ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 287 din 13 aprilie

2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr.

50435/3/2009, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a respins cererea inculpatului G.A.A. de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen. și de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev.

de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și de art. 321 alin. (1),

(2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a art. 73 lit. b)

C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen. a

condamnat pe inculpatul G.A.A., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu

mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei principale stabilite.

În baza art. 321

alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.; art. 74

alin. (1) lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe același

inculpat la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu

mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei principale stabilite.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea

mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu

mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate.

În baza art. 110

1

C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani,

stabilit potrivit prev. art. 110 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale aplicate inculpatului.

În baza art. 110

1

alin. (1) C. pen. a fost încredințată supravegherea inculpatului până la

împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București.

În baza art. 103

alin. (3) lit. b) și c) C. pen., s-a impus inculpatului respectarea obligației,

pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, să nu

intre în legătură cu partea vătămată G.C.N.

În baza art. 110

1

alin. (1) C. pen. raportat la art. 86

3

C. pen. a fost obligat

inculpatul ca după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de

acesta;

b. să anunțe orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c. să comunice și sa

justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 110

1

alin. (1) C. pen. raportat la art. 86

3

alin. (3) lit. a) și d) C.

pen. a fost obligat inculpatul ca după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata

termenului de încercare, să desfășoare o activitate ori să urmeze un curs de

învățământ sau de calificare și un curs de consiliere ce a fost stabilit de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 110

1

alin. (3) teza a II-a C. pen., art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 86

4

alin. (2) C.

pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 27 ianuarie

2009.

În baza art. 346

raportat la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon" și a

fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la

plata sumei de 2.967,5 RON reprezentând contravaloarea asistenței medicale

acordate părții vătămate G.C.N. la care se adaugă dobânda legală din momentul

rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a debitului.

În baza art. 346

raportat la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de

partea civilă G.C.N. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune

morale.

În baza art. 191

alin. (1), (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

S-a dispus scutirea

de plata amenzii judiciare aplicată apărătorului din oficiu al inculpatului și

s-a stabilit onorariul parțial pentru acesta, respectiv 100 RON ce se va avansa

din fondul Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 23

ianuarie 2009 inculpatul G.A.A., în vârstă de 14 ani și 10 luni, a avut o

altercație cu numitul R.F., coleg de școală care a proferat amenințări în

sensul că în data de 26 ianuarie 2009 va chema mai mulți prieteni care îl vor

bate, fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuțit de bucătărie pe care

intenționa să-l arate potențialilor agresori pentru a-l lăsa în pace.

În data de 26

ianuarie 2009, în jurul orelor 17:50, la finalizarea cursurilor școlare

inculpatul se îndrepta spre domiciliu, moment în care a observat un grup de

persoane în care se afla și numitul V. care-l însoțise pe R.F. în data de 23

ianuarie 2009, din grupul respectiv desprinzându-se partea vătămată G.C.N. care

i-a dat un pumn în gură și un picior în mijloc, în urma loviturilor primite cei

doi s-au dezechilibrat, moment în care inculpatul a lovit cu cuțitul, pe care-l

avea în mâneca stângă a gecii, provocându-i părții vătămate o plagă înjunghiată

la nivelul bazei hemitoracelui drept cu diametrul de aproximativ 3 cm ce a pus

în pericol viața victimei și care a necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile

de îngrijiri medicale. Ulterior lovirii părții vătămate aceasta s-a ridicat și

s-a așezat pe scările de la intrarea în Școala Generală nr. X iar inculpatul,

aflat în stare de surescitare, având cuțitul în mână a strigat către persoanele

prezente să fie lăsat în pace iar ulterior a părăsit în fugă locul faptei,

aruncând cuțitul în drum spre casă.

