ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3320/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 287 din 13 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 50435/3/2009, s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea inculpatului G.A.A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a art. 73 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.A.A., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale stabilite. În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.; art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

și art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale stabilite. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

de la data rămânerii definitive, dar nu mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate. În baza art. 110 1 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prev. art. 110 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate inculpatului. În baza art. 110 1 alin. (1) C. pen. a fost încredințată supravegherea inculpatului până la împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 103 alin. (3) lit. b) și c) C. pen., s-a impus inculpatului respectarea obligației, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, să nu intre în legătură cu partea vătămată G.C.N. În baza art. 110 1 alin. (1) C. pen. raportat la art. 86 3 C. pen. a fost obligat inculpatul ca după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta; b. să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c. să comunice și sa justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 110 1 alin. (1) C. pen. raportat la art. 86 3 alin. (3) lit. a) și d) C. pen. a fost obligat inculpatul ca după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, să desfășoare o activitate ori să urmeze un curs de învățământ sau de calificare și un curs de consiliere ce a fost stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În temeiul art. 110 1 alin. (3) teza a II-a C. pen., art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 86 4 alin. (2) C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 27 ianuarie 2009. În baza art. 346 raportat la art. 998 C. civ.

s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon" și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 2.967,5 RON reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate G.C.N. la care se adaugă dobânda legală din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a debitului. În baza art. 346 raportat la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune morale. În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare aplicată apărătorului din oficiu al inculpatului și s-a stabilit onorariul parțial pentru acesta, respectiv 100 RON ce se va avansa din fondul Ministerul Justiției. Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În data de 23 ianuarie 2009 inculpatul G.A.A., în vârstă de 14 ani și 10 luni, a avut o altercație cu numitul R.F., coleg de școală care a proferat amenințări în sensul că în data de 26 ianuarie 2009 va chema mai mulți prieteni care îl vor bate, fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuțit de bucătărie pe care intenționa să-l arate potențialilor agresori pentru a-l lăsa în pace.

În data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 17:50, la finalizarea cursurilor școlare inculpatul se îndrepta spre domiciliu, moment în care a observat un grup de persoane în care se afla și numitul V. care-l însoțise pe R.F. în data de 23 ianuarie 2009, din grupul respectiv desprinzându-se partea vătămată G.C.N. care i-a dat un pumn în gură și un picior în mijloc, în urma loviturilor primite cei doi s-au dezechilibrat, moment în care inculpatul a lovit cu cuțitul, pe care-l avea în mâneca stângă a gecii, provocându-i părții vătămate o plagă înjunghiată la nivelul bazei hemitoracelui drept cu diametrul de aproximativ 3 cm ce a pus în pericol viața victimei și care a necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale.

Ulterior lovirii părții vătămate aceasta s-a ridicat și s-a așezat pe scările de la intrarea în Școala Generală nr. X iar inculpatul, aflat în stare de surescitare, având cuțitul în mână a strigat către persoanele prezente să fie lăsat în pace iar ulterior a părăsit în fugă locul faptei, aruncând cuțitul în drum spre casă. Instanța a reținut situația de fapt anterior menționată în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii flagrante potrivit căruia în data de 26 ianuarie 2009 lucrători operativi din cadrul Secției 11 Poliție, Biroul Ordine Publică au fost solicitați a se deplasa pe strada F. unde a avut loc o altercație între mai mulți tineri iar odată ajunși la fața locului au găsit-o pe partea vătămată G.C.N.

întinsă pe spate pe scările de la intrarea în Școala Generală nr. X iar persoanele aflate în preajma acesteia, respectiv numiții T.I.L., V.A. și S.D. au declarat că partea vătămată a fost agresată de către numitul G.A.A., declarațiile inculpatului G.A.A. potrivit cărora în data de 23 ianuarie 2009 a avut o altercație cu numitul R.F., coleg de școală care a proferat amenințări în sensul că în data de 26 ianuarie 2009 va chema mai mulți prieteni care îl vor bate, fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuțit de bucătărie pe care intenționa să-l arate potențialilor agresori pentru a-l lăsa în pace; totodată se precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 17:50, la finalizarea cursurilor școlare se îndrepta spre domiciliu, moment în care a observat un grup de persoane în care se afla și numitul V.A.

