ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4085/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 167 din 29 martie 2012, Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC M.E.S. SRL și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.F. SA împotriva pârâtei SC M.E.S. SRL. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta SC C.F. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.E.S.

SRL, pentru a se dispune constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între cele două părți, având ca obiect stația de asfalt automatizată de 100 tone/ h, contractul de asociere in participațiune din 25 februarie 2008 și actul adițional la contractul de asociere în participațiune din 25 februarie 2008, încheiat în data de 2 aprilie 2009. A solicitat repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii sumei de 535.500 lei, achitată la 26 februarie 2008, cu ordin de plată. Prin contractul de asociere în participațiune, SC M.E.S. SRL s-a obligat a aporta stația asfalt cu o capacitate instalată de 80 tone/ h, iar SC C.F.C.

SA Craiova, terenul, infrastructura de montaj, asigurarea fluidelor energetice, obligându-se totodată să avanseze suma de 535.000 lei cu titlu de aport numerar pentru operațiuni de transport și punere în funcțiune, către pârâtă, dar și de a achita către pârâtă începând cu luna martie 2009, 66% din profitul de distribuție, dar nu mai puțin de 10.000 euro lunar. Prin actul adițional încheiat la 2 aprilie 2009, s-au stipulat penalități de 0,04 % pe zi de întârziere pentru întârzieri de punere în funcțiune din partea uneia dintre părți, cât și ponderea aportului și plata de daune interese (150.000 lei) de către reclamantă în cazul neîndeplinirii obligației de plată a sumei lunare convenite (10.000 euro/ lună timp de 3 luni începând cu luna mai 2009). Termenul de punere în funcțiune expira la 1 martie 2009, dată la care reclamanta urma a asigura plata către pârâtă.

La 28 decembrie 2009 între părți a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect stația de asfalt automatizată de 100 tone/h, prin care pârâta s-a obligat a pune în funcțiune instalația și a instrui personalul, reclamanta obligându-se a achita prețul de 1.237.768,61 lei. Reclamanta arată că persoanele însărcinate să administreze bunurile societății în vederea realizării de profit au urmărit un scop mediat ilicit și anume folosirea bunurilor din patrimoniul societății din a căror exploatare să realizeze beneficii în interes propriu, încălcând dispozițiile art. 144 1 din Legea nr. 31/1990. Potrivit dispozițiilor art. 144 2 și art. 144 3 din Legea nr. 31/1990 sancțiunea nerespectării acestor obligații nu este nulitatea absolută a actului încheiat, ci răspunderea personală a administratorului culpabil.

La încheierea actelor a căror nulitate se solicită, instanța a constatat că reclamantul a fost reprezentat de director general V.O. și director economic J.A., iar pârâtul de administrator B.B.A., ulterior de administrator B.G. Din consiliul de administrație al reclamantului făcea parte și B.F., însă reclamanta nu a făcut dovada nesocotirii interesului social la încheierea contractelor. Adunarea generală a acționarilor a aprobat investiția ce a făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare. În cauză nu s-a făcut dovada că prin încheierea celor două contracte și a actului adițional, s-a urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice. Excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii a fost respinsă ca tardivă, având în vedere dispozițiile art. 108 alin. (3) C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C.F. SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Prin Decizia nr. 126 din 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele: Între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune din 25 februarie 2008, al cărui obiect de activitate era „producerea și distribuirea de mixturi asfaltice". Contractul a fost încheiat pe o durată de 10 ani inclusiv perioada de punere în funcțiune și a fost semnat de administrator B.B.A. din partea intimatei pârâte. La 2 aprilie 2009 s-a semnat actul adițional la contractul de asociere în participațiune, iar în acest caz administratorul societății pârâte fiind G.B.

Prin acordul intimatei pârâte, în urma solicitărilor apelantei reclamante s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 28 decembrie 2009, contractul de asociere în participațiune și actul adițional fiind anulate de drept, fapt ce rezultă din Raportul privind controlul tematic efectuat la SIF O. SA în perioada 28 martie - 1 aprilie 2011. La încheierea contractul de asociere în participațiune a existat conflicte de interese deoarece sediul intimatei pârâte coincide cu adresa administratorului apelantei, B.F.T., însă nu s-au produs prejudicii apelantei reclamante deoarece clauzele penalizatoare din contractul de asociere și actul adițional nu au operat niciodată și în consecință, apelanta nu a suportat cheltuieli de această natură, iar aportul de 535.500 lei adus de apelantă în temeiul contractului de asociere s-a transformat în plata parțială din valoarea contractului comercial de vânzare - cumpărare, prețul fiind stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de evaluator autorizat.