Instanța a reținut

situația de fapt anterior menționată în urma analizei coroborate a materialului

probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare a

săvârșirii infracțiunii flagrante potrivit căruia în data de 26 ianuarie 2009

lucrători operativi din cadrul Secției 11 Poliție, Biroul Ordine Publică au

fost solicitați a se deplasa pe strada F. unde a avut loc o altercație între

mai mulți tineri iar odată ajunși la fața locului au găsit-o pe partea vătămată

G.C.N. întinsă pe spate pe scările de la intrarea în Școala Generală nr. X iar

persoanele aflate în preajma acesteia, respectiv numiții T.I.L., V.A. și S.D.

au declarat că partea vătămată a fost agresată de către numitul G.A.A.,

declarațiile inculpatului G.A.A. potrivit cărora în data de 23 ianuarie 2009 a

avut o altercație cu numitul R.F., coleg de școală care a proferat amenințări

în sensul că în data de 26 ianuarie 2009 va chema mai mulți prieteni care îl

vor bate, fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuțit de bucătărie pe care

intenționa să-l arate potențialilor agresori pentru a-l lăsa în pace; totodată

se precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 17:50, la

finalizarea cursurilor școlare se îndrepta spre domiciliu, moment în care a

observat un grup de persoane în care se afla și numitul V.A. care-l însoțise pe

R.F. în data de 23 ianuarie 2009, din grupul respectiv desprinzându-se partea

vătămată care i-a dat un pumn în gură și un picior în mijloc; de asemenea se

menționează faptul că în urma loviturilor primite atât el cât și partea

vătămată s-au dezechilibrat, moment în care inculpatul a lovit partea vătămată cu

cuțitul, pe care-l avea în mâneca stângă a gecii, ulterior cei doi ridicându-se

și părăsind locul faptei, declarația părții vătămate G.C.N. potrivit căreia în

data de 23 ianuarie 2009 a aflat că numitul R.F. a fost agresat fizic de către

inculpat, hotărându-se să se deplaseze la Școala Generală nr. X pentru a se

bate cu inculpatul; totodată se precizează faptul că în data de 26 ianuarie

2009 aflându-se în dreptul Școlii Generale nr. X l-a observat pe inculpat, s-a

apropriat de acesta, i-a dat un pumn în zona feței, moment în care l-a auzit

spunând „vă tai, să moară mama" și a simțit cum acesta i-a aplicat mai

multe lovituri în zona hemitorace dreapta, s-au dezechilibrat și au căzut

amândoi pe jos, moment în care a observat că acesta avea asupra sa un cuțit,

fapt ce l-a speriat și l-a făcut să părăsească în fugă locul faptei, declarația

martorei R.A.A. în care aceasta precizează faptul că în data de 26 ianuarie

2009, la finalizarea cursurilor școlare se deplasa spre domiciliu împreună cu

mai mulți colegi printre care și inculpatul, acesta din urmă fiind abordat de

către mai mulți băieți la ieșirea din școală și agresat fizic de către unul

dintre aceștia, moment în care martora s-a speriat și a părăsit în fugă locul

faptei, declarația martorei M.S.N. conform căreia în data de 23 ianuarie 2009 a

auzit de la unii colegi de școală că numitul „V.A." l-a amenințat pe

inculpat că va veni în data de 26 ianuarie 2009 să-l bată iar în data de 26

ianuarie 2009 la ieșirea din școală l-a observat pe inculpat bătându-se cu

partea vătămată, aceasta din urmă aplicând inculpatului o lovitură cu pumnul în

zona feței și a auzit pe un alt băiat strigând că inculpatul are un cuțit

asupra sa, moment în care l-a observat pe inculpat amenințând partea vătămată

cu un cuțit, declarația martorei M.Ș.I. în care aceasta a precizat faptul că în

data de 26 ianuarie 2009, la finalizarea cursurilor școlare se deplasa spre

domiciliu împreună cu mai mulți colegi printre care și inculpatul, moment în

care a observat un grup de aproximativ 10 persoane ce se afla la o distanță de

aproximativ 50 de metri de ieșirea din școală, inculpatul fiind chemat de către

o persoană din acel grup iar ulterior agresat de către partea vătămată, moment

în care martora s-a speriat și a fugit spre casă, declarația martorei V.S.I.

care precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, în timp ce se deplasau

spre domiciliile lor l-a observat pe inculpat bătându-se cu o altă persoană iar

la un moment dat i-a văzut pe cei doi ridicându-se de jos, inculpatul ținând în

mână un cuțit și spunându-le celor prezenți să nu se aproprie de el,

declarațiile martorelor I.M. și B.B. în care se menționează faptul că l-au

observat pe inculpat bătându-se cu o altă persoană fără a putea furniza

informații suplimentare întrucât s-au speriat și au părăsit locul faptei,

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/860/2009 din data de 10

iunie 2009 ce concluzionează în sensul că inculpatul are discernământul păstrat

în raport cu faptele pentru care este cercetat, Raportul de expertiză

medico-legală nr. Al/840/2009 din data de 23 septembrie 2009 în care se

menționează faptul că inculpatul prezintă o leziune traumatică ce a putut fi

produsă prin lovire cu un corp dur, ce poate data din 26 ianuarie 2009 și care

necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, Raportul de expertiză medico-legală

nr. Al/3158/2009 din data de 14 aprilie 2009 ce concluzionează în sensul că

partea vătămată G.C.N. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse

prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (cuțit sau orice alt obiect

asemănător) posibil la data de 26 ianuarie 2009, care necesită pentru vindecare

25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol,

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă,

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 273.139 din 3 februarie 2009 a

D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic - Laboratorul Balistică-Traseologie, ce

concluzionează în sensul că obiectul de vestimentație pus la dispoziție

prezintă în regiunea ombilicală dreapta o urmă tăiat-înțepată, ce a fost creată

prin înțepare cu un obiect tăietor-înțepător, de formă lamelară, cu o singură

suprafață activă, probabil cuțit.

În drept, fapta

inculpatului G.A.A., în vârstă de 14 ani și 10 luni, care, la data de 26

ianuarie 2009, în jurul orelor 18:00, în apropierea Școlii Generale nr. X, pe

fondul unui conflict anterior dintre un prieten al părții vătămate și inculpat,

în prezența mai multor elevi, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit părții

vătămate G.C.N., provocându-i grave leziuni traumatice care i-au pus în

primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

De asemenea fapta inculpatului

G.A.A., în vârstă de 14 ani și 10 luni, care, la data de 26 ianuarie 2009, în

jurul orelor 18,00, în apropierea Școlii Generale nr. X, în prezența mai multor

elevi a înjunghiat partea vătămată G.C.N. cu un cuțit, ulterior amenințând

persoanele prezente la fața locului cu același obiect, tulburând astfel grav

liniștea și ordinea publică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice

prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Instanța nu a reținut

incidența în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen. potrivit cărora constituie

circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă. într-adevăr se constată faptul că pentru a se putea

reține scuza provocării se impune ca actul provocator să fi produs în psihicul

inculpatului o puternică tulburare sau emoție. Dacă nu a generat o asemenea

stare sufletească - de mare surescitare nervoasă, de revoltă, de indignare, de

mânie, de adâncă emoție, acțiunii victimei nu i se poate recunoaște caracterul

de act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

În cauza dedusă

judecății s-a constatat faptul că inculpatul anticipa săvârșirea unor acte de

violență fizică îndreptate asupra sa, fiind proferate amenințări în acest sens

din data de 23 ianuarie 2009 fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuțit de

bucătărie pe care intenționa să-l arate potențialilor agresori pentru a-l lăsa

în pace și, în consecință, lovirea sa de către partea vătămată, deși publică,

în prezența colegilor de școală, nu a produs, în opinia instanței, în psihicul

inculpatului o puternică tulburare sau emoție.

De asemenea instanța

a apreciat că, în cauză nu se impune nici reținerea disp. art. 175 lit. i) C.

pen. de vreme ce inculpatul minor a luat cuțitul de bucătărie, folosit la agresarea

victimei, pentru a descuraja potențialii agresori care-și anunțaseră anterior

intenția de a-l violenta fizic.

Față de aceste

considerente, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea

inculpatului G.A.A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și de art. 321

alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infr. prev. de art. 20 raportat la art.

