ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5643/2010

HOTĂRÂRE
15.12.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5643/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunile precizate

și modificate înregistrate pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 639/46/2008 – devenit Dosarul

nr. 728/46/2008, ca urmare a abținerii magistratului căruia îi fusese repartizat

aleatoriu dosarul – respectiv sub nr. 876/46/2008 și nr. 888/46/2008, conexate la

Dosarul nr. 728/46/2008, prin încheierea din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea

de apel, reclamanții A.G. ș.a. (în total 1.119 persoane) au chemat în judecată pe

pârâții Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor, Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului (denumită în continuare în cuprinsul prezentei

decizii A.V.A.S.) și SC P. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărârea

prin care să le fie vândute reclamanților, actuali și foști salariați ai SC P.

SA, direct, acțiuni ale SC P. SA, în limita a 8% din capitalul social, la același

preț cu care acțiunile au fost vândute către O.M.V., de 0,0525 euro/acțiune, conform

hotărârii Adunării Generale Extraordinare a SC P. SA din 14 septembrie 2004, publicată

în M. Of., Partea a IV-a, din 28 septembrie 2004, respectiv 0,2158 RON/acțiune,

oferirea de către pârâtul Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie

(denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii O.P.S.P.I.), spre vânzare

directă, a pachetului de acțiuni, stabilirea de către pârâții Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri și O.P.S.P.I. a procedurilor, termenelor și condițiilor

pentru vânzarea directă de acțiuni și obligarea pârâtei SC P. SA să opereze mențiunile

necesare la Oficiul Registrului Comerțului și la Registrul Acționarilor urmare a

transferului de acțiuni.

Reclamanții au arătat

că au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004

și că autoritățile publice chemate în judecată aveau obligația legală ca, în

temeiul dispozițiilor O.G. nr. 55/2003, să emită actul administrativ în baza

căruia să opereze transferul acțiunilor. Totodată, reclamanții, în calitate de actuali

și foști salariați ai SC P. SA, au arătat că au dobândit aptitudinea de a deține

acțiuni la societatea comercială, până la limita a 8% din capitalul social, prin

acte normative ulterioare urmând a fi stabilită numai modalitatea concretă de distribuire

a acestor acțiuni, iar Guvernul trebuie să emită o hotărâre prin care să le fie

vândute acțiunile, conform art. 5 din O.G. nr. 55/2003.

Prin întâmpinare, pârâtul

Guvernul României a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar,

pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii susținând că doar Guvernul

are competența legală de a stabili cota procentuală ce urmează a fi achiziționată

de salariați și momentele la care se va realiza acest lucru și că a fost elaborat

un proiect de ordonanță de urgență ce urmează să fie avizat.

Prin întâmpinare, pârâta

A.V.A.S., în calitate de instituție care a preluat atribuțiile O.P.S.P.I.,

a arătat că a inițiat un proiect de ordonanță de urgență pentru aplicarea O.G.

nr. 55/2003, care nu a fost încă avizat.

Pârâtul O.P.S.P.I., a

formulat întâmpinare prin care a susținut că acțiunea este prematură, pentru că

trebuie mai întâi adoptată hotărârea de Guvern care să concretizeze drepturile salariaților

SC P. SA, Guvernul fiind singurul în măsură să procedeze în sensul celor solicitate

de reclamanți, iar A.V.A.S., ca succesor al O.P.S.P.I., a elaborat un proiect,

aflat în faza de avizare.

Pârâtul Ministerului Economiei

și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile și faptul că solicitarea reclamanților este prematură, deoarece dreptul

salariaților de a achiziționa acțiuni ale SC P. SA poate fi exercitat doar ulterior

emiterii hotărârii de Guvern.

formulată în cauză

Numiții D.G., A.F.,

S.F.A., O.c., F.G., F.G.A., M.G.G., M.M.A., T.E., D.I.E., G.C.M.B., S.F.D., C.F.,

T.L., D.I.B., S.C., A.I.S., P.S.A. prin moștenitor P.V.S., C.M.I., S.E.A., M.G.D.,

C.C.G., C.V.A., N.M. fost T.M., C.T.A., S.I.B., P.V.A., Z.M.G., G.F., G.M.C., T.S.,

,

actuali și foști salariați ai SC

pârâți, prin care au solicitat obligarea pârâților în sensul celor solicitate

prin acțiunile precizate și modificate formulate de reclamanți.

