ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1932/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 540/P/2007 din data de 24 aprilie 2009, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 242, art. 249 și art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b), d), f) și h) și art. 192 C. proc. pen. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată; încetarea urmăririi penale față de învinuitul I.I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) și art. 320 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de I.I. avocat în cadrul Baroului Brașov,pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 220 alin. (1) și art. 192 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor de urmărire penală, procurorul a reținut următoarele:

Prin Ordonanța nr. 329/II/2/2009 din data de 27 aprilie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus admiterea plângerii împotriva Rezoluției procurorului nr. 540/P/2007 din data de 18 martie 2009 formulată de partea vătămată M.M., infirmarea totală a soluției și completarea actelor de urmărire penală în sensul de a se lămuri dacă imobilul situat în Brașov str. G. este monument istoric sau face parte din ansamblul urban „Blumăna - Dealul Cetății", obiectiv înscris în Lista monumentelor istorice 2004 BV-II-a-B-11297, la care intervențiile, reparațiile și lucrările de întreținere necesită avizul Ministerului Culturii și Cultelor, sau este situat în zona de rezervație de arhitectură TC2B2. De asemenea s-a apreciat că procurorul nu s-a pronunțat asupra plângerii formulate de partea vătămată M.M. la data de 10 ianuarie 2007 ci numai la plângerea aceleiași părți vătămate din data de 18 iulie 2006, retrasă la data de 02 august 2006.

Urmare completării urmăririi penale conform celor dispuse prin ordonanța de infirmare și reanalizării actelor de urmărire penală efectuate în cauză se constată următoarele:

Prin Ordonanța din data de 05 noiembrie 2007 nr. 2509/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov s-a dispus declinarea cauzei privind comiterea de către avocat I.I. a infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov spre competentă soluționare, în considerarea calității făptuitorului.

Dosarul a fost format urmare plângerii numitei M.M. care, la data de 15 februarie 2007, a sesizat organele de poliție reclamând că I.I. nu a respectat prevederile autorizației de construcție nr. X/2005 eliberată de Primăria Municipiului Brașov pentru mansardarea parțială a imobilului situat în Brașov str. G., aflat în zonă de rezervație și protecție a monumentelor, încălcările acesteia fiind constatate și de Inspectoratul Județean în Construcții Brașov.

Pe de altă parte aceasta a reclamat și că în procesul mansardării imobilului învinuitul a distrus apartamentul proprietate personală aflat în același imobil.

La această cauză, a fost conexat Dosarul nr. 581/P/2007 format urmarea plângerii Primarului Municipiului Brașov pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a), d) din Legea nr. 50/1991, precum și Dosarele nr. 20/P/2008 și 1572/P/2009 ale Parchetului de lângă Curtea de Apel Brașov, declinate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov spre competentă soluționare, formate urmare plângerilor persoanei vătămate M.M. privind comiterea infracțiunilor de tulburare a folosinței locuinței și distrugere.

La prezenta cauză a mai fost conexat Dosarul nr. 290/P/2008 format urmare Ordonanței de infirmare a rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov nr. 5427/P/2006 din data de 17 mai 2007 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 10 octombrie 2008 și preluare a cauzei spre competentă soluționare la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Dosarul fusese format urmare plângerii persoanei vătămate M.M. pentru săvârșirea de către I.I. prin lucrările efectuate la același imobil, a infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1), 217 alin. (1) și (3) C. pen.

La data de 28 martie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de I.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată art. 217 alin. (1) și art. 320 C. pen.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a constatat că între I.I. și M.M. a existat o înțelegere, al cărei conținut rezultă din declarația notarială dată M.M. în fața notarului public I.F. din 16 aprilie 2004, prin care aceasta își exprima acordul ca I.I. să construiască pe cheltuiala sa exclusivă pe ½ parte din pod mansardarea acestuia precum și reparațiile necesare asupra celeilalte părți impuse de starea acoperișului, fără angajamente financiare din partea proprietarului M.M.

În cauză au fost audiate procedural persoana vătămată și învinuitul rezultând că în părți există pe rolul instanțelor mai multe procese având ca obiect imobilul în cauză vizând dezmembrarea părților de uz comun și alte edificate și ieșirea din indiviziune.

