ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4614/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: N.A., judecător în cadrul Judecătoriei Buzău a formulat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M., recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 937 din 21 mai 2009, solicitând anularea acestei hotărâri și implicit constatarea îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, necesare susținerii concursului de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009. Prin Hotărârea nr. 937 din 21 mai 2009, hotărâre ce formează obiectul prezentului recurs, Plenul C.S.M.

a respins contestația împotriva Hotărârii nr. 348 din 14 mai 2009 a Secției pentru Judecători a C.S.M. În ceea ce privește Hotărârea nr. 348 din 14 mai 2009 a Secției pentru Judecători din cadrul C.S.M. prin această hotărâre a fost soluționată în sensul respingerii contestației formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 51 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 31 mai 2009 prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție, pentru neîndeplinirea cerinței impusă de art. 44 alin. (1) coroborat cu art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 referitoare la evaluarea activității profesionale.

Motivându-și hotărârea atacată, Plenului C.S.M. a reținut că potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pot participa la concursul de promovare la tribunal sau tribunal specializat judecătorii care au avut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și au 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror. La calcularea vechimii se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat. Or din verificările efectuate s-a constatat că petenta N.A. numită judecător inamovibil prin decret prezidențial la data de 15 ianuarie 2008 nu avea vechimea necesară la data la care a fost declanșată procedura de evaluare.

Față de aceste considerente și având în vedere faptul că prin Hotărârea nr. 345 din 10 aprilie 2008, Plenul C.S.M. a stabilit că „termenul de 2 ani de la numirea în funcții la care se referă art. 39(2) din Legea nr. 303/2004 și art. 29(1) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor se calculează de la data numirii în funcția de judecător sau procuror prin Decret al Președintelui României în mod corect s-a apreciat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 referitoare la evaluarea activității profesionale. Recurenta solicită admiterea recursului, anularea Hotărârii de respingere a cererii de înscriere la examenul de promovare în funcții de execuție nr. 937 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M.

și pe cale de consecință, să se constata că îndeplinește condițiile de înscriere la concursul de promovare în funcția de execuție organizat pe data de 31 mai 2009. Recurenta apreciază că raportul de evaluare are caracteristicile unui act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și atâta timp cât nu a fost contestat sau atacat în condițiile legii, acesta este prezumat ca fiind întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale. Motivează recurenta că îndeplinește condiția prevăzută de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 și art. 29 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea C.S.M.

nr. 676/2007, întrucât are o vechime de 2 ani de la data numirii prin Hotărârea C.S.M. și că textul legal nu distinge între tipurile de numire astfel că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 345/2008, prin care s-a stabilit că sintagma doi ani de la numirea în funcția de judecător/procuror, prin Decret al Președintelui României, nu poate adăuga la lege, restrângând sfera sa de aplicare. Cu privire la termenul de 2 ani, arată recurenta, nici Legea nr. 303/2004 și nici Regulamentul privind evaluarea judecătorilor și procurorilor nu arată care este sancțiunea care intervine în cazul în care evaluarea s-ar realiza înainta împlinirii acestui termen maxim și nici un text legal nu interzice evaluarea înainte de împlinirea termenului, dacă aceasta se realizează cu respectarea indicatorilor prevăzute de lege lato sensu.

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurenta nu îndeplinește condițiile obligatorii prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de execuție. În ceea ce privește referirea făcută de recurentă la Decizia nr. 511/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal, din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, arată intimata că hotărârea de care se prevalează recurenta nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu are caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în materie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurenta N.A. a fost numită judecător inamovibil la data de 15 ianuarie 2008 prin decretul Președintelui României nr. 46 din 11 ianuarie 2008, iar la data de 15 aprilie 2009 s-a înscris la concurs, pentru promovarea pe loc la Tribunalul Buzău, specializarea drept civil, cerere care a fost respinsă de c omisia de organizare cu motivarea că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare referitoare la evaluarea activității profesionale. Procedura de evaluare a fost declarată la cererea recurentei la data de 1 aprilie 2009, la un an și două luni de la numire. În perioada 1 august 2006 – 15 ianuarie 2008 recurenta a fost judecător stagiar la Judecătoria Buzău.

Contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 348 din 14 mai 2009 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă prin hotărârea recurată pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 referitoare la evaluarea activității profesionale și implicit a calificativului „foarte bine”. Potrivit acestui text de lege, pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au obținut calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile minime de vechime stabilite în funcție de nivelul instanțelor și parchetelor în cadrul sistemului judiciar, la calcularea căreia se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, astfel cum s-a prevăzut prin alin. (2) al aceluiași text.

Rezultă din aceste prevederi legale că pentru exercitarea dreptului la competiție, este necesară îndeplinirea cumulativă, la data organizării concursului, a tuturor condițiilor stabilite de legiuitor. Art. 39 alin. (2) din același act normativ prevede că prima evaluare a judecătorilor și procurorilor se realizează la 2 ani de la numirea în funcție. În cauză, la data efectuării evaluării parțiale a activității profesionale, la cererea expresă a recurentei, nu era îndeplinită cerința prevăzută de lege respectiv la prima evaluare pentru participarea la promovare va fi realizată la 2 ani de la numirea în funcție. De altfel, recurenta s-a înscris pentru examenul de promovare în funcții de execuție organizat în data de 31 mai 2009, deși termenul de 2 ani de la numirea în funcția de judecător la 15 ianuarie 2008 se împlinea la 15 ianuarie 2010 perioadă care face obiectul evaluării respectiv întreaga activitate desfășurată de magistrat în primii doi ani de la numire.

În raport de data susținerii concursului de promovare s-au verificat condițiile de vechime și evaluare având în vedere dispozițiile neechivoce ale art. 44 și 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată. Dispoziții similare se regăsesc și în art. 29 din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 676/2007, conform căruia prima evaluare a judecătorilor și procurorilor se face la doi ani de la numirea în funcție, iar următoarele evaluări se fac la fiecare trei ani. Pentru soluționarea prezentei cauzei prezintă relevanță și Hotărârea nr. 345 din 10 aprilie 2008, a Plenului C.S.M., prin care s-a stabilit că termenul de 2 ani de la numirea în funcție, la care se referă actele normative menționate anterior, se calculează de la data numirii în funcția de judecător prin Decret al Președintelui României.

Prin art. 39 alin. (6), aceeași lege a atribuit C.S.M. autoritatea concepției cadrului de evaluare a performanțelor judecătorilor și procurorilor, prin adoptarea unui Regulament, precum și pe aceea a implementării acestuia. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor la adoptarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu poate fi decât acela de stabili întinderea activității profesionale ce urmează a fi evaluată, respectiv obiectul evaluării și anume întreaga activitate desfășurată de magistrat în primii doi ani de la numire, prin decret prezidențial.

În ceea ce privește Decizia nr. 512 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 8096/1/2008, invocată de recurenta în precizările depuse la dosar, se constată că aceasta privește cazul unui alt magistrat care a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 5 octombrie 2008 data la care era împlinit termenul de 2 ani de la numirea prin decretul Președintele României din 9 mai 2006, iar la data evaluării cu calificativul „foarte bine” din luna august 2008 îndeplinea condițiile prevăzute la art. 44 din Legea nr. 303/2004. În aceste condiții nu se poate reține o diferență de tratament în sensul art. 14 din C.E.D.O., întrucât principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor situații diferite pentru persoanele aflate în situații distincte.

Față de cele expuse, nu se poate reține existența unei ingerințe a C.S.M. în exercitarea de către recurentă a dreptului de a participa la concursul de promovare în funcție, hotărârea atacată fiind în concordanță cu prevederile legale și reglementare în vigoare la data nașterii respectivului drept. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.A. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 937 din 21 mai 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2009.