătate în acest scop) care de la 9 ani era cunoscut cu probleme psihice, având discernământul diminuat, starea deosebită a victimei, stare de fapt care, perpetuată în timp, a creat o puternică tulburare inculpatului, context în care acesta a comis fapta.

S-a constatat, totodată, că între leziunile traumatice și decesul victimei există o legătură de cauzalitate dublu condiționată, rezultatul letal survenind urmare traumatismului, dar și a fondului biologic și patologic preexistent și a unei complicații infecțioase. S-a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 11 ani este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 52 C. pen., iar pedeapsa complementară aplicată, în raport de gravitatea infracțiunii comise, respectă principiul proporționalității. S-a constatat că, sub alte aspecte, hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs: - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând disp.

art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (- greșita reținere a circumstanțelor atenuante și eronata reducere a pedepsei). - inculpatul R.M. - învederând incidența cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. (solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat din cea prev. de art. 174 - 175 lit. c), d) C. pen. în cea prev. de art. 183 C. pen.) și art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Analizând cauza prin prisma criticilor formulate și din oficiu potrivit art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen., se constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează: Referitor la critica invocată în ambele recursuri, privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, interpretată - în recursul parchetului în sensul reducerii nejustificate a cuantumului pedepsei prin greșita reținere a circumstanțelor atenuante, iar în recursul inculpatului - în sensul necesității reducerii cuantumului pedepsei, se constată că aceasta este nefondată. Astfel, după cum rezultă din analiza disp. art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de apel, cu respectarea disp. art. 356 C. proc. pen., a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 alin. (2) C. proc. pen., motivat de circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta pentru care inculpatul a fost condamnat, starea de fapt perpetuată în timp fiind dificilă pentru o persoană cu probleme psihice, cum era cazul inculpatului, și determinându-i acestuia o stare de tulburare sub imperiul căreia a fost comisă fapta. Într-adevăr, după cum în mod corect s-a reținut în decizia atacată, inculpatul era singura persoană care se ocupa de îngrijirea mamei sale, aflată într-un stadiu avansat al afecțiunilor de care suferea, fiind imobilizată la pat.

Se va constata, totodată, că, în scopul îngrijirii victimei și în pofida afecțiunilor psihiatrice de care suferea, inculpatul s-a reîntors în România și s-a mutat împreună cu mama sa. Rezultă în mod evident că degradarea stării de sănătate a mamei inculpatului și particularitățile îngrijirii pe care acesta trebuia să i-o acorde au creat premisele unei atmosfere tensionate care a fost resimțită pe plan psihic de către inculpat, ca pe o presiune intensă și constantă sub imperiul căreia a comis fapta. Așadar, întemeiat, instanța de apel a reținut circumstanțe atenuante judiciare și, prin efectul acestora, a redus pedeapsa aplicată inculpatului, care, prin cuantum și modalitate de executare este aptă a conduce la realizarea scopurilor pedepsei astfel după cum acestea sunt reglementate de disp.

art. 52 C. pen. Cu privire la pedeapsa complementară aplicată inculpatului, constând în interzicerea pe o durată de 3 ani, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. se constată că soluția a fost, și sub acest aspect, corect argumentată. Pedeapsa complementară este proporțională cu gravitatea faptei comise și, având în vedere situația medicală a inculpatului, apare ca necesară într-o societate democratică. Boala psihică a inculpatului determină imposibilitatea exercitării reale, efective și conștiente a drepturilor elective, iar gravitatea faptei comise și circumstanțele concrete ale infracțiunii săvârșite justifică îndepărtarea temporară a inculpatului din sfera persoanelor îndrituite a decide, prin vot, cu privire la problemele societății.

Motivul de recurs invocat de inculpat - privind greșita încadrare a faptei și solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice reia susținerile și apărările formulate de inculpat în apel și asupra cărora instanța de control judiciar s-a pronunțat, analizându-le cu rigurozitate. Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate, în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire în cursul cercetării judecătorești. Procedând în maniera arătată, în mod întemeiat instanțele au reținut, motivat, că inculpatul a acționat cu intenție, agresându-și mama, conștient fiind de starea ei precară de sănătate și aplicând acesteia lovituri în zone vitale ale corpului care, în final, au contribuit la producerea rezultatului letal.

Se va reține, totodată, că inculpatul a cunoscut starea victimei, care ar fi putut să se agraveze în urma oricărei agresiuni sau, respectiv, să conducă la moartea acesteia. Astfel, după cum s-a arătat anterior, inculpatul revenise din străinătate pentru a-și îngriji mama imobilizată, viața în comun cu aceasta demonstrându-i permanent inculpatului că victima devenise o persoană fragilă, lipsită de apărare și, datorită afecțiunilor de care suferea, susceptibilă a se decompensa și a i se agrava starea sănătății chiar și sub influența unor stimuli aparent lipsiți de asemenea consecințe. Rezultă, așadar, că în mod just în sarcina inculpatului a fost reținută comiterea infracțiunii de omor, iar nu pe aceea de vătămări cauzatoare de moarte.

Rezultatul letal al acțiunilor inculpatului nu poate fi imputat acestuia cu titlu de culpă, deoarece inculpatul, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului faptei, a acceptat producerea acestuia. Așa fiind, se constată ca fiind nefondate criticile invocate ca motive de recurs. Se va reține, de asemenea, că verificarea deciziei recurate nu a relevat deficiențe ce pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare ce se impun a fi avute în vedere din oficiu, hotărârea atacată fiind legală, temeinică, riguros și complet argumentată, în baza propriei analize a cauzei de către instanța de apel. Pentru considerentele ce preced, recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.M.

vor fi respinse ca nefondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. va fi dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării, la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 20 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 05 august 2008 la 25 noiembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009. Procesat de GGC - NN