care-l însoțise pe R.F. în data de 23 ianuarie 2009, din grupul respectiv desprinzându-se partea vătămată care i-a dat un pumn în gură și un picior în mijloc; de asemenea se menționează faptul că în urma loviturilor primite atât el cât și partea vătămată s-au dezechilibrat, moment în care inculpatul a lovit partea vătămată cu cuțitul, pe care-l avea în mâneca stângă a gecii, ulterior cei doi ridicându-se și părăsind locul faptei, declarația părții vătămate G.C.N. potrivit căreia în data de 23 ianuarie 2009 a aflat că numitul R.F.

a fost agresat fizic de către inculpat, hotărându-se să se deplaseze la Școala Generală nr. X pentru a se bate cu inculpatul; totodată se precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009 aflându-se în dreptul Școlii Generale nr. X l-a observat pe inculpat, s-a apropriat de acesta, i-a dat un pumn în zona feței, moment în care l-a auzit spunând „vă tai, să moară mama" și a simțit cum acesta i-a aplicat mai multe lovituri în zona hemitorace dreapta, s-au dezechilibrat și au căzut amândoi pe jos, moment în care a observat că acesta avea asupra sa un cuțit, fapt ce l-a speriat și l-a făcut să părăsească în fugă locul faptei, declarația martorei R.A.A.

în care aceasta precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, la finalizarea cursurilor școlare se deplasa spre domiciliu împreună cu mai mulți colegi printre care și inculpatul, acesta din urmă fiind abordat de către mai mulți băieți la ieșirea din școală și agresat fizic de către unul dintre aceștia, moment în care martora s-a speriat și a părăsit în fugă locul faptei, declarația martorei M.S.N. conform căreia în data de 23 ianuarie 2009 a auzit de la unii colegi de școală că numitul „V.A." l-a amenințat pe inculpat că va veni în data de 26 ianuarie 2009 să-l bată iar în data de 26 ianuarie 2009 la ieșirea din școală l-a observat pe inculpat bătându-se cu partea vătămată, aceasta din urmă aplicând inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feței și a auzit pe un alt băiat strigând că inculpatul are un cuțit asupra sa, moment în care l-a observat pe inculpat amenințând partea vătămată cu un cuțit, declarația martorei M.Ș.I.

în care aceasta a precizat faptul că în data de 26 ianuarie 2009, la finalizarea cursurilor școlare se deplasa spre domiciliu împreună cu mai mulți colegi printre care și inculpatul, moment în care a observat un grup de aproximativ 10 persoane ce se afla la o distanță de aproximativ 50 de metri de ieșirea din școală, inculpatul fiind chemat de către o persoană din acel grup iar ulterior agresat de către partea vătămată, moment în care martora s-a speriat și a fugit spre casă, declarația martorei V.S.I. care precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, în timp ce se deplasau spre domiciliile lor l-a observat pe inculpat bătându-se cu o altă persoană iar la un moment dat i-a văzut pe cei doi ridicându-se de jos, inculpatul ținând în mână un cuțit și spunându-le celor prezenți să nu se aproprie de el, declarațiile martorelor I.M.

și B.B. în care se menționează faptul că l-au observat pe inculpat bătându-se cu o altă persoană fără a putea furniza informații suplimentare întrucât s-au speriat și au părăsit locul faptei, Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/860/2009 din data de 10 iunie 2009 ce concluzionează în sensul că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat, Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/840/2009 din data de 23 septembrie 2009 în care se menționează faptul că inculpatul prezintă o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur, ce poate data din 26 ianuarie 2009 și care necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/3158/2009 din data de 14 aprilie 2009 ce concluzionează în sensul că partea vătămată G.C.N.

a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (cuțit sau orice alt obiect asemănător) posibil la data de 26 ianuarie 2009, care necesită pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 273.139 din 3 februarie 2009 a D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic - Laboratorul Balistică-Traseologie, ce concluzionează în sensul că obiectul de vestimentație pus la dispoziție prezintă în regiunea ombilicală dreapta o urmă tăiat-înțepată, ce a fost creată prin înțepare cu un obiect tăietor-înțepător, de formă lamelară, cu o singură suprafață activă, probabil cuțit.