174 - 175 lit. i) C. pen. și de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a art. 73 lit. b) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La aplicarea

pedepselor inculpatului G.A.A., instanța a avut în vedere criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții

generale a Codului penal, limitele de pedeapsă gradul de pericol social concret

al faptelor deduse judecății, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Pe de o parte, s-a

reținut că inculpatul a săvârșit fapte cu un grad extrem de ridicat de pericol

social abstract, pericolul social concret fiind de asemenea ridicat, datorită

împrejurărilor concrete în care au fost comise (aplicare în public, în prezența

mai multor minori, colegi de școală, a unei lovituri de cuțit în zona

hemitoracelui părții vătămate); inculpatul nu este cunoscut cu antecedente

penale, a avut o atitudine sinceră și este minor, având la data comiterii

faptelor deduse judecății vârsta de 14 ani și 10 luni.

Pe de altă parte, s-a

avut în vedere cuprinsul referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București, care concluzionează că inculpatul

nu întâmpină probleme în ceea ce privește mediul de suport social - familie,

condiții materiale, orientare profesională (aspect confirmat de altfel de

prezența mamei inculpatului pe întreg parcursul judecății în primă instanță);

Infracțiunile deduse

judecății fiind efectul modului în care inculpatul își rezolvă problemele

personale, acesta având nevoie de abilitare în direcția dezvoltării gândirii

alternative orientate pe soluții practice, înțelegerea modului în care

funcționează mecanismul justiției, ce efecte poate avea o sentință pe plan

profesional și personal. Este de remarcat că inculpatul regretă că partea

vătămată a suferit traume și resimte în mod empatic gravitatea acțiunilor sale.

Faptul că inculpatul

minor este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, având o

conduită bună anterior săvârșirii infracțiunilor deduse judecății precum și

atitudinea sa ulterioară săvârșirii infracțiunilor, de regret și colaborare cu

organele judiciare au fost avute în vedere de instanță ca fiind circumstanțe

atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., urmând ca

pedepsele ce vor fi aplicate inculpatului să fie coborâte sub minimul special

prevăzut de lege pentru acestea.

Față de cele

reținute, în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și a

art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.A.A. la o pedeapsă de 2 ani

închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Natura faptelor

săvârșite a determinat instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a

interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o

societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru

care, în baza art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a interzis inculpatului, alăturat

fiecărei pedepse principale aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după

împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu mai

devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate.

În baza art. 110

1

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de

încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 110 C. pen.

Pentru aplicarea

acestei măsuri, Tribunalul a avut în vedere că în prezenta cauză sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, pedeapsa rezultantă aplicată prin

prezenta sentință fiind de 2 ani închisoare și inculpatul neavând antecedente

penale. Pe de altă parte, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în

regim de detenție de către inculpat a pedepsei aplicate, având în vedere, în

principal, starea de minoritate a acestuia și circumstanțele personale și

familiale favorabile ale acestuia.

În baza art. 101

alin. (1) C. pen., a încredințat supravegherea inculpatului minor, până la

împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București.

În baza art. 103

alin. (3) lit. b) și c) C. pen., a impus inculpatului, pe durata termenului de

încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea obligației să nu

intre în legătură cu partea vătămată G.C.N.

În baza art. 110

raportat la art. 86

1

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de

încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, a dispus că inculpatul se va

supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului

stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în

prealabil, SPTB, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice SPTB, schimbarea locului de muncă;

d) să comunice SPTB,

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Având în vedere

natura infracțiunilor săvârșite, care denotă că inculpatul nu înțelege

importanța deosebită a unei valori sociale cum este viața, Tribunalul a dispus

ca, în baza art. 110

1

C. pen. raportat la art. 86

3

alin.

(3) C. pen., inculpatul să desfășoare o activitate ori să urmeze un curs de

învățământ sau de calificare și un curs de consiliere ce urmează a fi stabilite

de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

pedepsei principale.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 110

1

raportat la art. 86 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului

suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 27 ianuarie

2009.

Având în vedere

faptul că în cauză nu a fost descoperit cuțitul folosit la agresarea pârtii

vătămate, instanța nu a dat curs solicitării reprezentantului Ministerului

Public de a-l confisca, în baza art. 118 lit. b) C. pen., întrucât nu s-a putut

reține existența unei stări de pericol rezultate din posesia obiectului în

cauză exercitată de către inculpat de vreme ce bunul a fost abandonat de către

acesta. Față de aspectul că obiectul în cauză nu a fost individualizat în mod

corespunzător nu se pot face aprecieri referitoare la echivalentul bănesc al

acestuia în sensul art. 118 alin. (4) C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, partea vătămată G.C.N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu

suma de 15.000 euro, din care 8.000 euro, reprezentând daune morale iar

diferența de 7.000 euro reprezentând daune materiale.

