ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4085/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4085/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 167 din 29
martie 2012, Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, a respins excepția
inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC M.E.S. SRL și a respins
acțiunea formulată de reclamanta SC C.F. SA împotriva pârâtei SC M.E.S. SRL.
Pentru a pronunța
această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta SC C.F.
SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.E.S. SRL, pentru a se dispune
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat
între cele două părți, având ca obiect stația de asfalt automatizată de 100 tone/
h, contractul de asociere in participațiune din 25 februarie 2008 și actul
adițional la contractul de asociere în participațiune din 25 februarie 2008,
încheiat în data de 2 aprilie 2009. A solicitat repunerea părților în situația
anterioară, în sensul restituirii sumei de 535.500 lei, achitată la 26
februarie 2008, cu ordin de plată.
Prin contractul
de asociere în participațiune, SC M.E.S. SRL s-a obligat a aporta stația asfalt
cu o capacitate instalată de 80 tone/ h, iar SC C.F.C. SA Craiova, terenul,
infrastructura de montaj, asigurarea fluidelor energetice, obligându-se
totodată să avanseze suma de 535.000 lei cu titlu de aport numerar pentru
operațiuni de transport și punere în funcțiune, către pârâtă, dar și de a
achita către pârâtă începând cu luna martie 2009, 66% din profitul de
distribuție, dar nu mai puțin de 10.000 euro lunar.
Prin actul
adițional încheiat la 2 aprilie 2009, s-au stipulat penalități de 0,04 % pe zi
de întârziere pentru întârzieri de punere în funcțiune din partea uneia dintre
părți, cât și ponderea aportului și plata de daune interese (150.000 lei) de
către reclamantă în cazul neîndeplinirii obligației de plată a sumei lunare
convenite (10.000 euro/ lună timp de 3 luni începând cu luna mai 2009).
Termenul de
punere în funcțiune expira la 1 martie 2009, dată la care reclamanta urma a
asigura plata către pârâtă.
La 28 decembrie
2009 între părți a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare având ca
obiect stația de asfalt automatizată de 100 tone/h, prin care pârâta s-a
obligat a pune în funcțiune instalația și a instrui personalul, reclamanta
obligându-se a achita prețul de 1.237.768,61 lei.
Reclamanta
arată că persoanele însărcinate să administreze bunurile societății în vederea
realizării de profit au urmărit un scop mediat ilicit și anume folosirea
bunurilor din patrimoniul societății din a căror exploatare să realizeze
beneficii în interes propriu, încălcând dispozițiile art. 144
1
din
Legea nr. 31/1990.
Potrivit
dispozițiilor art. 144
2
și art. 144
3
din Legea nr.
31/1990 sancțiunea nerespectării acestor obligații nu este nulitatea absolută a
actului încheiat, ci răspunderea personală a administratorului culpabil.
La încheierea
actelor a căror nulitate se solicită, instanța a constatat că reclamantul a
fost reprezentat de director general V.O. și director economic J.A., iar
pârâtul de administrator B.B.A., ulterior de administrator B.G.
Din consiliul
de administrație al reclamantului făcea parte și B.F., însă reclamanta nu a
făcut dovada nesocotirii interesului social la încheierea contractelor.
Adunarea
generală a acționarilor a aprobat investiția ce a făcut obiectul contractelor
de vânzare - cumpărare.
În cauză nu s-a
făcut dovada că prin încheierea celor două contracte și a actului adițional,
s-a urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice.
Excepția
inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii a fost
respinsă ca tardivă, având în vedere dispozițiile art. 108 alin. (3) C. proc.
civ.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C.F. SA, criticând-o ca
netemeinică și nelegală.
Prin Decizia nr.
126 din 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a
respins apelul ca nefondat.
Pentru a
pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Între părți s-a
încheiat contractul de asociere în participațiune din 25 februarie 2008, al
cărui obiect de activitate era „producerea și distribuirea de mixturi
asfaltice".
Contractul a
fost încheiat pe o durată de 10 ani inclusiv perioada de punere în funcțiune și
a fost semnat de administrator B.B.A. din partea intimatei pârâte. La 2 aprilie
2009 s-a semnat actul adițional la contractul de asociere în participațiune,
iar în acest caz administratorul societății pârâte fiind G.B.
Prin acordul
intimatei pârâte, în urma solicitărilor apelantei reclamante s-a încheiat
contractul de vânzare - cumpărare din 28 decembrie 2009, contractul de asociere
în participațiune și actul adițional fiind anulate de drept, fapt ce rezultă din
Raportul privind controlul tematic efectuat la SIF O. SA în perioada 28 martie
- 1 aprilie 2011.