Prin sentința civilă

nr. 106/F-CONT din 24 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 728/46/2008, Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a hotărât

următoarele:

- a admis în parte acțiunile

întrunite, formulate de reclamanți, astfel cum au fost precizate și modificate;

- a obligat pe pârâtul

Guvernul României să emită hotărârea de Guvern prin care să le fie vândute direct

reclamanților acțiuni ale SC P. SA până la limita de 8% din capitalul social, la

același preț de vânzare a acțiunilor către O.M.V., de 0,0525 euro/acțiune, conform

hotărârii Adunării Generale Extraordinare a SC P. SA din data de 14 septembrie 2004,

publicată în M. Of. Partea IV la data de 28 septembrie 2004, respectiv 0,2158 RON/acțiune;

- a respins cererea de

disjungere a ultimului capăt de cerere;

- a respins celelalte

capete de cerere, privind obligarea O.P.S.P.I. și Ministerului Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri la vânzarea directă a pachetului de acțiuni către salariați,

obligarea acelorași pârâți la stabilirea procedurilor, termenelor și condițiilor

pentru vânzarea directă de acțiuni, cât și obligarea SC P. SA la efectuarea mențiunilor

corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerțului și Registrul Acționarilor;

- a obligat pe pârâtul

Guvernul României (singurul față de care au fost admise acțiunile întrunite și cererea

de intervenție formulată în cauză) să plătească fiecărui reclamant și intervenient

câte 100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanții și intervenienții au

avut sau mai au calitatea de salariați ai SC P. SA, iar în patrimoniul lor s-a născut,

raportat la data privatizării societății respective, dreptul virtual de a dobândi

acțiuni la această societate, până în limita a 8% din capitalul social, la același

preț de vânzare către O.M.V. de 0,0525 euro/acțiune, respectiv 0,2158 RON/acțiune,

potrivit dispozițiilor O.G. nr. 55/2003.

A reținut

instanța că este neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât

pentru toți reclamanții și intervenienții au fost depuse la

dosar dovezile de îndeplinire a procedurii prealabile.

De asemenea,

Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Economiei și Finanțelor, devenit Ministerul Economiei după reorganizare, reținând

că, prin art. 4 din O.G. nr. 55/2003, au fost stabilite în sarcina sa anumite competențe

legate de procesul de privatizare.

În raport cu dispozițiile

art. 1, 4 și 5 din O.G. nr. 55/2003 a reținut instanța că Guvernul nu a adoptat

hotărârea prevăzută de art. 9 din Statutul SC P. SA prin care să fie stabilită cota

procentuală din capitalul social al societății ce urmează a fi achiziționată de

salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către

aceștia,

astfel că nu a fost concretizat dreptul reclamanților, deținători

ai unui „bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, iar în absența respectivei hotărâri a Guvernului nu se poate

proceda la parcurgerea etapelor următoare constând în stabilirea procedurilor, termenelor

și condițiilor pentru vânzarea acțiunilor și oferirea spre vânzare directă a acțiunilor.

Astfel, a reținut instanța că Ministerul Economiei și O.P.S.P.I. nu au culpă procesuală,

atâta timp cât au încercat elaborarea unui proiect de act prin care să stabilească

procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă, care nu a primit însă

avizele necesare. Totodată, a reținut instanța că petitul referitor la oferirea

spre vânzare a acțiunilor constituie o operațiune de natură strict comercială, ce

nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ.

Totodată,

Curtea de apel a respins apărarea pârâților în sensul că s-ar încălca atribuțiile

executivului, întrucât instanței de judecată nu i s-a cerut să instituie, să

modifice sau să abroge norme juridice de aplicare generală, deoarece cererea reclamanților

și intervenienților privește strict obligarea pârâților la respectarea legii

și concretizarea dreptului stabilit prin O.G. nr. 55/2003.

Guvernul României

Recurentul-pârât Guvernul

României invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și critică

sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-o primă critică

din recurs, recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit

a dispus admiterea acțiunii și a cererii de intervenție, deși

nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către toți reclamanții și intervenienții

a procedurii prealabile, obligatorie de urmat conform art. 7 din Legea nr. 554/2004

și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., ca o condiție de admisibilitate atât

a acțiunii, cât și a cererii de intervenție în interes propriu formulată

în cauză.