Persoana vătămată susține că atunci când și-a dat acordul mai sus menționat nu s-a gândit că, cu ocazia lucrărilor de reparație și mansardare se va pune problema decopertării părții de acoperiș care acoperea apartamentul pe care îl are în proprietate, care nu era deteriorat. Aceasta mai menționează că deteriorarea apartamentului și a bunurilor pe care le deținea s-a făcut de către învinuit tocmai cu ocazia decopertării acoperișului pe partea ei de apartament, ocazie cu care intemperiile i-au distrus apartamentul și bunurile proprietate personală, urmând să se constituie parte civilă în cauză la un alt moment procesual.

Din audierea învinuitului rezultă că înțelegerea cu partea vătămată și cu cealaltă coproprietară a imobilului, R.D. a fost că, având în vedere starea acoperiși imobilului, respectiv țigla deteriorată în proporție de 60 - 70%, căpriorii putrezi, etc., acoperișul să fie schimbat integral, fără ca celelalte coproprietare să suporte vreo cheltuială ce le-ar fi revenit în calitate de coproprietare.

Acesta a mai susținut că partea vătămată a înțeles că este posibil ca apartamentul care îl ocupa să fie afectat de lucrările de construcție, în acest sens fiind și notificată la data de 05 aprilie 2006 prin executor judecătoresc solicitându-i-se să-și mute lucrurile din apartament că este preferabil să se mute până la finalizarea lucrării, învinuitul oferindu-i un apartament în care să locuiască până la data înlocuirii acoperișului. Învinuitul susține că a promovat chiar o ordonanță președințială, după obținerea autorizației de construcției, prin care instanța să o oblige pe M.M. să permită executarea lucrărilor.

Partea vătămată s-a mutat într-un apartament din Brașov pentru care învinuitul a achitat chiria în sumă de 200 euro/lună până în luna februarie 2007, când I.I. a apreciat și i-a comunicat părții vătămate M.M. că se poate muta înapoi în apartamentul proprietate personală întrucât acoperișul fusese ridicat, spațiul fusese închis, mai impunându-se efectuarea la interior a unor lucrări de genul strâns molozul, măturat și finisaje interioare.

Învinuitul mai susține că, cu ocazia mansardării, în podul comun s-a creat o cameră în plus care a fost ocupată de M.M. fără drept și fără a avea acordul coproprietarilor, prin construirea de către aceasta a unui zid din blocuri de BCA, fără autorizație de construcție, în continuarea urmăririi penale, la data de 28 martie 2008 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcții, obiectivele acesteia fiind aduse la cunoștința părților, care nu au formulat obiecțiuni sau completări.

Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost finalizat la data de 21 noiembrie 2008

concluzionând că există unele neconcordanțe între autorizația de construcție și lucrările efectiv

executate dar întrucât Primăria Brașov a emis autorizația de construcție fără respectarea prevederilor legale, în lipsa unui proiect tehnic, nu se poate reține culpa învinuitului. În ceea ce privește apartamentul părții vătămate M.M. s-a concluzionat că până la refacerea șarpantei și a învelitorii, edificate la momentul efectuării expertizei, apele din precipitații au deteriorat planșeul, pereții, instalațiile și finisajele interioare ale apartamentului, ajungându-se în situația că, pentru a fi locuit, acesta necesita efectuarea unor lucrări care să-l aducă în starea inițială. Expertul a mai constatat de asemenea că, existența unei încăperi, dinspre mansarda nou realizată, zidită recent cu acces direct din apartamentul aparținând numitei M.M. cu destinația inițială și funcțională de pod, aceasta susținând că ea a fost cea care a construit zidul întrucât zidul dintre mansardă și podul comun al imobilului fusese dărâmat de muncitori.

În cauză părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, răspunsul la obiecțiuni, depus la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2009 a fost comunicat părților.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză se constată că la data de 02 august 2006 partea vătămată și-a retras plângerea înaintată la data de 18 iulie 2006 îndreptată împotriva numitului I.I. pentru tulburarea folosinței locuinței, distrugere și violare de e domiciliu, în perioada 15 - 18 iulie 2006, împrejurare despre care procurorul de caz a luat cunoștință numai la data de 09 octombrie 2008 octombrie 2008, când a primit spre studiu Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov nr. 5427/P/2006, în care se regăsește retragerea plângerii persoanei vătămate.

Dosarul format urmare plângerii persoanei vătămate M.M. vizează aceleași împrejurări privind distrugerea apartamentului și a bunurilor prin lucrările de mansardare și reparații executate de numitul I.I. la imobilul din Brașov str. G.

