ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4635/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 108/F-CONT din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A.M., A.C., A.L., A.C.A., A.T.M., B.G., B.I., B.L., B.M., B.E., B.E.A., B.I.A., B.T., B.P., B.E.B., B.M.A., B.G.A., B.M.B., B.D., B.F., B.N., B.M.C., B.N.A., B.M.D., B.F. în calitate de moștenitor pentru B.D.A., B.V.R. în calitate de moștenitor pentru B.D.A., B.I.B., B.A., C.E., C.F., C.M.A., C.E.A., C.M., C.E.B., C.N., C.P., C.I.C., C.I., C.M.B., C.M.C., C.M.D., C.S. în calitate de moștenitor pentru C.P.A., C.S.A., C.I.I., C.C., C.C.D., C.M.E., C.A.T., C.N.A., C.S.B., C.M.F., C.F.A., C.I.A., C.N.A., D.V., D.C.N., D.G., D.M., D.V.A., D.F.

în calitate de moștenitor pentru D.N., D.M.C., D.F.A., D.G.A., D.M.A., D.D., D.F.B., D.E.L., D.J., D.R., D.M.B., D.I.C., D.M.D., D.M.E., D.N.C., D.P.C., E.P., E.V., E.M., E.C.I., F.V.F., F.A.C., F.G., F.C., F.I., G.T., G.D., G.E., G.I., G.M., G.C., G.G., G.I.A., G.A., G.G.A., H.G., H.M., H.M.D., I.R., l.M., I.E., I.I., I.M.A., I.N.M., I.M.B., I.Ș., I.M.C., I.S., I.H.E., I.D., I.G., I.I., I.M.D., I.V., I.F., J.M., J.V., K.C., L.S., L.M., L.C., L.C.A., L.E., L.M.A., L.C.B., M.C., M.F., M.S., M.F.A., M.I., M.I.A., M.G.M., M.G., M.S.A., M.L.R., M.V., M.A.L., M.V.A., M.V.B., M.D.C., M.A.C., M.G.A., M.I.B., M.S.B., M.V.C., M.F.B., M.G.B., M.I.C., M.I.D., M.I.E., M.C.A., M.R., M.G.C., M.N., M.M., M.F.C., N.A., N.E., N.M., N.M.A., N.N., N.C., N.N.A., N.V., N.A.A., N.C.A., N.L., N.V.N., N.V.A., N.C.B., N.M.B., N.M.C., N.G., N.M.D., O.F., O.G., P.I., P.D., P.I.A., P.M., P.C., P.F., P.A., P.V., P.E., P.E.A., P.F.A., P.V.A., P.M.A., P.E.B., P.G., P.A.A., R.S.M., R.B.L., R.E.E., R.F., R.N., R.C., R.D., R.A., R.A.A., R.E., R.I., R.E.A., S.P., S.I.R., S.M., S.F., S.R., S.C., S.C.A., S.A., S.M.E., S.R.D., S.V., S.V.A., S.E., S.I., S.A.A., S.D., S.N., S.J., S.A.B., S.G.A., S.M.A., S.T.D., Ș.F., S.D.A., S.I.A., T.C.A., T.G., Ț.E., T.M.R., T.G.A., T.M., T.C., T.A.R., T.D., T.N., T.S., T.C., T.I., U.V., U.L.L., U.M., V.M.A., V.F., V.C.A., V.C., V.I., V.E., V.G.F., V.M., V.C.C., V.D., V.N., Z.A.,