Încălcarea obligațiilor înscrise în art. 225 din Legea nr. 297/2004 a pieței de capital, a obligațiilor de diligentă, de prudență și de loialitate și art. 144 1 ,144 2 , 144 3 , 150 și 153 12 din Legea nr. 31/1990, pot atrage răspunderea administratorului, ce nu are un caracter subsecvent desființării actelor juridice vătămătoare. Încheierea actului de vânzare - cumpărare care a anulat pe celelalte două, s-a făcut la inițiativa apelantei. Contractul s-a încheiat în baza hotărârii A.G.O.A. a apelantei și raportului de evaluare întocmit de evaluator autorizat. Apelanta a achitat numai parte din preț, respectiv avansul ce a făcut obiectul contractului de asociere în participațiune și T.V.A., diferența nefiind achitată nici în prezent.

Apelanta a susținut că prin hotărârea A.G.O.A. adoptată cu votul acționarului majoritar SIF Oltenia, în consiliul de administrație al acestuia fiind B.F.T., având și calitatea de director al departamentului Portofoliu Acționari, a avut o poziție de control, a influențat votul în încheierea unui act prin care s-a urmărit obținerea unor beneficii de către o singură parte, constituie fraudă la lege. Curtea de Apel a reținut că această susținere nu este fondată, frauda la lege constă într-o manoperă dolosivă folosită de părți spre a realiza pe calea actului juridic, o finalitate interzisă de reglementările în vigoare, prin eludarea indirectă și ocultă a unei norme prohibitive, or aceasta nu s-a dovedit în cauză.

În cauză nu s-a dovedit nici cauza ilicită a celor trei acte juridice, nici frauda la lege la încheierea lor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.F.C. SA, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 255 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și art. 144 5 din Legea nr. 31/1990 interpretând greșit noțiunea de fraudă la lege și nici nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de recurenta SC C.F.C. SA - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra condițiilor în care s-au încheiat actele a căror nulitate s-a solicitat și care demonstrează, în același timp, cauza ilicită, respectiv nesocotirea interesului social al SC C.F.C.

SA. Instanța de apel a analizat superficial situația de fapt dedusă judecății, lăsând necercetat fondul cauzei. Câtă vreme persoana beneficiară este în conflict de interese actul este nul fiind practic încheiat de administrator cu sine însuși. În urma asocierii în participațiune, SC M.E.S. SRL și-a consfințit un câștig, indiferent dacă obiectul asocierii se realiza sau nu, ceea ce contravine principiului bunei - credințe, cauza actului fiind deci ilicită. În cauză, încălcarea obligației de loialitate s-a concretizat în omisiunea înștiințării acționarilor și a publicului despre contractele încheiate de societate cu persoanele implicate (societăți comerciale în legătură cu care administratorii aveau un interes direct), fiind vorba de o complicitate la fraudă.

S-a urmărit un scop mediat ilicit, obținerea unui beneficiu imediat numai de către una dintre părți, SC M.E.S. SRL, prin intermedierea vânzării unui utilaj imposibil de pus în funcțiune datorită condițiilor tehnice. Frauda la lege constă în plasarea operațiunii juridice sub o aparență de legalitate cu scopul ilicit de a încălca norme legale imperative. Calificarea unei fapte drept infracțiune este destinată să protejeze un interes public. încălcarea dispozițiilor art. 144 3 din Legea nr. 31/1990 sub aparența unei hotărâri adoptată de acționari constituie o fraudă la lege. În opinia recurentei, Curtea de Apel a făcut o confuzie în ceea ce privește modul de încheiere, cronologia faptelor, calitatea și modul de reprezentare a părților la încheierea actelor.

La 6 iunie 2013, la dosarul cauzei s-a depus de către SIF O. SA o cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei SC C.F.C. SA. Aceasta a arătat că în calitate de acționar majoritar este direct interesată de protejarea interesului social în cadrul societății recurente, de protejarea investiției sale în acțiuni deținute la această societate. Acțiunea în răspundere împotriva persoanelor vinovate de încălcarea obligațiilor stabilite de lege în sarcina administratorilor poate antrena două sancțiuni diferite, scopul fiind restabilirea ordinii de drept, protejarea interesului social și recuperarea integrală a prejudiciilor suferite de societate. Instanța a interpretat greșit cauza constând în „frauda la lege" într-o motivație sumară și superficială, fără să răspundă tuturor argumentelor invocate în drept referitor la încălcarea unor norme cu caracter imperativ - fraus omnia corumpit.