În drept, fapta inculpatului G.A.A., în vârstă de 14 ani și 10 luni, care, la data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 18:00, în apropierea Școlii Generale nr. X, pe fondul unui conflict anterior dintre un prieten al părții vătămate și inculpat, în prezența mai multor elevi, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit părții vătămate G.C.N., provocându-i grave leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. De asemenea fapta inculpatului G.A.A., în vârstă de 14 ani și 10 luni, care, la data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 18,00, în apropierea Școlii Generale nr. X, în prezența mai multor elevi a înjunghiat partea vătămată G.C.N.

cu un cuțit, ulterior amenințând persoanele prezente la fața locului cu același obiect, tulburând astfel grav liniștea și ordinea publică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Instanța nu a reținut incidența în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen. potrivit cărora constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

într-adevăr se constată faptul că pentru a se putea reține scuza provocării se impune ca actul provocator să fi produs în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție. Dacă nu a generat o asemenea stare sufletească - de mare surescitare nervoasă, de revoltă, de indignare, de mânie, de adâncă emoție, acțiunii victimei nu i se poate recunoaște caracterul de act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen. În cauza dedusă judecății s-a constatat faptul că inculpatul anticipa săvârșirea unor acte de violență fizică îndreptate asupra sa, fiind proferate amenințări în acest sens din data de 23 ianuarie 2009 fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuțit de bucătărie pe care intenționa să-l arate potențialilor agresori pentru a-l lăsa în pace și, în consecință, lovirea sa de către partea vătămată, deși publică, în prezența colegilor de școală, nu a produs, în opinia instanței, în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție.

De asemenea instanța a apreciat că, în cauză nu se impune nici reținerea disp. art. 175 lit. i) C. pen. de vreme ce inculpatul minor a luat cuțitul de bucătărie, folosit la agresarea victimei, pentru a descuraja potențialii agresori care-și anunțaseră anterior intenția de a-l violenta fizic. Față de aceste considerente, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului G.A.A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. și de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infr. prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

și de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a art. 73 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La aplicarea pedepselor inculpatului G.A.A., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de o parte, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapte cu un grad extrem de ridicat de pericol social abstract, pericolul social concret fiind de asemenea ridicat, datorită împrejurărilor concrete în care au fost comise (aplicare în public, în prezența mai multor minori, colegi de școală, a unei lovituri de cuțit în zona hemitoracelui părții vătămate); inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și este minor, având la data comiterii faptelor deduse judecății vârsta de 14 ani și 10 luni.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere cuprinsul referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, care concluzionează că inculpatul nu întâmpină probleme în ceea ce privește mediul de suport social - familie, condiții materiale, orientare profesională (aspect confirmat de altfel de prezența mamei inculpatului pe întreg parcursul judecății în primă instanță); Infracțiunile deduse judecății fiind efectul modului în care inculpatul își rezolvă problemele personale, acesta având nevoie de abilitare în direcția dezvoltării gândirii alternative orientate pe soluții practice, înțelegerea modului în care funcționează mecanismul justiției, ce efecte poate avea o sentință pe plan profesional și personal.

Este de remarcat că inculpatul regretă că partea vătămată a suferit traume și resimte în mod empatic gravitatea acțiunilor sale. Faptul că inculpatul minor este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, având o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunilor deduse judecății precum și atitudinea sa ulterioară săvârșirii infracțiunilor, de regret și colaborare cu organele judiciare au fost avute în vedere de instanță ca fiind circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., urmând ca pedepsele ce vor fi aplicate inculpatului să fie coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru acestea. Față de cele reținute, în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.A.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat. Natura faptelor săvârșite a determinat instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a interzis inculpatului, alăturat fiecărei pedepse principale aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate. În baza art. 110 1 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 110 C. pen. Pentru aplicarea acestei măsuri, Tribunalul a avut în vedere că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință fiind de 2 ani închisoare și inculpatul neavând antecedente penale.

