ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 38/P/2011 din

21 aprilie 2011 a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecător M.N.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 242 și art. 250

C. pen.

A mai dispus neînceperea urmăririi

penale față de P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 240,

art. 291, art. 288 și art. 259 C. pen.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că:

La data de 28 iunie 2010 persoana

vătămată C.A. a formulat plângere penală solicitând să se efectueze cercetări

față de judecătorul N.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 246, art. 242 și art. 250 C. pen. și față de administratorul SC R. SRL

Brașov sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 240, art. 291,

art. 288 și art. 259 C. pen.

In motivarea plângerii s-a arătat că

judecătorul N.M., în dosarul nr. 19278/197/2009 al Judecătoriei Brașov, a

ridicat din oficiu, dar nu a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii

formulate de SC R. SRL, la termenul din 17 martie 2010, a susținut că excepția

a fost soluționată la termenul anterior din 20 ianuarie 2010, ulterior

formulării unei cereri de recuzare, a distrus încheierea din 20 ianuarie 2010

și a înlocuit-o cu alta, iar la termenul din 17 martie 2010 a amenințat-o pe

persoana vătămată. Autoarea sesizării a afirmat că excepția a fost ridicată din

oficiu de instanță și că reprezentantul reclamantei a cerut termen pentru

pregătirea apărării.

Cu privire la P.S., persoana vătămată

a susținut că acesta a falsificat Anexa la Contractul de Administrare nr. 348/2005,

că și-a arogat fără nici un temei calitatea de reprezentant al Primăriei în

litigiul referitor la o locuință de serviciu, că a formulat o plângere penală,

care a făcut obiectul dosarului nr. 174/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în care i-a adus părții vătămate învinuiri

mincinoase pe care le-a susținut cu probe mincinoase.

Dosarul a fost înregistrat sub numărul

748/P/2010 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, de unde prin

rezoluția nr. 10/C2/2011 din 11 ianuarie 2011 a Procurorului General, a fost

preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

In fapt s-au reținut următoarele:

R. nr. 51.

Apartamentul din Strada Republicii a

fost obținut de fostul procuror C.I. în temeiul unui contract de închiriere

încheiat cu SC R. SRL Brașov la data de 10 noiembrie 1999.

Ulterior, în cursul anului 2005,

titularul contractului a fost schimbat, C.I.S. devenind chiriașul cu care SC R.

SRL a încheiat contractul pentru acest apartament.

La data de 03 noiembrie 2009 SC R.

SRL, prin administrator P.S., a formulat plângere penală arătând că în

apartament s-au efectuat lucrări de demolare a pereților fără acordul proprietarului

și că apartamentul alăturat, care a fost deținut în temeiul unui contract de

închiriere de părinții persoanei numite C.A., a fost ocupat de familia C.,

astfel că noul chiriaș, G.G., nu poate obține folosința spațiului.

Prin ordonanța nr. 174/P/2010 din 26

octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A., C.I.S. și C.F.

situat în blocul nr. 4A de pe B-dul G. nr. 17.

Apartamentul a fost repartizat ca

locuință de serviciu pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivarea cererii de repartizare a

apartamentului din data de 17 octombrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov a arătat că procurorul C.I. locuiește într-un apartament revendicat

de fostul proprietar.

La data de 16 mai 2003, în timp ce

procurorul I.C. era chiriaș și în apartamentul din Strada R., s-a încheiat

contractul nr. 73 între Consiliul Local al Municipiului Brașov și I.C. pentru

apartamentul situat în B-dul G. nr. 17, ap. 8, pe durata existenței

raporturilor de muncă dintre procurorul menționat și Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov. Contractul a fost semnat și de reprezentantul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care și-a asumat obligația de a

plăti datoriile chiriașului în cazul în care acesta nu le respectă.

Prin hotărârea nr. 406 din 25 mai 2009,

Consiliul Local a hotărât trecerea apartamentului nr. 8 din blocul situat în

Brașov, B-dul G. nr. 17, repartizat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, de la această instituție la Primăria Brașov.

La data de 24 aprilie 2009, I.C. a

decedat, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a comunicat Primăriei

Municipiului Brașov această situație, pentru a se dispune măsuri legale cu

privire la locuința de serviciu.

Potrivit contractului de administrare

nr. 348 din 19 noiembrie 2005 și a procesului verbal anexă la acesta, în

temeiul HCL nr. 423/2002 și HCL nr. 721/2005, Municipiul Brașov, reprezentat de

primar, a încredințat administratorului SC R. SRL administrarea locuințelor

sociale și a locuințelor de serviciu identificate în tabelele din cuprinsul

anexei, inclusiv apartamentele nr. 1-36 din blocul nr. 4A. Persoana vătămată

susține că anexa prezentată de SC R. SRL este falsă, întrucât apartamentul pe

care îl ocupă nu se află în administrarea acestei societăți comerciale, aceasta

primind în administrare numai locuințele sociale și a fost adăugat în tabelul

din anexă.

Prin acțiunea înregistrată la 17

septembrie 2009 la Judecătoria Brașov, reclamanta SC R. SRL Brașov, prin

administratorul unic P.S., a solicitat instanței, în contradictoriu cu C.A., C.I.S.