La încheierea
contractul de asociere în participațiune a existat conflicte de interese
deoarece sediul intimatei pârâte coincide cu adresa administratorului apelantei,
B.F.T., însă nu s-au produs prejudicii apelantei reclamante deoarece clauzele
penalizatoare din contractul de asociere și actul adițional nu au operat
niciodată și în consecință, apelanta nu a suportat cheltuieli de această
natură, iar aportul de 535.500 lei adus de apelantă în temeiul contractului de
asociere s-a transformat în plata parțială din valoarea contractului comercial
de vânzare - cumpărare, prețul fiind stabilit pe baza raportului de evaluare
întocmit de evaluator autorizat.
Încălcarea
obligațiilor înscrise în art. 225 din Legea nr. 297/2004 a pieței de capital, a
obligațiilor de diligentă, de prudență și de loialitate și art. 144
1
,144
2
,
144
3
, 150 și 153
12
din Legea nr. 31/1990, pot atrage
răspunderea administratorului, ce nu are un caracter subsecvent desființării
actelor juridice vătămătoare.
Încheierea
actului de vânzare - cumpărare care a anulat pe celelalte două, s-a făcut la
inițiativa apelantei. Contractul s-a încheiat în baza hotărârii A.G.O.A. a
apelantei și raportului de evaluare întocmit de evaluator autorizat. Apelanta a
achitat numai parte din preț, respectiv avansul ce a făcut obiectul
contractului de asociere în participațiune și T.V.A., diferența nefiind
achitată nici în prezent.
Apelanta a
susținut că prin hotărârea A.G.O.A. adoptată cu votul acționarului majoritar
SIF Oltenia, în consiliul de administrație al acestuia fiind B.F.T., având și
calitatea de director al departamentului Portofoliu Acționari, a avut o poziție
de control, a influențat votul în încheierea unui act prin care s-a urmărit
obținerea unor beneficii de către o singură parte, constituie fraudă la lege.
Curtea de Apel
a reținut că această susținere nu este fondată, frauda la lege constă într-o
manoperă dolosivă folosită de părți spre a realiza pe calea actului juridic, o
finalitate interzisă de reglementările în vigoare, prin eludarea indirectă și
ocultă a unei norme prohibitive, or aceasta nu s-a dovedit în cauză.
În cauză nu s-a
dovedit nici cauza ilicită a celor trei acte juridice, nici frauda la lege la
încheierea lor.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.F.C. SA, criticând-o sub
următoarele motive de nelegalitate:
Hotărârea este
dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 255 din Legea nr.
297/2004 privind piața de capital și art. 144
5
din Legea nr. 31/1990
interpretând greșit noțiunea de fraudă la lege și nici nu s-a pronunțat asupra
motivelor invocate de recurenta SC C.F.C. SA - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra condițiilor în care s-au încheiat actele a căror
nulitate s-a solicitat și care demonstrează, în același timp, cauza ilicită,
respectiv nesocotirea interesului social al SC C.F.C. SA.
Instanța de
apel a analizat superficial situația de fapt dedusă judecății, lăsând
necercetat fondul cauzei.
Câtă vreme
persoana beneficiară este în conflict de interese actul este nul fiind practic
încheiat de administrator cu sine însuși.
În urma
asocierii în participațiune, SC M.E.S. SRL și-a consfințit un câștig,
indiferent dacă obiectul asocierii se realiza sau nu, ceea ce contravine
principiului bunei - credințe, cauza actului fiind deci ilicită.
În cauză,
încălcarea obligației de loialitate s-a concretizat în omisiunea înștiințării
acționarilor și a publicului despre contractele încheiate de societate cu
persoanele implicate (societăți comerciale în legătură cu care administratorii
aveau un interes direct), fiind vorba de o complicitate la fraudă.
S-a urmărit un
scop mediat ilicit, obținerea unui beneficiu imediat numai de către una dintre
părți, SC M.E.S. SRL, prin intermedierea vânzării unui utilaj imposibil de pus
în funcțiune datorită condițiilor tehnice.
Frauda la lege
constă în plasarea operațiunii juridice sub o aparență de legalitate cu scopul
ilicit de a încălca norme legale imperative.
Calificarea
unei fapte drept infracțiune este destinată să protejeze un interes public.
încălcarea dispozițiilor art. 144
3
din Legea nr. 31/1990 sub
aparența unei hotărâri adoptată de acționari constituie o fraudă la lege.
În opinia
recurentei, Curtea de Apel a făcut o confuzie în ceea ce privește modul de
încheiere, cronologia faptelor, calitatea și modul de reprezentare a părților
la încheierea actelor.
La 6 iunie
2013, la dosarul cauzei s-a depus de către SIF O. SA o cerere de intervenție
accesorie în interesul recurentei SC C.F.C. SA.
Aceasta a
arătat că în calitate de acționar majoritar este direct interesată de
protejarea interesului social în cadrul societății recurente, de protejarea
investiției sale în acțiuni deținute la această societate.
Acțiunea în
răspundere împotriva persoanelor vinovate de încălcarea obligațiilor stabilite
de lege în sarcina administratorilor poate antrena două sancțiuni diferite,
scopul fiind restabilirea ordinii de drept, protejarea interesului social și
recuperarea integrală a prejudiciilor suferite de societate.
