ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 38/P/2011 din 21 aprilie 2011 a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecător M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 242 și art. 250 C. pen. A mai dispus neînceperea urmăririi penale față de P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 240, art. 291, art. 288 și art. 259 C. pen. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că: La data de 28 iunie 2010 persoana vătămată C.A. a formulat plângere penală solicitând să se efectueze cercetări față de judecătorul N.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 242 și art. 250 C. pen.

și față de administratorul SC R. SRL Brașov sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 240, art. 291, art. 288 și art. 259 C. pen. In motivarea plângerii s-a arătat că judecătorul N.M., în dosarul nr. 19278/197/2009 al Judecătoriei Brașov, a ridicat din oficiu, dar nu a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii formulate de SC R. SRL, la termenul din 17 martie 2010, a susținut că excepția a fost soluționată la termenul anterior din 20 ianuarie 2010, ulterior formulării unei cereri de recuzare, a distrus încheierea din 20 ianuarie 2010 și a înlocuit-o cu alta, iar la termenul din 17 martie 2010 a amenințat-o pe persoana vătămată. Autoarea sesizării a afirmat că excepția a fost ridicată din oficiu de instanță și că reprezentantul reclamantei a cerut termen pentru pregătirea apărării.

Cu privire la P.S., persoana vătămată a susținut că acesta a falsificat Anexa la Contractul de Administrare nr. 348/2005, că și-a arogat fără nici un temei calitatea de reprezentant al Primăriei în litigiul referitor la o locuință de serviciu, că a formulat o plângere penală, care a făcut obiectul dosarului nr. 174/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care i-a adus părții vătămate învinuiri mincinoase pe care le-a susținut cu probe mincinoase. Dosarul a fost înregistrat sub numărul 748/P/2010 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, de unde prin rezoluția nr. 10/C2/2011 din 11 ianuarie 2011 a Procurorului General, a fost preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

In fapt s-au reținut următoarele: 1. Cu privire la apartamentul din Str. R. nr. 51. Apartamentul din Strada Republicii a fost obținut de fostul procuror C.I. în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu SC R. SRL Brașov la data de 10 noiembrie 1999. Ulterior, în cursul anului 2005, titularul contractului a fost schimbat, C.I.S. devenind chiriașul cu care SC R. SRL a încheiat contractul pentru acest apartament. La data de 03 noiembrie 2009 SC R. SRL, prin administrator P.S., a formulat plângere penală arătând că în apartament s-au efectuat lucrări de demolare a pereților fără acordul proprietarului și că apartamentul alăturat, care a fost deținut în temeiul unui contract de închiriere de părinții persoanei numite C.A., a fost ocupat de familia C., astfel că noul chiriaș, G.G., nu poate obține folosința spațiului.

Prin ordonanța nr. 174/P/2010 din 26 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A., C.I.S. și C.F. 2. Cu privire la apartamentul nr. 8 situat în blocul nr. 4A de pe B-dul G. nr. 17. Apartamentul a fost repartizat ca locuință de serviciu pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. În motivarea cererii de repartizare a apartamentului din data de 17 octombrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a arătat că procurorul C.I. locuiește într-un apartament revendicat de fostul proprietar. La data de 16 mai 2003, în timp ce procurorul I.C.

era chiriaș și în apartamentul din Strada R., s-a încheiat contractul nr. 73 între Consiliul Local al Municipiului Brașov și I.C. pentru apartamentul situat în B-dul G. nr. 17, ap. 8, pe durata existenței raporturilor de muncă dintre procurorul menționat și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Contractul a fost semnat și de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care și-a asumat obligația de a plăti datoriile chiriașului în cazul în care acesta nu le respectă. Prin hotărârea nr. 406 din 25 mai 2009, Consiliul Local a hotărât trecerea apartamentului nr. 8 din blocul situat în Brașov, B-dul G. nr. 17, repartizat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, de la această instituție la Primăria Brașov.

La data de 24 aprilie 2009, I.C. a decedat, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a comunicat Primăriei Municipiului Brașov această situație, pentru a se dispune măsuri legale cu privire la locuința de serviciu. Potrivit contractului de administrare nr. 348 din 19 noiembrie 2005 și a procesului verbal anexă la acesta, în temeiul HCL nr. 423/2002 și HCL nr. 721/2005, Municipiul Brașov, reprezentat de primar, a încredințat administratorului SC R. SRL administrarea locuințelor sociale și a locuințelor de serviciu identificate în tabelele din cuprinsul anexei, inclusiv apartamentele nr. 1-36 din blocul nr. 4A. Persoana vătămată susține că anexa prezentată de SC R. SRL este falsă, întrucât apartamentul pe care îl ocupă nu se află în administrarea acestei societăți comerciale, aceasta primind în administrare numai locuințele sociale și a fost adăugat în tabelul din anexă.

Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2009 la Judecătoria Brașov, reclamanta SC R. SRL Brașov, prin administratorul unic P.S., a solicitat instanței, în contradictoriu cu C.A., C.I.S. și I.C.F., rezilierea contractului de închiriere pentru locuința de serviciu situată în Brașov, evacuarea pârâților și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare, motivat de faptul că angajatul pentru care a fost repartizat apartamentul a decedat. În întâmpinarea depusă la 30 octombrie 2009, C.A. și I.C.F. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC R. SRL și au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca efect al admiterii acestei excepții. La termenul din 20 ianuarie 2010 cauza a fost amânată ca urmare a admiterii cererii de amânare formulate de reprezentantul reclamantei.

În cuprinsul dispozitivului încheierii s-a menționat că instanța a calificat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de pârâți ca fiind o apărare de fond. Nu s-a consemnat că excepția a fost pusă în discuția părților. La termenul din data de 17 martie 2010 a fost pusă în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC R. SRL și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.I.S. La același termen, C.A. a formulat o cerere de recuzare a judecătorului N.M., în cuprinsul acestei cereri arătând, printre altele, că în ședința din 17 martie 2010 judecătorul a afirmat că excepția a fost ridicată de pârâta C.A., că a fost discutată la termenul anterior și că a fost unită cu fondul.

S-a mai reținut că: Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sesizat prin vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10. S-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. Astfel, faptele prevăzute de art. 246, art. 242, art. 250, art. 240, art. 291 și art. 288 C. pen. nu există, iar cu privire la fapta prevăzută de art. 259 C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În acest sens s-a reținut că, de principiu, pentru actul jurisdicțional îndeplinit cu bună credință, magistratul beneficiază de protecția legii; hotărârile judecătorești pronunțate ori soluțiile dispuse, chiar dacă sunt de natură să nemulțumească o parte, nu constituie, prin ele însele, acte abuzive ale magistraților, iar pentru îndreptarea unor eventuale carențe, erori sau nelegalități, legea prevede posibilitatea exercitării de căi de atac. Omisiunea de a pune în discuție o excepție invocată de pârâți sau de a consemna în încheiere aspecte discutate în ședință se pot îndrepta pe căi legale, iar susținerile autoarei sesizării cu privire la existența infracțiunilor nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări.

Pentru aceste motive s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul N.M. Referitor la calitatea de reprezentant a făptuitorului P.S. s-a reținut că prin contractul de administrare nr. 348 din 29 noiembrie 2005, Municipiul Brașov a încredințat administrarea blocului de locuințe sociale de pe strada L. nr. 42, precum și locuințele indicate în anexa I a HCL nr. 721/2005, societății comerciale R. SRL. Singura diferență dintre înscrisul cu privire la care autoarea sesizării susține că este fals și anexa nr. 1 la HCL nr. 721/2005 este aceea de tehnoredactare, fonturile și spațiile fiind diferite, conținutul celor două înscrisuri fiind același. Pentru aceste motive s-a reținut că faptele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și uzurpare de calități oficiale nu există.

Referitor la plângerea formulată de SC R. SRL prin administrator P.S. s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă întrucât lipsește intenția. Astfel, plângerea a fost întemeiată pe înscrisurile deținute de autorități cu privire la apartamentul deținut de familia L. (părinții persoanei vătămate C.A.) în clădirea din strada R. nr. 51, care apare ca fiind liber, pe lipsa mențiunilor privind existența unei autorizații de construire și pe situația de fapt constatată: proprietarul nu a putut verifica integritatea spațiilor pe care le deținea la acel moment. Împotriva rezoluției nr. 38/P/2011 din 21 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat plângere petiționara C.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 6018/1/2011.

In ședința publică de astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a ridicat excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea plângerii de față, având în vedere gradul profesional al magistratului vizat de soluția de neurmărire penală și dispozițiile art. 28/1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Asupra excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 28/1 C. proc. pen. a fost stabilită în favoarea curților de apel competența de soluționare în primă instanță a cauzelor privind infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe. Or, în speță, cercetările în cauză au avut ca obiect pretinse infracțiuni săvârșite și de intimata făptuitoare N.M., magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Brașov. În raport de cele arătate și dispozițiile legale menționate, se constată că instanței Curții de Apel Brașov îi revine competența de soluționare a plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 21 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, emisă în dosarul nr. 38/P/2011, potrivit regulilor care reglementează competența după calitatea persoanei.

Așa fiind, în temeiul art. 42 C. proc. pen. și art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 28/1 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune trimiterea cauzei privind plângerea formulată de petiționara C.A. la Curtea de Apel Brașov, spre competență soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza privind plângerea formulată de petiționara C.A. împotriva rezoluției nr. 38/P/2011 din 21 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică la Curtea de Apel Brașov, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2011.