ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3912/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată la Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 7 februarie 2020 sub număr de dosar x/2019 (urmare declinării prin sentința nr. 728 din 28.11.2019 a Tribunalului Bacău, secția a Ii-a civilă și de contencios administrativ și fiscal), reclamanta Parohia Sf. Gheorghe Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România:

- anularea Deciziei nr. 750 din 24 aprilie 2019 prin care s-a respins cererea de retrocedare x/2006 pentru imobilul casă parohială din Str. x, situat în Bacău, precum și cererea x/2006 privind același imobil;

- repunerea în termenul de completare cu înscrisurile doveditoare, respectiv prelungirea acestuia cu luarea în considerare a înscrisurilor anexate acțiunii și care atestă dovada calității de deținător a casei parohiale din Str. x;

- obligarea pârâtei sa emită o nouă decizie prin care să dispună acordarea de despăgubiri pentru casa parohială în suprafață de 130,75 mp cu 5 încăperi și 3.222 mp livadă conform documentelor anexate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința nr. 44 din 16 iulie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România;

- a anulat Decizia nr. 8570 din 24 aprilie 2019 emisă de pârâtă;

- a constatat că reclamanta este în termenul de completare cu înscrisuri a dosarului aferent cererilor de retrocedare nr. x și y din 25 ianuarie 2006 în privința construcției (casei parohiale) demolate, situată în Bacău, Str. x;

- a obligat pârâta să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul construcție (casă parohială) demolată, situată în Bacău, str. x, construită în anul 1908, din paiantă, acoperită cu tablă, având un număr de 5 încăperi și o suprafață construită de 120 m.p.;

- a respins, ca prematur, capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3.222 mp livadă;

- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă Parohia Sf. Gheorghe a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Analiza cererii de recurs

Prin cererea de recurs s-a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000. republicată, cu modificările și completările ulterioare, Norme aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, conform art. 1 alin. (3) din ordonanță "sunt imobile, în sensul acestei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a acestui act normativ".

Limitele acordării eventualelor despăgubiri cuvenite reclamantei sunt reglementate conform dispozițiilor acestui act normativ. In acest sens sunt dispozițiile art. 1 alin. (1) din ordonanță care prevăd că "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 (aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, modificată și completată prin H.G. nr. 1094/2005) vin să statueze exact și concret diversele interpretări ale legii.

În ceea ce privește construcțiile demolate, la punctul 3 din Normele metodologice aferente art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prevede expres faptul că:

"Nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate."

În speță, interpretând în mod eronat dispozițiile legale sus-menționate, instanța a obligat recurenta să emită o decizie de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul construcție (casă parohială) demolată, situată în mun. Bacău, str. x, construită în anul 1908, din paiantă, acoperită cu tablă, având un număr de 5 încăperi și o suprafață construită de 120 mp.

Motivul pentru care nu se pot acorda măsuri compensatorii pentru construcții demolate, îl constituie în mod exclusiv o omisiune legislativă voită. Or, în temeiul art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atributul exclusiv al acestuia.

Prin faptul că legiuitorul a omis situația imobilelor demolate de la acordarea de despăgubiri, cu alte cuvinte nu a conferit dreptul de a se primi despăgubiri pentru această situație, S-a considerat că acest aspect privește exclusiv voința acestuia de limitare a situațiilor de drept în care se acordă sau nu măsuri reparatorii.

În speță, cererea de retrocedare nr. x/25.01.2006 conexată cu cererea de retrocedare nr. x/25.01.2006 reclamanta a solicitat despăgubiri decât pentru construcția având destinația de casă parohială din str. x, confiscată și demolată.

Ori, potrivit textului de lege citat, nu sunt imobile, în sensul prevăzut de Ordonanța de urgență nr. 94/2000, decât "construcțiile existente în natură", iar nu și cele demolate.

Curtea Constituțională, sesizată fiind cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a punctului 3 din Normele Metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, s-a pronunțat, prin Deciziile nr. 596 din 19 iunie 2007 și nr. 911 din 18 octombrie 2007, în sensul respingerii excepției de .neconstituționalitate. Tot în același sens, Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 837 din 26 mai 2009 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, constituționalitatea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, în întregime.

Totodată s-a criticat și acordarea cheltuielilor de judecată în sarcina recurentei în cuantum de 250 RON, motivat de dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. care permit instanței să reducă, motivat, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat.

Recurenta a concluzionat în finalul cererii faptul că solicită "casarea sentinței, și rejudecând, respingerea acțiunii", deși, la fila x/7 din aceasta, a subliniat faptul că apreciază "în parte sentința" ca fiind nelegală.

Oricum, față de dispozitivul sentinței atacat nu s-a atacat/motivat:

- constatarea că reclamanta este în termenul de completare cu înscrisuri a dosarului,

- respingerea ca prematur a capătului de cerere privind obligarea la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 322 mp livadă.

În fapt, din sentință s-a contestat:

- obligarea recurentei la emiterea deciziei de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul construcție.

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată

Analizând situația, Înalta Curte constată că din actele aflate la dosarul cauzei și enumerate de către instanța de fond, se reține că prin Decretul nr. 578/1968 s-a expropriat doar terenul aferent construcției Casa parohială(fosta casă) era în anii 1960 ocupată de ginerele pârâtului și de" un ofițer de miliție" nu însă și de paroh.

Situația juridică a imobilului construcție nu a fost descrisă astfel încât să rezulte o preluare a acestuia de către stat.

Mai mult, O.U.G. nr. 94/2000 face referire la retrocedarea construcțiilor existente.

În ceea ce privește construcțiile demolate, la punctul 3 din Normele metodologice aferente art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prevede expres faptul că:

"Nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate."

Astfel, se poate reține că, în lipsa dovezii exproprierii imobilului construcție nu s-au interpretat în mod corect dispozițiile legale.

Cât privește cererea de diminuare a cuantumului cheltuielilor de judecată trebuie avut în vedere că onorariul avocațial este de doar 250 RON în limita minimă a baremului avocațial, astfel că, și în situația admiterii doar în parte a capetelor de cerere suma rămâne derizorie pentru a mai fi redusă.

Cum motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința în parte și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor din acțiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe, ca prematur.

Va menține în rest dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței nr. 44 din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Respinge și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor din acțiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe, ca prematur.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2022