Pe de altă parte, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție de către inculpat a pedepsei aplicate, având în vedere, în principal, starea de minoritate a acestuia și circumstanțele personale și familiale favorabile ale acestuia. În baza art. 101 alin. (1) C. pen., a încredințat supravegherea inculpatului minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 103 alin. (3) lit. b) și c) C. pen., a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea obligației să nu intre în legătură cu partea vătămată G.C.N. În baza art. 110 raportat la art. 86 1 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, SPTB, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice SPTB, schimbarea locului de muncă; d) să comunice SPTB, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, care denotă că inculpatul nu înțelege importanța deosebită a unei valori sociale cum este viața, Tribunalul a dispus ca, în baza art. 110 1 C. pen.

raportat la art. 86 3 alin. (3) C. pen., inculpatul să desfășoare o activitate ori să urmeze un curs de învățământ sau de calificare și un curs de consiliere ce urmează a fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 110 1 raportat la art. 86 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 88 C. pen.

a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 27 ianuarie 2009. Având în vedere faptul că în cauză nu a fost descoperit cuțitul folosit la agresarea pârtii vătămate, instanța nu a dat curs solicitării reprezentantului Ministerului Public de a-l confisca, în baza art. 118 lit. b) C. pen., întrucât nu s-a putut reține existența unei stări de pericol rezultate din posesia obiectului în cauză exercitată de către inculpat de vreme ce bunul a fost abandonat de către acesta. Față de aspectul că obiectul în cauză nu a fost individualizat în mod corespunzător nu se pot face aprecieri referitoare la echivalentul bănesc al acestuia în sensul art. 118 alin. (4) C. pen. Sub aspectul laturii civile, partea vătămată G.C.N.

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 euro, din care 8.000 euro, reprezentând daune morale iar diferența de 7.000 euro reprezentând daune materiale. Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon" a comunicat, prin Adresa nr. 321 din 12 ianuarie 2010, că se constituie parte civilă cu suma de 2.967,5 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data externării până la stingerea debitului reprezentând cheltuieli materiale ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale victimei G.C.N., internat în Secția Chirurgie în perioada 26 ianuarie 2009 - 3 februarie 2009, conform F.O. nr. 3906 din 26 ianuarie 2009. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N., instanța a constatat faptul că acțiunea ilicită a inculpatului minor, săvârșită cu vinovăție în forma intenției indirecte, a cauzat un prejudiciu părții civile, atât de natură materială cât și de natură morală în ceea ce privește prejudiciul material s-a constatat faptul că partea civilă nu a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă în vederea stabilirii atât a existenței cât și a cuantumului acestuia deși potrivit disp. art. 1169 C. civ., sarcina probei îi incumba, instanța dispunând obligarea inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de daune materiale către partea civilă.

În ceea ce privește prejudiciul moral, în mod evident agresarea victimei a produs acesteia suferințe fizice puternice, disconfort datorat urmărilor intervenției chirurgicale suferite, așa numitul prejudiciu de agrement, motiv pentru care, instanța, în baza art. 346 raportat la art. 998 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N. și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune morale, cuantum apreciat ca fiind de natură a asigura o reparație echitabilă prejudiciului suferit de partea civilă. Instanța a dispus obligarea solidară a inculpatului minor și a părții responsabile civilmente, mama minorului D.M., întrucât potrivit disp.

art. 1000 alin. (2) C. civ. tatăl și mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânșii. Avându-se în vedere faptul că potrivit referatului de evaluare efectuat în cauză, inculpatul provine dintr-o familie monoparentală, părinții fiind divorțați din anul 2004, inculpatul fiind încredințat spre creștere și educare mamei, aceasta este părintele cu care locuiește inculpatul minor. În cauză, reținând fapta ilicită a inculpatului, vinovăția acestuia și existența unui prejudiciu, constând în cheltuielile efectuate pentru îngrijirile medicale acordate părții vătămate, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța a constatat întemeiată acțiunea civilă a părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon" în ceea ce privește debitul principal, damnum emergens.