În doctrină s-a arătat că este suficient ca scopul mediat concret și subiectiv să fie ilicit sau imoral pentru a se anula act. Scopul mediat ilicit urmărit a fost asocierea cu societatea deținută de fii unuia dintre administratori care să permită transferul unor sume importante de bani în conturile acesteia. În susținerea cererii de intervenție s-au depus înscrisuri. În cauză, intimata - pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și a cererii de intervenție accesorie în interesul recurentei. La dosar s-au depus înscrisuri. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, precum și cererea de intervenție, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: Art. 225 din Legea nr. 297/2004 nu sancționează cu nulitatea absolută actul care nu a fost raportat de către administratorul societății tranzactionate care a încheiat respectivul act.

Pe de altă parte, culpa în nerespectarea prevederilor de recomandare prevăzute de art. 225 din Legea nr. 297/2004 îi revine administratorului societății tranzactionate, iar în speță acesta este administratorul recurentei reclamante. Legea nr. 297/2004 prevede în art. 271 posibilitatea antrenării răspunderii patrimoniale a administratorului a cărui culpă a fost constatată și nu desființarea actului comercial încheiat. În speță nu se poate reține nicio culpă a intimatei pârâte, care să conducă la sancționarea desființării actelor juridice încheiate. Invocarea prevederilor art. 144 3 din Legea nr. 31/1990 care reglementează instituția răspunderii juridice a persoanelor care au încălcat obligațiile de diligentă, respectiv de prudență față de societate prin actele încheiate în numele acesteia nu pot conduce la constatarea nulității absolute a actului încheiat.

Aceasta deoarece sancțiunea lipsirii de efecte a actului juridic încheiat cu încălcarea prevederilor legale menționate nu este subsecventă antrenării răspunderii persoanelor care reprezintă societatea. Actul respectiv este valid în condițiile în care partea contractantă a urmărit un scop social distinct de interesele persoanelor ce reprezentau societatea. Frauda la lege ca motiv pentru constatarea nulității actului juridic presupune întocmirea actului cu respectarea formală a dispozițiilor legale ce guvernează validitatea actului, dar în alt scop decât cel avut în vedere de cadrul normativ. Recurenta reclamantă a invocat culpa propriilor reprezentanți, astfel că în mod corect cererea privind constatarea nulității absolute a actului juridic încheiat a fost respinsă.

Curtea de Apel a analizat condițiile în care s-au încheiat cele trei acte juridice, iar în considerente a detaliat faptul că toate deciziile consiliului de administrație au fost confirmate de A.G.O.A. SC C.F. SA Craiova. Astfel, nu s-a dovedit existența unei cauze ilicite și a fraudei la lege. B.F.T. a reprezentat în virtutea mandatului dat de către SIF O. SA interesele acestei societăți de investiții financiare și nu propriul său interes. Contractul de asociere în participațiune a fost modificat la cererea recurentei prin actul adițional din 2 aprilie 2009 și desființat de asemenea la cererea recurentei reclamante prin contractul din 28 decembrie 2009. Interesul social al recurentei a fost respectat prin aceste convenții, asocierea în participațiune urma să asigure acesteia atât resurse bănești cât și un echipament indispensabil desfășurării activității sale.

Prin actul adițional din 2 aprilie 2009 s-a convenit prelungirea termenelor de îndeplinire a obligațiilor asumate de către recurenta -reclamantă. Contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat la solicitarea recurentei reclamante. În concluzie, cele trei convenții, respectiv contractul de asociere în participațiune din 25 februarie 2008, actul adițional din 2 aprilie 2009 și contractul din 28 decembrie 2009 au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, în cauză nefiind dovedită existența unei cauze ilicite și nici a fraudei la lege. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat. De asemenea, va fi respinsă ca nefondată cererea de intervenție formulată de SIF O. SA Craiova în interesul recurentei reclamante. Față de prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta și intervenienta vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către intimata - pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.F. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 126 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă. Respinge cererea de intervenție formulată de SIF O. SA Craiova în interesul recurentei-reclamante. Obligă recurenta-reclamantă SC C.F. SA Craiova și intervenienta SIF O. SA CRAIOVA, în solidar, la plata sumei de 4.900 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC M.E.S. SRL Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.