Întrucât retragerea plângerii, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, este un act necondiționat, total și irevocabil, se va lua act de retragerea plângerii urmând să se dispună încetarea urmăririi penale față de învinuitul I.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. și tulburarea folosinței prev. de art. 320 C. pen. și respectiv neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen.

În ceea ce privește plângerea persoanei vătămate M.M. formulată la data de 10 ianuarie 2007 sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere, se constată că are ca obiect aceeași faptă comisă de învinuit la data de 16 iulie 2006, respectiv distrugerea apartamentului proprietatea acesteia urmare decopertării acoperișului, apariția unor fisuri a pereților și tavanului, uși care nu se mai închid și faptul că, prin neluarea unor măsuri de conservare a spațiilor ce le deține i-a fost degradată locuința. În continuarea plângerii, partea vătămată, fără a reveni asupra susținerilor anterioare, se referă la perioada 03 - 13 august 2006 când ar fi avut loc distrugeri ale apartamentului. În declarația luată cu privire la această plângere persoana vătămată precizează faptul că în data de 13 august 2006 a constatat că locuința era de fapt o continuare decopertată și deteriorată datorită scurgerilor pluviale. În aceste condiții nu se poate reține că învinuitul a comis o nouă infracțiune, alta decât cea pentru săvârșirea căreia partea vătămată și-a retras plângerea, chiar dacă aceasta din urmă încearcă să inducă organelor judiciare impresia că pentru o parte din distrugere și-ar fi retras plângerea iar pentru alte deteriorări, comise în aceleași împrejurări, în continuarea refacerii acoperișului, ar fi formulat o nouă plângere pe care nu dorește să și-o mai retragă.

Chiar dacă se apreciază că pentru constatările ulterioare ale deteriorării apartamentului partea vătămată a formulat în data de 10 ianuarie 2007 o nouă plângere, în temeiul art. 284 C. proc. pen. se constată că, întrucât infracțiunea de distrugere este o infracțiune pentru care legea prevede că este necesară plângere prealabilă, aceasta este formulată în afara termenului de două luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

În considerarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor între învinuit și partea vătămată în legătură cu imobilul din Brașov str. G. și față de poziția adoptată de învinuit sub aspectul laturii subiective, nu se poate reține în sarcina acestuia intenția comiterii infracțiunilor reclamate de partea vătămată, conflictul apărut între părți fiind de natură civilă, partea vătămată M.M. având posibilitatea să fie despăgubită pentru daunele suferite pe calea unei acțiuni în pretenții.

Având în vedere că retragerea plângerii persoanei vătămate a fost formulată la data de 02 august 2006, în sarcina acesteia se vor calcula doar cheltuielile judiciare avansate de stat până la acea dată, care, în lipsa notei de cheltuieli întocmite de organele de poliție, se apreciază la suma de 10 lei.

Pe de altă parte învinuitul a obținut autorizația de construcție din 07 iunie 2005, pe baza documentelor solicitate de Primăria Municipiului Brașov, prin adresa 95763/13 decembrie 2007 Primăria Municipiului Brașov comunicând că a prelungit valabilitatea autorizației de construire nr. X/2005 privind imobilul din Brașov str. G. la data de 10 aprilie 2007, până la data de 10 aprilie 2008. De menționat că la eliberarea autorizației de construcție Ministerul Culturii și Cultelor a acordat avizul din 15 februarie 2005 privind mansardarea parțială a imobilului din Brașov str. G., imobil situat în zonă rezervație și de arhitectură.

Prin O.U.G. nr. 214/2008 a fost modificată și completată Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, aria de aplicare a art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991 restrângându-se numai la construcțiile reprezentând monumente istorice, stabilite potrivit legii, față de textul anterior care se referea și la construcțiile aflate în zonele de protecție. Pe cale de consecință și infracțiunea prev. de art. 24 lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată se referă numai la executarea, fără autorizație de construire sau de desființare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b), deci numai la construcții reprezentând monumente istorice.