Referitor la dobânda legală aferentă debitului principal, lucrum cessans, solicitată de către partea civilă de la data externării până la stingerea debitului, instanța a constatat faptul că partea civilă va poseda o creanță certă, lichidă și exigibilă, producătoare astfel de fructe civile, doar din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe. Pe cale de consecință, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon" și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 2.967,5 RON reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate G.C.N.

la care se adaugă dobânda legală din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a debitului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o numai pe latura civilă privitor la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă G.C.N. pe care l-a apreciat prea mare în raport de posibilitățile materiale ale mamei sale în prezent - divorțată și fără loc de muncă, șomeră, după cum și cele ale părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon"- ce ar trebui reduse. Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel București secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 148/A din 18 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a hotărî astfel a reținut că în raport de criticile aduse hotărârii primei instanțe, în acord cu judecătorul fondului constatând că rezolvarea laturii civile este corectă iar hotărârea primei instanțe se vădește legală și temeinică. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite condițiile privind existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Față de partea civilă G.C.N. corect s-a reținut că prin acțiunea ilicită a inculpatului minor, săvârșită cu vinovăție sub forma intenției indirecte, s-a cauzat un prejudiciu de natură civilă cât și de natura morală a acestuia.

În cauză numai prejudiciul moral a fost solicitat și dovedit iar instanța l-a avut în vedere în raport de suferințele fizice pricinuite de agresiunea la care a fost supusă partea civilă, disconfortul datorat intervenției chirurgicale suferite, așa numitul prejudiciu de agrement, încât suma de 15.000 RON acordată corespunde pe deplin unei reparații echitabile de care trebuie să beneficieze această parte indiferent de posibilitățile materiale precare invocate de inculpat. Ele pot fi reale și apar plauzibile în contextul condițiilor sociale invocate și de partea responsabilă civilmente, mama minorului, starea de șomaj, unicul părinte care întreține pe minor, dar trebuie avută în vedere și situația victimei agresiunii și reparația echitabilă ce se impune în acord cu dispozițiile art. 1000 alin. (2) C. civ.

Cât privește acordarea despăgubirilor părții civile Spitalul clinic de Urgență Sf. Pantelimon în sumă de 2.967,5 RON ele au fost dovedite cu acte și reprezintă îngrijirile medicale acordate de această unitate spitalicească părții civile G.C.N. făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. Împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul G.A.A. invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În susținerea recursului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel București numai sub aspectul laturii civile și rejudecând micșorarea cuantumului daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului G.A.A.

față de partea vătămată G.C.N. Analizând motivul de casare, hotărârile atacate precum și din oficiu cauza conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel nu s-au avut în vedere presupuneri sau afirmații nedovedite ale părții vătămate care ar fi putut conduce la prezumții, ci s-au avut în vedere, așa cum impune textul de lege, fapte cunoscute bazate pe probe directe, care să inducă existența faptului conex cu cel generator de drepturi. Astfel, în condițiile în care partea vătămată G.C.N. a făcut dovada că a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon (potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei inclusiv în fața instanței de recurs) în perioada 26 ianuarie 2009, ora 19:01 până la 3 februarie 2009, ora 09:00, certitudinea în legătură cu presiunea psihica sau fizică la care acesta a fost supus, este justificată. Tot astfel, în condițiile în care a rezultat că intervenția tratamentului medical a fost determinată de conflictul care a avut loc la data de 26 ianuarie 2009 între partea vătămată G.C.N. și inculpatul G.A.A., existența suferințelor fizice și morale determinate de această intervenție, pusă în legătură cu starea conflictuală este certă și fundamentată, ceea ce determină caracterul legal al soluției pronunțate de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

De asemenea, cu referire la jurisprudența Curții Europene care este obligatorie în egală măsură ca și normele Convenției Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte urmează să constate că regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri în echitate, care să asigure reparația morală și nu una având exclusiv scop patrimonial. Raportat la împrejurările speței, o statuare în echitate, care să asigure reparația morală, și nu una având exclusiv scop patrimonial impune concluzia caracterului suficient al cuantumului despăgubirilor stabilite la instanța de fond și menținute de instanța de apel, respectiv de 15.000 RON reprezentând daune morale în favoarea părții vătămate G.C.N., sumă la care a fost obligat inculpatul G.A.A.

în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. Potrivit considerentelor expuse, criticile aduse prin intermediul recursului promovat de inculpatul G.A.A. numai cu privire la eroarea gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare numai sub aspectul laturii civile respectiv a întinderii prejudiciului, motiv circumscris în susținerea recursului inculpatului în sensul dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte nu poate prii acest motiv de casare având în vedere considerentele ce preced. Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.A.

împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2010. Procesat de GGC - LM