ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3579/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în dosarul nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Satu-Mare, la data de 17 iunie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu-Mare, a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate că înțelegerea dintre părți intitulată "Contract de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior" nr. 691 din 5 iunie 2011 este afectată de vicii ascunse și în consecință să dispună reducerea prețului acestui contract cu o valoare de 100.000 RON; totodată reclamanta a solicitat instanței să o oblige pe pârâtă la plata unei sume de 150.000 RON cu titlu de daune interese reprezentând beneficiu nerealizat, ca urmare a nerespectării culpabile a clauzelor contractuale; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Satu Mare și a solicitat declinarea competentei în favoarea Tribunalului Dolj. S-a solicitat instanței în subsidiar să dispună suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

La termenul din 20 noiembrie 2014 reprezentantul convențional al părții reclamante a invocat excepția de necompetență funcțională a completului căruia i s-a repartizat cauza în considerarea naturii litigiului, ca aparținând contenciosului administrativ. Ulterior, la termenul ce a urmat reprezentantul cu mandat al părții reclamante a depuse note prin care a declarat că renunță la excepția invocată, susținând că prevederile legale aplicabile contractului părților nu conțin norme derogatorii care să atragă jurisdicția de contencios-administrativ.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, instanța a respins excepția de necompetență teritorială invocă de pârâtă cu motivarea cuprinsă în această hotărâre.

La data de 30 octombrie 2015, sub dosar nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Dolj s-a înregistrat acțiunea în pretenții formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Satu Mare, prin care s-a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 331.160 RON reprezentând creanță conform facturilor nr. x/2012 și nr. y/2015, a sumei de 231.773,53 RON penalități contractuale de întârziere calculate până la data de 30 octombrie 2015 și în continuare până la achitarea debitului, obligarea pârâtei la scoaterea cioatelor și nivelarea terenului conform art. 7.13. din contract, precum și la plata de daune cominatorii de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligației.

Pârâta S.C. A. S.R.L. Satu Mare a formulat întâmpinare invocând excepția de necompetentă teritorială a instanței sesizate în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și excepția de conexitate cu dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Satu Mare în baza art. 139 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 februarie 2016, Tribunalul Dolj a admis excepția de conexitate dispunând conexarea dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Dolj la dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Satu Mare; cauza a fost înregistrată la data de 16 februarie 2016 pe rolul Tribunalului Satu Mare.

La termenul din 19 mai 2016, reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. Satu Mare a declarat că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante B. S.A. Craiova la plata daunelor interese.

Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 53 din 9 iunie 2016 a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată înaintată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/1991.

A admis în parte acțiunea înaintată de pârâta reclamantă B. S.A. împotriva reclamantei-pârâte Societatea A. S.R.L. Satu Mare.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 251.732 RON fără TVA contravaloare masă lemnoasă exploatată conform contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 691/2011.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante penalități contractuale de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de 1 februarie 2013, calculate asupra debitului datorat până la completa achitare.

A obligat reclamanta-pârâtă să scoată cioatele și să niveleze terenul conform contractului părților până la data de 15 septembrie 2016 în caz contrar aceasta va achita pârâtei-reclamante daune de 500 RON/zi de întârziere începând cu ziua următoare expirării termenului fixat pentru executarea obligației.

A respins acțiunea pentru rest.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 9422.32 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și apelanta-pârâtă B. S.A..

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 209/C din 27 iunie 2017, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței nr. 53 din 9 iunie 2016 a Tribunalului Satu-Mare, pe care a menținut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. care a solicitat admiterea în principiu a recursului, iar pe fond, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în vederea administrării probatoriului cu înscrisuri, martori și completare expertiză și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este inadmisibil.

Potrivit art. 139 alin. (3) prima teză C. proc. civ., în cazul admiterii excepției conexității, dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în speță Tribunalul Satu Mare.

Potrivit art. 106 C. proc. civ. instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

În acțiunea înregistrată în dosarul nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 14 iunie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare a solicitat să se dispună reducerea prețului contractului cu o valoare de 100.000 RON; totodată reclamanta a solicitat instanței să o oblige pe pârâtă la plata unei sume de 150.000 RON cu titlu de daune interese reprezentând beneficiu nerealizat, ca urmare a nerespectării culpabile a clauzelor contractuale.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Așadar valoarea în litigiu este de 100.000 RON, aceasta reprezentând diferență preț contract.

Întrucât pe calea acțiunii civile de față se tinde protejarea unui drept patrimonial, în evaluarea obiectului litigiului - ca și criteriu necesar și suficient pentru stabilirea atât a competenței materiale de soluționare în primă instanță cât și a căilor de atac ce pot fi exercitate - se va lua în calcul valoarea obiectului litigiului în materialitatea lui.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În cauză valoarea pretențiilor contestate este în sumă de 100.000 RON.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 17 iunie 2014, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 209/C din 27 iunie 2017 pronunțată de Curtea Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.