Spitalul Clinic de

Urgență „Sfântul Pantelimon" a comunicat, prin Adresa nr. 321 din 12

ianuarie 2010, că se constituie parte civilă cu suma de 2.967,5 RON, la care se

adaugă dobânda legală de la data externării până la stingerea debitului

reprezentând cheltuieli materiale ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale

victimei G.C.N., internat în Secția Chirurgie în perioada 26 ianuarie 2009 - 3

februarie 2009, conform F.O. nr. 3906 din 26 ianuarie 2009.

Pentru angajarea

răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele

condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența

unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența

vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește

acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N., instanța a constatat faptul

că acțiunea ilicită a inculpatului minor, săvârșită cu vinovăție în forma

intenției indirecte, a cauzat un prejudiciu părții civile, atât de natură

materială cât și de natură morală în ceea ce privește prejudiciul material s-a

constatat faptul că partea civilă nu a solicitat administrarea niciunui mijloc

de probă în vederea stabilirii atât a existenței cât și a cuantumului acestuia

deși potrivit disp. art. 1169 C. civ., sarcina probei îi incumba, instanța

dispunând obligarea inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă

civilmente la plata de daune materiale către partea civilă.

În ceea ce privește

prejudiciul moral, în mod evident agresarea victimei a produs acesteia

suferințe fizice puternice, disconfort datorat urmărilor intervenției

chirurgicale suferite, așa numitul prejudiciu de agrement, motiv pentru care,

instanța, în baza art. 346 raportat la art. 998 C. civ. a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N. și a obligat inculpatul în

solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 15.000 RON

reprezentând daune morale, cuantum apreciat ca fiind de natură a asigura o

reparație echitabilă prejudiciului suferit de partea civilă.

Instanța a dispus

obligarea solidară a inculpatului minor și a părții responsabile civilmente,

mama minorului D.M., întrucât potrivit disp. art. 1000 alin. (2) C. civ. tatăl

și mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de

copiii lor minori ce locuiesc cu dânșii. Avându-se în vedere faptul că potrivit

referatului de evaluare efectuat în cauză, inculpatul provine dintr-o familie

monoparentală, părinții fiind divorțați din anul 2004, inculpatul fiind

încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta este părintele cu care

locuiește inculpatul minor.

În cauză, reținând

fapta ilicită a inculpatului, vinovăția acestuia și existența unui prejudiciu,

constând în cheltuielile efectuate pentru îngrijirile medicale acordate părții

vătămate, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,

instanța a constatat întemeiată acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic

de Urgență „Sfântul Pantelimon" în ceea ce privește debitul principal,

damnum emergens.

Referitor la dobânda

legală aferentă debitului principal, lucrum cessans, solicitată de către partea

civilă de la data externării până la stingerea debitului, instanța a constatat

faptul că partea civilă va poseda o creanță certă, lichidă și exigibilă,

producătoare astfel de fructe civile, doar din momentul rămânerii definitive a

prezentei sentințe. Pe cale de consecință, în baza art. 14, 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată

de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon" și a

obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata

sumei de 2.967,5 RON reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate

părții vătămate G.C.N. la care se adaugă dobânda legală din momentul rămânerii

definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a debitului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o numai pe latura civilă privitor

la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă G.C.N. pe care l-a

apreciat prea mare în raport de posibilitățile materiale ale mamei sale în

prezent - divorțată și fără loc de muncă, șomeră, după cum și cele ale părții

civile Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon"- ce ar trebui

reduse.

Examinând hotărârea

atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu potrivit art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 148/A din 18 iunie 2010

a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că în raport de criticile aduse hotărârii primei instanțe, în

acord cu judecătorul fondului constatând că rezolvarea laturii civile este

corectă iar hotărârea primei instanțe se vădește legală și temeinică.

