ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2009

Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, s-a respins, ca nefondată plângerea petentului M.G.V. împotriva Rezoluției din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, din Dosarul nr. 207/P/2007 și a Rezoluției nr. 5599/3551/II/2/2008 din 16 iunie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care le menține, intimat fiind B.S. În motivarea sentinței se reține că prin rezoluția din 31 martie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 207/P/2007, în baza art. 228 alin. (4), art. 10 lit. a) C. proc.

pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Balaș Sorin sub aspectul săvârșirii infracțiunii de repercusiune nedreaptă prev. de art. 268 C. pen. Pentru a dispune astfel procurorul a reținut următoarele: La data de 31 august 2006, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Vatra Dornei cu nr. 431/334/2006, avocatul B. S., la cererea numiților K.S.M. și P.K.K.H., i-a chemat în judecată pe persoana vătămată și soția acestuia, M.G., pentru ca, în calitate de proprietari ai parterului unei case, „să respecte distanțele prevăzute de ar. 612, 613 C. civ. privind servitutea de vedere față de parcela topo nr. 1718/2, clădire de 218 mp, din C.F. a comunei Vatra Dornei și „...să desființeze cele două ferestre care au vedere spre proprietatea reclamanților". Prin sentința civilă nr. 936 din 14 noiembrie 2006 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a admis acțiunea, persoana vătămată și soția sa fiind obligați să se conformeze cererilor reclamanților.

În urma exercitării căii de atac de către persoana vătămată și soția sa împotriva acestei hotărâri, prin Decizia civilă nr. 42 din 12 februarie 2007 (Dosar nr. 431/334/2006) a Tribunalului Suceava s-a admis apelul declarat de aceștia și s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților. Reclamanții, prin avocatul lor, B. S., au declarat recurs împotriva sus-menționatei hotărâri a Tribunalului, considerând-o nelegală și netemeinică. Persoana vătămată, apreciind că motivele invocate de avocat în cererea de recurs sunt neadevărate, a considerat că acesta a săvârșit împotriva sa infracțiunea de represiune nedreaptă și s-a adresat cu plângere organelor de cercetare penală. Concluzionând că avocatul B.S.

prin faptele sale nu a făcut altceva decât sa-și exercite obligațiile profesionale, că drept urmare infracțiunea nu există s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Soluția a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție care prin Rezoluția nr. 5599/3551/II/2/2008 din 1 6 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 31 martie 2008 dată în Dosarul penal nr. 207/P/2007. Împotriva actelor procurorului, reiterând motivele inițiale în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. a formulat plângere petentul. Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție dar prin sentința penală nr. 1687 din 10 octombrie 2008 plângerea a fost trimisă spre soluționare Curții de Apel Suceava.

Examinând plângerea se constată că este nefondată. Potrivit art. 268 C. pen. infracțiunea de represiune nedreaptă constă în „fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna pe o persoană, știind că este nevinovată…". Este evident că avocatul B.S., prin motivele invocate în cererea de recurs, nu a pus în mișcare acțiunea penală, nu a dispus arestarea ori trimiterea în judecată și nu a condamnat-o pe persoana vătămată, în speță nefiind deci săvârșită infracțiunea de represiune nedreaptă prev. de art. 268 C. pen. Apoi, nu poate fi angajată răspunderea penală a avocatului în legătură cu asistența juridică pe care o acordă clienților săi, deoarece veridicitatea și temeinicia argumentelor prezentate de avocat, sunt supuse cenzurii exercitate de judecător, care cu ocazia cercetării judecătorești va rezolva o cauză în favoarea sau defavoarea uneia dintre părți.

Petentul nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, a formulat recursul de față, solicitând a se vedea că în mod eronat, a fost judecat după legea penală și de către Curtea de Apel Suceava, în loc de a fi judecat de Tribunalul Suceava potrivit art. 27 C. proc. civ., împotriva intimatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 268 C. pen. iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. împotriva aceluiași intimat, același recurent petent, solicită a fi trimisă cauza, la Judecătoria Vatra Dornei, ce este competentă potrivit art. 42 și art. 278 alin. (13) C. proc. civ. Recursul este nefondat. Curtea, examinând actele dosarului parchetului ca acte premergătoare, întocmite de procuror la plângerea penală formulată de petent, în baza art. 275 - 278 1 C. proc.

pen. precum și hotărârea atacată, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, reține că atât rezoluțiile procurorului precum și sentința penală, date în această cauză, sunt temeinice și legale și ca atare vor fi menținute. Probele au fost corect evaluate iar oscilarea petentului între judecata, să fie potrivit legii penale fie judecarea sa, în prezenta cauză, potrivit legii civile combinate cu legea penală, este o pretenție nu numai nelegală ci și confuză și care exprimă neclaritatea și imprecizia în care se află recurentul. În consecință, hotărârea atacată va fi menținută, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.G.V. împotriva sentinței penale nr. 90 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2009.