Instanța a
interpretat greșit cauza constând în „frauda la lege" într-o motivație
sumară și superficială, fără să răspundă tuturor argumentelor invocate în drept
referitor la încălcarea unor norme cu caracter imperativ - fraus omnia
corumpit.
În doctrină s-a
arătat că este suficient ca scopul mediat concret și subiectiv să fie ilicit
sau imoral pentru a se anula act.
Scopul mediat
ilicit urmărit a fost asocierea cu societatea deținută de fii unuia dintre
administratori care să permită transferul unor sume importante de bani în
conturile acesteia.
În susținerea
cererii de intervenție s-au depus înscrisuri.
În cauză,
intimata - pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și a
cererii de intervenție accesorie în interesul recurentei.
La dosar s-au
depus înscrisuri.
Analizând
recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, precum și cererea de
intervenție, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi
respinse pentru următoarele considerente:
Art. 225 din
Legea nr. 297/2004 nu sancționează cu nulitatea absolută actul care nu a fost
raportat de către administratorul societății tranzactionate care a încheiat
respectivul act.
Pe de altă
parte, culpa în nerespectarea prevederilor de recomandare prevăzute de art. 225
din Legea nr. 297/2004 îi revine administratorului societății tranzactionate,
iar în speță acesta este administratorul recurentei reclamante.
Legea nr.
297/2004 prevede în art. 271 posibilitatea antrenării răspunderii patrimoniale
a administratorului a cărui culpă a fost constatată și nu desființarea actului
comercial încheiat.
În speță nu se
poate reține nicio culpă a intimatei pârâte, care să conducă la sancționarea
desființării actelor juridice încheiate.
Invocarea
prevederilor art. 144
3
din Legea nr. 31/1990 care reglementează
instituția răspunderii juridice a persoanelor care au încălcat obligațiile de
diligentă, respectiv de prudență față de societate prin actele încheiate în
numele acesteia nu pot conduce la constatarea nulității absolute a actului
încheiat. Aceasta deoarece sancțiunea lipsirii de efecte a actului juridic
încheiat cu încălcarea prevederilor legale menționate nu este subsecventă
antrenării răspunderii persoanelor care reprezintă societatea.
Actul respectiv
este valid în condițiile în care partea contractantă a urmărit un scop social
distinct de interesele persoanelor ce reprezentau societatea.
Frauda la lege
ca motiv pentru constatarea nulității actului juridic presupune întocmirea
actului cu respectarea formală a dispozițiilor legale ce guvernează validitatea
actului, dar în alt scop decât cel avut în vedere de cadrul normativ.
Recurenta
reclamantă a invocat culpa propriilor reprezentanți, astfel că în mod corect
cererea privind constatarea nulității absolute a actului juridic încheiat a
fost respinsă.
Curtea de Apel
a analizat condițiile în care s-au încheiat cele trei acte juridice, iar în
considerente a detaliat faptul că toate deciziile consiliului de administrație
au fost confirmate de A.G.O.A. SC C.F. SA Craiova.
Astfel, nu s-a
dovedit existența unei cauze ilicite și a fraudei la lege.
B.F.T. a
reprezentat în virtutea mandatului dat de către SIF O. SA interesele acestei
societăți de investiții financiare și nu propriul său interes.
Contractul de
asociere în participațiune a fost modificat la cererea recurentei prin actul
adițional din 2 aprilie 2009 și desființat de asemenea la cererea recurentei
reclamante prin contractul din 28 decembrie 2009.
Interesul
social al recurentei a fost respectat prin aceste convenții, asocierea în
participațiune urma să asigure acesteia atât resurse bănești cât și un
echipament indispensabil desfășurării activității sale.
Prin actul
adițional din 2 aprilie 2009 s-a convenit prelungirea termenelor de îndeplinire
a obligațiilor asumate de către recurenta -reclamantă.
Contractul de
vânzare - cumpărare a fost încheiat la solicitarea recurentei reclamante.
În concluzie,
cele trei convenții, respectiv contractul de asociere în participațiune din 25
februarie 2008, actul adițional din 2 aprilie 2009 și contractul din 28
decembrie 2009 au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, în cauză
nefiind dovedită existența unei cauze ilicite și nici a fraudei la lege.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de
nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate și, pe
cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursul urmează a fi respins ca nefondat.
De asemenea, va
fi respinsă ca nefondată cererea de intervenție formulată de SIF O. SA Craiova
în interesul recurentei reclamante.
Față de
prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta și intervenienta vor fi obligate
la plata cheltuielilor de judecată către intimata - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.F. SA Craiova împotriva Deciziei nr.
126 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a
civilă.
Respinge
cererea de intervenție formulată de SIF O. SA Craiova în interesul
recurentei-reclamante.
Obligă
recurenta-reclamantă SC C.F. SA Craiova și intervenienta SIF O. SA CRAIOVA, în
solidar, la plata sumei de 4.900 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă
SC M.E.S. SRL Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.