Pentru angajarea

răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite condițiile privind

existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre

acestea și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Față de partea civilă

G.C.N. corect s-a reținut că prin acțiunea ilicită a inculpatului minor,

săvârșită cu vinovăție sub forma intenției indirecte, s-a cauzat un prejudiciu

de natură civilă cât și de natura morală a acestuia.

În cauză numai

prejudiciul moral a fost solicitat și dovedit iar instanța l-a avut în vedere

în raport de suferințele fizice pricinuite de agresiunea la care a fost supusă

partea civilă, disconfortul datorat intervenției chirurgicale suferite, așa

numitul prejudiciu de agrement, încât suma de 15.000 RON acordată corespunde pe

deplin unei reparații echitabile de care trebuie să beneficieze această parte

indiferent de posibilitățile materiale precare invocate de inculpat. Ele pot fi

reale și apar plauzibile în contextul condițiilor sociale invocate și de partea

responsabilă civilmente, mama minorului, starea de șomaj, unicul părinte care

întreține pe minor, dar trebuie avută în vedere și situația victimei agresiunii

și reparația echitabilă ce se impune în acord cu dispozițiile art. 1000 alin.

(2) C. civ.

Cât privește

acordarea despăgubirilor părții civile Spitalul clinic de Urgență Sf.

Pantelimon în sumă de 2.967,5 RON ele au fost dovedite cu acte și reprezintă

îngrijirile medicale acordate de această unitate spitalicească părții civile

G.C.N. făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998 - 999 C. civ.

Împotriva Deciziei

penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul

G.A.A. invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În susținerea

recursului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de

Curtea de Apel București numai sub aspectul laturii civile și rejudecând

micșorarea cuantumului daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului G.A.A.

față de partea vătămată G.C.N.

Analizând motivul de

casare, hotărârile atacate precum și din oficiu cauza conform dispozițiilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin hotărârea

pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel nu s-au avut în

vedere presupuneri sau afirmații nedovedite ale părții vătămate care ar fi

putut conduce la prezumții, ci s-au avut în vedere, așa cum impune textul de

lege, fapte cunoscute bazate pe probe directe, care să inducă existența

faptului conex cu cel generator de drepturi.

Astfel, în condițiile

în care partea vătămată G.C.N. a făcut dovada că a fost internat în Spitalul

Clinic de Urgență Sf. Pantelimon (potrivit înscrisurilor depuse la dosarul

cauzei inclusiv în fața instanței de recurs) în perioada 26 ianuarie 2009, ora

19:01 până la 3 februarie 2009, ora 09:00, certitudinea în legătură cu

presiunea psihica sau fizică la care acesta a fost supus, este justificată.

Tot astfel, în

condițiile în care a rezultat că intervenția tratamentului medical a fost

determinată de conflictul care a avut loc la data de 26 ianuarie 2009 între

partea vătămată G.C.N. și inculpatul G.A.A., existența suferințelor fizice și

morale determinate de această intervenție, pusă în legătură cu starea

conflictuală este certă și fundamentată, ceea ce determină caracterul legal al soluției

pronunțate de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

De asemenea, cu

referire la jurisprudența Curții Europene care este obligatorie în egală măsură

ca și normele Convenției Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte urmează să

constate că regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele

care să asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri în echitate, care

să asigure reparația morală și nu una având exclusiv scop patrimonial.

Raportat la

împrejurările speței, o statuare în echitate, care să asigure reparația morală,

și nu una având exclusiv scop patrimonial impune concluzia caracterului

suficient al cuantumului despăgubirilor stabilite la instanța de fond și

menținute de instanța de apel, respectiv de 15.000 RON reprezentând daune

morale în favoarea părții vătămate G.C.N., sumă la care a fost obligat

inculpatul G.A.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M.

Potrivit

considerentelor expuse, criticile aduse prin intermediul recursului promovat de

inculpatul G.A.A. numai cu privire la eroarea gravă de fapt având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare numai sub aspectul

laturii civile respectiv a întinderii prejudiciului, motiv circumscris în

susținerea recursului inculpatului în sensul dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte nu poate prii acest motiv de casare având

în vedere considerentele ce preced.

Pentru aceste

considerente în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.A. împotriva Deciziei penale nr.

148/A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 septembrie 2010.

Procesat de GGC - LM