Z.C. și Z.T. Pe cale de consecință, instanța de fond a obligat pârâtul Guvernul României să emită o hotărâre, prin care să vândă reclamanților direct acțiunile la SC P. SA, până la limita de 8% din capitalul social, la același preț de vânzare al acțiunilor către O.M.V. Instanța de fond a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanți, respectiv obligarea pârâților Ministerul Economiei și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni, și obligarea acelorași pârâți să Ie ofere spre vânzare directă pachetul de acțiuni.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit declarației apărătorului reclamanților, care și-a asumat, sub semnătură, realitatea celor menționate, toți reclamanții aveau calitatea de salariați ai SC P. SA la data de 01 ianuarie 2003, anterior momentului la care societatea comercială s-a privatizat, prin vânzarea către investitorul O.M.V. A. Austria a pachetului majoritar de acțiuni deținut de către stat. Pentru realizarea procesului de privatizare a fost emisă O.G. nr. 55/2003, prin care s-a prevăzut o măsură avantajoasă pentru salariații societății, care, în temeiul art. 1, au dreptul de a cumpăra, potrivit legii, în mod direct, prin derogare de la prevederile art. 1 din O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care s-au vândut acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Prin art. 5 din aceeași ordonanță s-au modificat dispozițiile O.G. nr. 49/1997 privind înființarea P. SA, în sensul stabilirii limitei din capital ce poate fi vândut în mod direct salariaților, precizându-se că prin hotărâre de guvern se va stabili cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia.

Pentru finalizarea vânzării s-a autorizat (conform art. 4) Ministerul Economiei și Comerțului, prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni, prevăzut de lege, către salariații SNP P. SA București. Deși Guvernul și-a asumat această obligație, nici până în prezent nu a adoptat actul administrativ impus de textul ordonanței, astfel că dreptul reclamanților, consacrat printr-o normă legală, nu a fost concretizat, cu toate că erau deținătorii „bun” așa cum a fost definit de art. 1 din Protocolul adițional la C.E.D.O.

Arată prima instanță că nu se poate reține apărarea pârâților în sensul că s-ar încălca atribuțiile executivului prin obligarea la emiterea unei hotărâri de Guvern sau la adoptarea unor anumite conduite, pentru că reclamanții au o speranță legitimă în concretizarea dreptului lor, deja configurat printr-un act normativ, în caz contrar acesta fiind lipsit de conținut; esențial este faptul că Guvernul trebuie să se conformeze dispoziției preexistente, de adoptare a unei hotărâri prin care să vândă reclamanților direct acțiunile la SC P. SA, până la limita de 8% din capitalul social, la același preț de vânzare a acțiunilor către O.M.V. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, ordinea firească a demersurilor impuse autorităților este: emiterea hotărârii de guvern, urmată de stabilirea procedurilor, termenelor și condițiilor pentru vânzarea acțiunilor și oferirea spre vânzare directă a acțiunilor.

Fără hotărârea de guvern, deci fără a se stabili în mod concret cota ce urmează a fi transmisă salariaților SC P. SA, nu se poate trece la celelalte etape, astfel că doar primul capăt de cerere poate fi admis, toate celelalte apărând ca premature. Totodată, reține instanța de fond, Ministerul Economiei, prin Oficiul Participărilor Statului și Privatizării în Industrie nu au culpă procesuală, cât timp au încercat elaborarea unui proiect de act prin care să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă, ce nu a primit însă avizele corespunzătoare. Se mai reține în considerentele sentinței recurate, că oferirea spre vânzare a acțiunilor, cerere ce face obiectul petitului 3, constituie o operațiune cu natură strict comercială, ce nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs Guvernul României, precum și reclamanții. 1. În recursul formulat, Guvernul României a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând, în esență, că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, invocând următoarele critici: a) În ceea ce privește fondul cauzei: - controlul judecătoresc de legalitate trebuie să se circumscrie cadrului legislativ existent, fără ca instanțele să se poată subroga în rolul și atribuțiile executivului; - O.G. nr. 55/203 a lăsat la aprecierea Guvernului României competența de a stabili cota procentuală care urmează să fie achiziționată de salariați, cât și competența de a stabili momentul când va emite hotărârea cerută prin acțiunea adresată instanței; - potrivit art. 4 1 din O.U.G.