și I.C.F., rezilierea contractului de închiriere pentru locuința de serviciu

situată în Brașov, evacuarea pârâților și obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare, motivat de faptul că angajatul pentru care a fost

repartizat apartamentul a decedat.

În întâmpinarea depusă la 30 octombrie

2009, C.A. și I.C.F. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a

SC R. SRL și au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca efect al

admiterii acestei excepții.

La termenul din 20 ianuarie 2010 cauza

a fost amânată ca urmare a admiterii cererii de amânare formulate de

reprezentantul reclamantei.

În cuprinsul dispozitivului încheierii

s-a menționat că instanța a calificat excepția inadmisibilității acțiunii

formulate de pârâți ca fiind o apărare de fond. Nu s-a consemnat că excepția a

fost pusă în discuția părților.

La termenul din data de 17 martie 2010

a fost pusă în discuție excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei SC R. SRL și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.I.S.

La același termen, C.A. a formulat o

cerere de recuzare a judecătorului N.M., în cuprinsul acestei cereri arătând,

printre altele, că în ședința din 17 martie 2010 judecătorul a afirmat că

excepția a fost ridicată de pârâta C.A., că a fost discutată la termenul

anterior și că a fost unită cu fondul.

S-a mai reținut

că:

Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc.

pen. organul de urmărire penală sesizat prin vreunul din modurile prevăzute în

art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul

actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul

din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la

art. 10.

S-a reținut că în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

Astfel, faptele prevăzute de art. 246,

art. 242, art. 250, art. 240, art. 291 și art. 288 C. pen. nu există, iar cu

privire la fapta prevăzută de art. 259 C. pen. nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii.

În acest sens s-a reținut că, de

principiu, pentru actul jurisdicțional îndeplinit cu bună credință, magistratul

beneficiază de protecția legii; hotărârile judecătorești pronunțate ori

soluțiile dispuse, chiar dacă sunt de natură să nemulțumească o parte, nu

constituie, prin ele însele, acte abuzive ale

magistraților,

iar pentru îndreptarea unor eventuale carențe, erori sau nelegalități,

legea

prevede posibilitatea exercitării de căi de atac.

Omisiunea de a pune în discuție o

excepție invocată de pârâți sau de a consemna în încheiere aspecte discutate în

ședință se pot îndrepta pe căi legale, iar susținerile autoarei sesizării cu

privire la existența infracțiunilor nu se coroborează cu alte fapte sau

împrejurări.

Pentru aceste motive s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul N.M.

Referitor la calitatea de reprezentant

a făptuitorului P.S. s-a reținut că prin contractul de administrare nr. 348 din

29 noiembrie 2005, Municipiul Brașov a încredințat administrarea blocului de

locuințe sociale de pe strada L. nr. 42, precum și locuințele indicate în anexa

I

a HCL nr. 721/2005, societății

comerciale R. SRL. Singura diferență dintre înscrisul cu privire la care

autoarea sesizării susține că este fals și anexa nr. 1 la HCL nr. 721/2005 este

aceea de tehnoredactare, fonturile și spațiile fiind diferite, conținutul celor

două înscrisuri fiind același.

Pentru aceste motive s-a reținut că

faptele de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și uzurpare de

calități oficiale nu există.

Referitor la plângerea formulată de SC

R. SRL prin administrator P.S. s-a reținut că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă întrucât lipsește

intenția.

Astfel, plângerea a fost întemeiată pe

înscrisurile deținute de autorități cu privire la apartamentul deținut de

familia L. (părinții persoanei vătămate C.A.) în clădirea din strada R. nr. 51,

care apare ca fiind liber, pe lipsa mențiunilor privind existența unei

autorizații de construire și pe situația de fapt constatată: proprietarul nu a

putut verifica integritatea spațiilor pe care le deținea la acel moment.

Împotriva rezoluției nr. 38/P/2011 din

21 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a formulat plângere petiționara C.A.,

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 6018/1/2011.

In ședința publică de astăzi, Înalta

Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a ridicat excepția de necompetență

materială a instanței în soluționarea plângerii de față, având în vedere gradul

profesional al magistratului vizat de soluția de neurmărire penală și

dispozițiile art. 28/1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Asupra excepției invocate, Înalta

Curte

constată că aceasta

este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 278/1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de

procuror se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Pe de altă parte, prin dispozițiile

art. 28/1 C. proc. pen. a fost stabilită în favoarea curților de apel

competența de soluționare în primă instanță a cauzelor privind infracțiunile

săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la

parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Or, în speță, cercetările în cauză au

avut ca obiect pretinse infracțiuni săvârșite și de intimata făptuitoare N.M.,

magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Brașov.

În raport de cele arătate și

dispozițiile legale menționate, se constată că instanței Curții de Apel Brașov

îi revine competența de soluționare a plângerii formulate împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale din 21 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,

emisă în dosarul nr. 38/P/2011, potrivit regulilor care reglementează

competența după calitatea persoanei.

Așa fiind, în temeiul art. 42 C. proc.

pen. și art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 28/1 din același

cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune trimiterea cauzei privind

plângerea formulată de petiționara C.A. la Curtea de Apel Brașov, spre

competență soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza privind plângerea

formulată de petiționara C.A. împotriva rezoluției nr. 38/P/2011 din 21 aprilie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică la Curtea de Apel Brașov, spre competentă

soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

octombrie 2011.