Prin Ordinul nr. 2013/2000 al Ministerului Culturii privind aprobarea criteriilor generale pentru clasarea bunurilor culturale imobile în Lista monumentelor istorice în art. 5 se definesc termenii utilizați astfel: „În sensul prezentei anexe se definesc următorii termeni:

a) monument - construcția sau partea de construcție, împreună cu instalațiile componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum și lucrările artistice comemorative, funerare și de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, și care constituie mărturii cultural-istoric remarcabile din punct de vedere arhitectural, arheologic, artistic, religios, social, științific sau tehnic;

b) ansamblu - grup coerent, din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic, de construcții urbane sau rurale, împreună cu terenul aferent, care formează o unitate delimitat topografic și care constituie mărturii cultural-istorice remarcabile din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, artistic, religios, social, științific sau tehnic;

c) rezervație - teren delimitat topografic, care cuprinde acele creații ale naturii sau ale omului în cadru natural și care constituie mărturii cultural-istorice remarcabile din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, artistic, religios, social, științific, tehnic sau al peisajului cultural.'"

De altfel, în Lista monumentelor istorice 2004 afișată pe site-ul Ministerului Culturii și Cultelor, la nr. 128 poziția BV-II-a-B-11297 sub denumirea de Ansamblu urban „Blumăna - Dealul Cetății" din Municipiul Brașov sunt enumerate mai multe străzi, fără a se face referire expresă la vreo construcție, în timp ce, acolo unde legiuitorul a dorit să protejeze un monument ca și construcție, în sensul legii, l-a nominalizat în mod distinct, exemple fiind dispozițiile 171 - 183 din aceeași Listă. De altfel, din lecturarea listei rezultă că monumentele istorice sunt individualizate ca și construcții chiar și în situația în care sunt situate pe străzi ce sunt enumerate și în cadrul unor ansambluri urbane, ceea ce nu este cazul imobilului din Brașov str. G.

În același sens sunt emise și adresele nr. 71655 c. 25996/06 din data de 24 septembrie 2007 și nr. S/9950/11 februarie 2008/V1-A-2 ale Primăriei Municipiului Brașov și respectiv nr. 3616/08 decembrie 2006 a Inspectoratului de Stat în Construcții - Inspectoratul în Construcții Brașov, niciuna dintre acestea nefăcând vorbire despre faptul că imobilul în speță ar fi monument istoric.

Întrucât imobilul în cauză nu este monument istoric în sensul legii, aflându-se numai în zonă de rezervație și protecție a monumentelor, fapta reclamată de Primarul Municipiului Brașov și M.M. nu mai este incriminată de legea penală.

Plângerea petentei M.M. a fost respinsă ca tardiv formulată prin Rezoluția nr. 449/II/2/2009 din data de 1 iunie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a reținut următoarele:

Prin Rezoluția procurorului nr. 540/P/2007 s-a dispus în temeiul art. 242, art. 249 și art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b), d), f), h) C. proc. pen.:

- scoatere de sub urmărire penală a învinuitului I.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată;

- încetarea urmăririi penale față de I.I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 320 C. pen.;

- neînceperea urmăririi penale față de I.I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 220 alin. (1) și art. 192 C. pen.

În esență cercetările efectuate în cauză au avut ca obiect verificarea legalității activităților de construcție realizate de învinuitul I.I. (avocat în cadrul Baroului Brașov) la imobilul situat în municipiul Brașov, str. G., imobil pe care-l deține în coproprietate cu petenta, lucrările fiind de natură a-i afecta grav locuința acesteia din urma.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 modificată pe considerentul că imobilul în cauză nu este monument istoric în sensul legii penale, aflându-se numai în zona de rezervație și protecție a monumentelor iar pentru infracțiunile prev. de art. 217 alin. (1) și art. 320 C. pen. fiind infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate a constatat că nu este respectat termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen.; prin aceeași rezoluție s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 220 alin. (1) și art. 192 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții partea vătămată a formulat plângere la data de 28 mai 2009 (data înregistrării plângerii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov).

În această plângere partea vătămată arată faptul că este domiciliată în B., str. G., anexând totodată dovada de comunicare a rezoluției atacate.

Verificând în dosar data la care i-a fost comunicată rezoluția (prin afișare) de către agent se constată că aceasta este data de 6 mai 2009; în aceste condiții ultima zi de depunere a plângerii contra soluției procurorului era data de 27 mai 2009 zi lucrătoare.

Întrucât termenul prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. este depășit, plângerea urmează a fi respinsă pe excepție, fiind tardiv introdusă.

În raport de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 275 și urm. C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petenta M.M. se adresează instanței competente.

