ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3001/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC C.D. SRL Craiova, a

chemat în judecată pe pârâta, SC C.M.A. SRL Craiova, solicitând ca, prin

sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 3.000.000

lei pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data introducerii acțiunii,

cu titlu de daune cominatorii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, prin sentința civilă nr. 439 din 30 aprilie 1998, pronunțată în

dosarul nr. 505/C/1998, rămasă definitivă și irevocabilă, prin neapelare,

Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de SC C.D. SRL Craiova și a

obligat pârâta SC C.M.A. SRL să continue lucrările de construcții-montaj la

obiectivul spații comerciale și de producție, conform proiectului.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, motivând că, în derularea contractului nr. 10 din 30

septembrie 1991, s-au constatat nepotriviri între soluțiile de proiectele

inițiale și cele solicitate ulterior de către beneficiar, care contraveneau

normelor și prescripțiilor tehnice în vigoare, astfel cum a reieșit din nota nr.

66 din 20 februarie 1992 a Inspectoratului pentru construcții lucrări publice

și amenajarea teritoriului județului Dolj.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1617

din 5 noiembrie 1998, admis acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de daune

cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la 1 octombrie

1998 și până la îndeplinirea obligației.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată, în

condițiile în care, prin sentința nr. 439/1998, pronunțată de Tribunalul Dolj,

hotărâre executorie, pârâta a fost obligată să continue lucrările de

construcții-montaj, iar pentru neexecutarea obligației de „a face”, a

constrâns-o la plata de daune cominatorii, potrivit art. 1075 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel pârâta SC C.M.A. SRL Craiova, criticile sale vizând greșita

admitere a acțiunii, având în vedere imposibilitatea continuării lucrărilor, în

raport de viciile de proiectare semnalate.

Soluționarea apelului pârâtei a

parcurs deja un ciclu procesual, prin casarea deciziei nr. 216 din 15 martie

1999 a Curții de Apel Craiova și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în

vederea rejudecării apelului, constatându-se că, inițial, greșit a fost anulat,

ca netimbrat, apelul acesteia.

În rejudecare, la cererea pârâtei, Curtea

Supremă de justiție a dispus, prin încheierea nr. 4235 din 18 iunie 2002,

strămutarea judecării apelului la Curtea de Apel Galați.

Prin decizia nr. 42/A din 9

octombrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat

de pârâtă.

La data de 10 octombrie 2002, pârâta

SC A. SA Craiova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cu

respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a motivat în drept

cererea de recurs, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ.

Criticile formulate de pârâtă

vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate sub următoarele

aspecte:

- obligațiile asumate prin

contractul de construire nr. 10/1991 au fost îndeplinite potrivit clauzelor

acestuia, pretențiile deduse judecății vizând executarea unor prestații care

exced contractului.

În concret, recurenta a arătat că,

prin sentința civilă nr. 439/1998 a Tribunalului Dolj, unitatea a fost obligată

să continue lucrările la obiectivul spații comerciale și de producție, fiind

respins capătul de cerere al intimatei, privind constatarea ca fiind în vigoare

contractul de execuție nr. 10/1991.

Mai arată recurenta că intimata SC

C.D. SRL nu are calitate procesuală activă, în raport cu împrejurarea că

proprietara spațiilor este de SC C. SA, intimata deținând cu chirie spațiul

situat sub bloc și nu cel aflat în afara blocului, potrivit documentației de la

dosar.

Recurenta mai susține că lipsa

autorizației de construcție, atât pentru eventuale lucrări la spații comerciale,

cât și pentru terenul de 330 mp, precum și lipsa proiectului de execuție este

imputabilă intimatei-reclamante, împrejurare ce exonerează de obligația continuării

lucrărilor de către pârâtă.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, iar, în fond,

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Recursul nu este fondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Criticile formulate de recurentă

privesc în totalitate fondul cauzei, soluționat definitiv și irevocabil, prin

sentința nr. 439/1981, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul 505/C/1998.

Această hotărâre, intrând sub

autoritate de lucru judecat, nu poate fi reformată pe căile de atac, formulate

de pârâtă.

Tribunalul Dolj, soluționând cauza

dedusă judecății a pronunțat o soluție rămasă definitivă și irevocabilă, prin

care pârâta a fost obligată să continue lucrările la spațiul comercial în

litigiu. Prin neexecutarea acestei hotărâri de către pârâtă, reclamanta este

îndreptățită să solicite constrângerea părții obligate la „a face”, daunele

cominatorii având caracterul unei sancțiuni aplicabile, în caz de neexecutare.

Prin urmare, criticile formulate de

pârâtă nu sunt întemeiate, neconstituind motive de modificare sau casare a

hotărârii atacate, potrivit art. 304 C. proc. civ., cum, de altfel, corect, au

apreciat și instanțele de judecată, ce au soluționat cauza în fond și apel.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta-pârâtă, SC C.M.A. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 42 din 9

octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 iunie 2003.