ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2587/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2006

reclamantul B.G. cheamă în judecată pe pârâta SC G. SRL Craiova solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i

predea autorizația în baza căreia a executat lucrările de construcție a acoperișului

la blocul din Craiova și să execute lucrările de finalizare a acoperișului, iar

în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să facă demersurile necesare

obținerii autorizației și lucrările de remediere a acoperișului pe cheltuiala

pârâtei, precum și să fie obligată pârâta la plata sumei de 10 lei pentru

fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la executarea

obligațiilor asumate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

11241 din 20 decembrie 2006 Judecătoria Craiova declină competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială, reținând

incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința

comercială nr. 3866 din 6 iulie 2007 Tribunalul Dolj, secția comercială, admite

în parte cererea reclamantului și obligă pe pârâtă să predea reclamantului

autorizația în baza căreia a executat lucrările de finalizare a acoperișului la

imobilul în cauză și să execute lucrările de finalizare a acoperișului la

imobilul menționat, iar în caz de refuz autorizează reclamantul să le execute

pe cheltuiala pârâtei, respinge cererea privind obligarea la plata daunelor

cominatorii și ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Reține instanța

pentru a decide astfel incidența dispozițiilor art. 969 C. civ. - în condițiile

în care reclamantul a achitat întreaga contravaloare a lucrării, deși nu s-a

semnat procesul verbal de recepție finală întrucât lucrarea s-a executat cu

deficiențe calitative, iar pârâta s-a obligat prin contractul încheiat cu

reclamantul și la obținerea autorizației pentru executarea lucrării a cărei

bună execuție a garantat-o pentru 20 de ani, angajându-se să remedieze

defecțiunile apărute.

Prin Decizia nr. 6

din 10 ianuarie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, respinge ca

nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței primei instanțe, reținând, în

acest sens, că instanța de fond a acordat reclamantului ceea ce acesta a cerut

prin cererea introductivă de instanță, respectiv să fie autorizat să facă

demersurile necesare obținerii autorizației și să execute lucrările de

remediere a acoperișului pe cheltuiala pârâtei, astfel că nu mai putea să

oblige pe pârâtă și la plata de daune cominatorii ca mijloc de constrângere

pentru executarea obligației de finalizare a acoperișului, precum și că, prin

concluziile puse în fața instanței de fond cu ocazia judecății, apărătorul

reclamantului a renunțat la cererea de obligare a pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei

instanței de apel reclamantul formulează recurs, solicitând admiterea acestuia

și modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în

totalitate a cererii sale, și criticând decizia recurată pentru nelegalitate,

dat fiind că instanța de apel în mod greșit nu a obligat pe pârâtă la plata de

daune cominatorii ce puteau fi transformate în creanță lichidă și exigibilă în

cazul unei acțiuni în daune interese în ipoteza în care debitorul nu înțelege

să-și execute obligația, recurentul reclamant neînțelegând să folosească

alternativa oferită de lege a posibilității aducerii la îndeplinire de către el

a obligației pârâtei pe cheltuiala acesteia.

Examinând recursul

reclamantului sub aspectul regularității formulării acestuia se constată că, în

disprețul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., cererea

de recurs nu este însoțită de dovada achitării taxei de timbru conform legii,

taxe care - conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, modificate, se plătesc anticipat.

Mai mult, deși -

făcându-se aplicare dispozițiilor art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997 -

recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru

în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (fila 7), acesta

nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, astfel că, dându-se

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin.

(2) din O.G. nr. 32/1995, recursul recurentului reclamant împotriva deciziei

instanței de apel urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de

reclamantul B.G. împotriva Deciziei nr. 6 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2008.