Prin Sentința penală nr. 15/F din data de 22 februarie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins plângerea formulată de petenta M.M. împotriva Rezoluției din 29 aprilie 2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 540/P/2007, menținută prin Rezoluția din 1 iunie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. 449/II/2/2009.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, reține - în sinteză - că imobilul în litigiu nu este un monument istoric ci se află situat într-o zonă de rezervație și protecție a acestor monumente, că la emiterea autorizației de construire nu s-au respectat toate cerințele legale, aceasta fiind eliberată în lipsa tuturor avizelor și proiectului tehnic atestat M.L.P.A.T., ceea ce face imposibilă verificarea corelării mențiunii sale cu datele culese din teren, ținând seama că relativ la infracțiunile prevăzute de art. 21 alin. (1) și art. 320 C. pen. plângerea prealabilă a părții vătămate nu a fost demarată înlăuntrul termenului stipulat în cuprinsul art. 284 alin. (1) C. proc. pen., iar privitor la infracțiunile prevăzute de art. 220 alin. (1) și art. 192 C. pen., în speță nu subzistă clemenței constitutive ale acestor fapte, neexistând o acțiune de ocupare de luare în stăpânire efectivă a locuinței aflată în proprietatea petentei, ce să fi fost exercitată abuziv de către făptuitor, acesta executând lucrările de construcție cu acordul acesteia, în baza unei justificări legale (o hotărâre judecătorească ce-i consfințea acel drept).

Împotriva sentinței, petenta a declarat recurs, depunând la dosar motive de recurs, prin care critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică invocând cazul de casare privind grava eroare a instanței pe motiv că intimatul „a purces la mansardarea totală a imobilului în cauză”, încălcându-i petentei dreptul de proprietate asupra jumătății de pod ce îi aparține și distrugând în final proprietatea (podul și apartamentul).

Nu s-a reținut corect că imobilul reclamat face parte dintr-un ansamblu de monumente istorice intitulat „Blumăna - Dealul Cetății”.

Se mai menționează că nu s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere, deși autorizația era dată numai pe ½ din pod, pentru mansardare și că repararea acoperișului trebuia să se realizeze cu autorizație de construire.

În final, arată că abuzurile Primăriei Brașov au fost constatate de expertul tehnic judiciar în sensul că nu s-a depus proiectul tehnic în vedere autorizării, deși s-a dat această autorizare.

În finalul motivelor de recurs, petiționara solicită judecarea în lipsă.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând a respinge recursul declarat ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că petiționara-recurentă în prezența unui notar și-a exprimat acordul ca intimatul I.I. să construiască pe cheltuiala sa exclusivă pe ½ din pod (parte aferentă apartamentului său) mansardarea acestuia cât și repararea acoperișului pe ½ parte de pod folosită de M.M.

Intimatul a notificat pe recurentă să-și mute lucrurile, cu ocazia decopertării și reparării acoperișului, notificare făcută prin executorul judecătoresc, oferind în acest sens un apartament în care să-și mute lucrurile până la finalizarea lucrărilor, petiționara s-a și mutat în acest apartament, până la finalizarea lucrărilor.

Faptul că autorizația de construcție a fost emisă fără efectuarea unui proiect tehnic, nu poate fi reținută ca o vinovăție în sarcina intimatului I.I.

Petiționara și-a retras plângerea împotriva intimatului privind infracțiunile pentru care pot opera retragerea plângerii, respectiv cele prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 217 alin. (1) și art. 320 C. pen., formulând ulterior - pe data de 10 ianuarie 2007 - o nouă plângere pentru săvârșirea acelorași fapte reclamate pentru care și-a retras prima dată plângerea, în afara termenului legal de 2 luni din ziua când a știut cine este făptuitorul.

Intimatul I.I. a obținut autorizația de construcție, iar la eliberarea acestei autorizații de construcție, Ministerul Culturii și Cultelor și-a dat avizul din 15 februarie 2005 așa cum rezultă din documentația pentru eliberarea autorizației.

Ansamblul urban „Blumăna - Dealul Cetății” din Brașov, unde sunt enumerate mai multe străzi iar acolo unde s-a dorit protejarea unei construcții în sensul legii, aceasta este nominalizată în mod distinct așa cum de altfel rezultă din pozițiile 171 - 183 din lista monumentelor istorice privind acest ansamblu. Imobilul situat în str. G., Brașov nu figurează pe această listă.

Având în vedere, toate aceste considerente, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit d), C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.