ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1854/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4614 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de N.A. împotriva Hotărârii nr. 937 din 21 mai 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Împotriva acestei decizii, la data de 6 ianuarie 2010, N.A. a formulat cerere de revizuire în baza dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând desființarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 937 din 21 mai 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea cererii, revizuienta a susținut că prin decizia atacată i-a fost încălcat dreptul la un recurs efectiv și la un proces echitabil recunoscute prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexă la Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008 și prin art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 32/1994. Potrivit acestor prevederi legale, s-a arătat că nu a fost îndeplinită cerința unui tribunal independent atât față de executiv, cât și față de părțile în cauză, deoarece instanța competentă să judece recursul nu a beneficiat de o relație de independență raportat la intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Din acest motiv, s-a solicitat să se dea eficiență principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct, îndeplinind obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar. De asemenea, revizuienta a susținut că, potrivit hotărârilor Beian contra României și Driha contra României pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a menține o practică unitară, obligație care a fost ignorată în cauză. În acest sens, s-a arătat că în alte cauze similare, au fost admise recursurile și au fost anulate hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, fiind recunoscut dreptul magistraților de a se înscrie la concursul de promovare în funcții de execuție, chiar și în lipsa evaluărilor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, este condiționată de existența unei incompatibilități între normele interne și cele comunitare.

Revizuienta nu a dovedit această cerință esențială pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, întrucât nu a indicat prevederile din legislația internă considerate a fi fost aplicate în mod greșit în decizia atacată și nu a motivat incompatibilitatea acestora cu ordinea juridică comunitară. Considerentele expuse în motivarea cererii de revizuire nu corespund soluției legislative cuprinse în reglementarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și în consecință, se va dispune respingerea prezentei cereri de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta N.A. împotriva deciziei nr. 4614 din 26 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.