nr. 88/1997, Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare și controlează activitatea ministerelor și instituțiilor care au competențe și activități în realizarea privatizării, ia măsuri obligatorii pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizare și răspunde în fața Parlamentului de îndeplinirea acestor obligații. Astfel, potrivit acestor dispoziții, hotărârea pe care urmează să o adopte în conformitate cu O.G. nr. 55/2003 referitor la privatizarea SNP P. SA, este un act administrativ supus controlului parlamentar, exceptat de la controlul judecătoresc, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

b) În ceea ce privește soluția privind acordarea cheltuielilor de judecată: - instanța de fond, obligând Guvernul României la plata sumei de 25.700,00 RON, a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanți, într-un cuantum excesiv; - instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. care permit judecătorilor să micșoreze onorariile avocaților (…), în raport cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită. 2. În recursul formulat, reclamanții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale procedurale referitoare la cheltuielile de judecată pe care le-au suportat, reducându-le în mod excesiv de la 500 RON/reclamant, la suma de 100 RON/reclamant, Guvernul fiind obligat doar la plata sumei de 25.700,00 RON.

Reclamanții au depus întâmpinare la recursul formulat de Guvernul României prin care au susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică în ceea ce privește obligarea acestuia să emită hotărârea prevăzută de O.G. nr. 55/2003, instanța de fond sancționând astfel refuzul nejustificat, situație care se încadrează în dispozițiile art. 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Recursul formulat de Guvern este întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, Curtea de apel a admis în parte acțiunea reclamanților și, pe cale de consecință, constatând că Guvernul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin O.G.

nr. 55/2003, a dispus obligarea acestuia să emită hotărârea prin care să vândă direct reclamanților acțiunile la SC P. SA, până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu acțiunile vândute către O.M.V. Într-adevăr, prin art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a SNP P. SA București (…), a fost modificată O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea SNP P. SA, aprobată prin Legea nr. 70/1998, în sensul că art. 9 din Anexa 1 a căpătat următorul cuprins: „Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare.

Salariații SNP P. SA București au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului”. În formularea anterioară, art. 9 – Acțiunile – din Anexa 1 – Statutul SNP P. SA București, avea următorul conținut: „Acțiunile nominative ale societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Acțiunile vor purta timbrul sec al societății comerciale și semnătura a doi administratori. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor într-un registru numerotate, sigilat și parafat de către președintele consiliului de administrație, registru care se păstrează la sediul acesteia.

Persoanele fizice sau juridice, române și străine, vor putea deține acțiuni ale SNP P. SA București, fără însă a se afecta poziția statului de acționar majoritar. Salariații SNP P. SA București au drept de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale societății comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social”. Deci, cu alte cuvinte, prin O.G. nr. 55/2003, „dreptul de preemțiune la cumpărarea de acțiuni ale societății la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social” a fost transformat în „dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare”.

Dar, în timp ce dreptul salariaților reclamanți a fost consacrat de legiuitor în mod incontestabil, același legiuitor a înțeles să confere Guvernului un drept de apreciere exclusiv în ceea ce privește „cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia (care) vor fi stabilite prin hotărâre (…)”. Or, instanța de fond, reținând că Guvernul nu și-a îndeplinit obligația legală de a adopta hotărârea prin care să vândă direct acțiunile în limita de 8% din capitalul social la același preț cu acțiunile vândute către O.M.V. a constatat, implicit, existența unui refuz nejustificat din partea acestei autorități, ignorând dreptul de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor.

Instanța de recurs constată că autoritatea recurentă nu se află în situația unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze executarea și să execute în concret dispozițiile art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite foarte largi. Totodată, instanța de recurs reține că, instanța de fond, obligând autoritatea recurentă să emită hotărârea prin care să vândă acțiunile, a încălcat dreptul de apreciere conferit Guvernului de către legiuitor, ceea ce are semnificația juridică a încălcării principiului constituțional al separației puterilor, consacrat la art. 1 alin. (4) din Constituție.

