ÎCCJ, Decizia nr. 302/2011

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1106 din 1 iunie 2009 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petenții P.N. și SC L. SRL împotriva rezoluției nr. 32/P/2009 din 3

martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.,

serviciul teritorial Galați și s-a menținut rezoluția atacată, cu obligarea

petenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția nr. 32/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., serviciul teritorial Galați s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de magistrații C.C.N. și B.M., judecători la Tribunalul

Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C.

pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei rezoluții,

petenții au formulat plângere la procurorul șef al Secției de combatere a

corupției din cadrul D.N.A., plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 169/II-2/2009

din 3 aprilie 2009.

Procurorii au

stabilit că acțiunile celor două făptuitoare de a pronunța o sentință ce a fost

modificată de către instanța de recurs nu pot fi catalogate ca activități

infracționale în contextul în care nu se poate evidenția vreo legătură a

acestora cu părțile implicate în proces.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenții au formulat, în termen legal, plângere

împotriva rezoluției nr. 32/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., serviciul teritorial Galați,

plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 1106 din 1 iunie 2009 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că împrejurarea că în

cauză intimatele au pronunțat o sentință ulterior casată nu constituie o probă

în sensul celor afirmate de petenți, hotărârile judecătorești care sunt

contestate de părți cu privire la nelegalitatea sau netemeinicia lor, se

cenzurează prin căile de atac, al căror sens este tocmai de a îndrepta

eventuale erori comise cu ocazia judecării cauzei.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petenții P.N. și SC L. SRL au declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile declarate de petenți nu sunt fondate.

Din

analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații magistrați C.C.N.

și B.M.

,

ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația

juridică a infracțiunii prevăzute de

art. 254 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că petenții sunt nemulțumiți de modul în care s-a

desfășurat judecarea Dosarului nr. 4577/121/2007 al Tribunalului Galați, cât și

de sentința pronunțată în cauză, nr. 2109 din 1 octombrie 2007, desființată de

Curtea de Apel Galați, precum și de modul în care se desfășoară judecarea unei

alte cauze.

Acțiunile celor două intimate de a pronunța o

sentință ce a fost modificată de către instanța de recurs nu pot fi catalogate

ca activități infracționale, în contextul în care nu se poate evidenția vreo

legătură a acestora cu părțile implicate în proces.

Simplele afirmații ale reprezentanților

primăriei Municipiului Galați că petenta nu va câștiga procesul nu presupun și

săvârșirea vreunui act de corupere a judecătorilor.

Pe de altă parte, faptul că sentința

pronunțată de intimate a fost modificată de către instanța de recurs,

reprezintă punerea în practică a art. 17 din Legea nr. 304/2004 care prevede că

hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de

atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Conduita intimatei C.C.N. pe parcursul

judecării dosarului nu este de natură a crea suspiciuni, atâta timp cât aceasta

a pronunțat numeroase încheieri în care a ținut seama de cererile petentei.

Simpla împrejurare că

petenții sunt nemulțumiți de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atâta timp

cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că aceștia ar fi

săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție

sau că și-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuțiile de serviciu

,

soluțiile pronunțate

de magistrații judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor

de atac.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimații magistrați, ar fi

săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor

prevăzute de

art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000

, în mod corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de aceștia.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petenților împotriva rezoluției

nr. 32/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A., serviciul teritorial Galați este legală și

temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca

nefondate recursurile declarate de petenții P.N. și SC L. SRL împotriva

sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții petenți vor fi obligați la plata sumei de câte 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petenții P.N. și SC L. SRL împotriva

sentinței nr. 1106 din 1 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3395/1/2009.

Obligă recurenții

petenți la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.