În concluzie, soluția instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză, urmând ca recursul autorității publice să fie admis, cu consecința desființării sentinței atacate și respingerii acțiunii ca nefondată. Astfel fiind, având în vedere soluția adoptată, recursul reclamanților cu privire la cheltuielile de judecată va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.M., A.C., A.L., A.C.A., A.T.M., B.G., B.I., B.L., B.M., B.E., B.E.A., B.I.A., B.T., B.P., B.E.B., B.M.A., B.G.A., B.M.B., B.D., B.F., B.N., B.M.C., B.N.A., B.M.D., B.F. în calitate de moștenitor pentru B.D.A., B.V.R. în calitate de moștenitor pentru B.D.A., B.I.B., B.A., C.E., C.F., C.M.A., C.E.A., C.M., C.E.B., C.N., C.P., C.I.C., C.I., C.M.B., C.M.C., C.M.D., C.S. în calitate de moștenitor pentru C.P.A., C.S.A., C.I.I., C.C., C.C.D., C.M.E., C.A.T., C.N.A., C.S.B., C.M.F., C.F.A., C.I.A., C.N.A., D.V., D.C.N., D.G., D.M., D.V.A., D.F.

în calitate de moștenitor pentru D.N., D.M.C., D.F.A., D.G.A., D.M.A., D.D., D.F.B., D.E.L., D.J., D.R., D.M.B., D.I.C., D.M.D., D.M.E., D.N.C., D.P.C., E.P., E.V., E.M., E.C.I., F.V.F., F.A.C., F.G., F.C., F.I., G.T., G.D., G.E., G.I., G.M., G.C., G.G., G.I.A., G.A., G.G.A., H.G., H.M., H.M.D., I.R., I.M., I.E., I.I., I.M.A., I.N.M., I.M.B., I.Ș., I.M.C., I.S., I.H.E., I.D., I.G., I.I., I.M.D., I.V., I.F., J.M., J.V., K.C., L.S., L.M., L.C., L.C.A., L.E., L.M.A., L.C.B., M.C., M.F., M.S., M.F.A., M.I., M.I.A., M.G.M., M.G., M.S.A., M.L.R., M.V., M.A.L., M.V.A., M.V.B., M.D.C., M.A.C., M.G.A., M.I.B., M.S.B., M.V.C., M.F.B., M.G.B., M.I.C., M.I.D., M.I.E., M.C.A., M.R., M.G.C., M.N., M.M., M.F.C., N.A., N.E., N.M., N.M.A., N.N., N.C., N.N.A., N.V., N.A.A., N.C.A., N.L., N.V.N., N.V.A., N.C.B., N.M.B., N.M.C., N.G., N.M.D., O.F., O.G., P.I., P.D., P.I.A., P.M., P.C., P.F., P.A., P.V., P.E., P.E.A., P.F.A., P.V.A., P.M.A., P.E.B., P.G.,P.A.A., R.S.M., R.B.L., R.E.E., R.F., R.N., R.C., R.D., R.A., R.A.A., R.E., R.I., R.E.A., S.P., S.I.R., S.M., S.F., S.R., S.C., S.C.A., S.A., S.M.E., S.R.D., S.V., S.V.A., S.E., S.I., S.A.A., S.D., S.N., S.J., S.A.B., S.G.A., S.M.A., S.T.D., Ș.F., S.D.A., S.I.A., T.C.A., T.G., Ț.E., T.M.R., T.G.A., T.M., T.C., T.A.R., T.D., T.N., T.S., T.C., T.I., U.V., U.L.L., U.M., V.M.A., V.F., V.C.A., V.C., V.I., V.E., V.G.F., V.M., V.C.C., V.D., V.N., Z.A.,

Z.C. și Z.T., și de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 108/F-CONT din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Admite recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiași sentințe. Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.