Printr-o a doua critică

din recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că, în realizarea controlului

de legalitate al actelor administrative, instanțele de judecată nu au dreptul

de a se subroga în atribuțiile Executivului și că, prin dispozițiile

art. 4 și art. 5 din O.G. nr. 55/2003, legiuitorul a conferit în principal

Guvernului și în subsidiar Ministerului Economiei și O.P.S.P.I. competența

legală de a stabili momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor

și cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de către salariații

SC P. SA, precum și termenele și condițiile pentru vânzarea directă

a pachetului de acțiuni. Totodată, în raport cu dispozițiile art. 4

1

și art. 4

3

din O.U.G. nr. 88/1997, singura autoritate în măsură

să adopte măsurile necesare continuării sau finalizării unui proces de privatizare

este Guvernul, care va lua măsurile pe care le consideră necesare, la momentul pe

care îl va aprecia ca fiind oportun. În concluzie, recurentul-pârât susține

că instanța de judecată s-a substituit în atribuțiile Executivului atunci

când, prin hotărârea recurată, a obligat Guvernul să emită hotărârea la care se

referă dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 55/2003.

Printr-o a treia critică

din recurs, recurentul-pârât critică sentința pronunțată de Curtea de

apel sub aspectul obligării Guvernului la plata către reclamanți a unor cheltuielilor

de judecată excesiv de mari față de complexitatea cauzei, susținând că

instanța avea posibilitatea de a micșora onorariul avocatului, în temeiul

art. 274 alin. (3) C. proc. civ. În acest sens, recurentul-pârât invocă jurisprudența

C.E.D.O. în care s-a reținut că sumele reprezentând cheltuieli de judecată

urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care

au fost în mod real făcute și în limita unui cuantum rezonabil.

reclamanți

Printr-o primă critică

din recurs, intimații-reclamanți susțin că instanța de fond

în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. și

a diminuat nejustificat cu suma de 400 RON cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate

și efectuate de fiecare dintre reclamanți în cuantum de 500 RON, conform

documentelor justificative depuse la dosar. Susțin intimații-reclamanți

că onorariul a fost stabilit, pe bază de negociere, în condițiile art. 34

alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, avându-se în vedere valoarea acțiunilor, complexitatea cauzei, durata

dosarului pe rolul instanțelor judecătorești, atitudinea pârâtelor, precum și prejudiciile

suportate de către reclamanți ca urmare a neemiterii hotărârii de Guvern prin care

sa li se permită sa cumpere acțiunile la care au fost îndreptățiți, astfel că instanța

de judecată nu mai este îndreptățită să reducă onorariul convenit de avocat cu clientul

său, deoarece acel contract de asistență nu poate fi controlat direct sau indirect

de vreun organ al statului. De asemenea, susțin intimații că instanța

nu a motivat care au fost considerentele pe care le-a avut in vedere, care au condus

la luarea acestei hotărâri.

Printr-o a doua critică

din recurs, intimații-reclamanți susțin că instanța de fond

în mod greșit a respins acțiunea față de pârâții Ministerul Economiei

și O.P.S.P.I., deși, conform celor solicitate prin acțiune, și

aceste instituții trebuie să respecte dispozițiile O.G. nr. 55/2003 și

le revin obligațiile prevăzute de art. 1 și 4 din ordonanță, obligații

care vor fi îndeplinite, în mod logic, numai după ce se va emite hotărârea de Guvern

a cărei emitere s-a solicitat.

Curți asupra recursurilor

Criticile formulate de

intimații-reclamanți și de recurentul-pârâtul Guvernul României,

care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., privesc, pe de o parte, fondul cauzei, iar, pe de altă parte, modul în care

instanța de fond a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată,

astfel că Înalta Curte va proceda la analiza grupată a criticilor respective.

În ceea ce privește

susținerile din recursul pârâtului Guvernul României referitoare la faptul

că nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către toți reclamanții și

intervenienții a procedurii prealabile, Înalta Curte reține că acestea

nu pot fi primite. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond

în mod corect a reținut că, așa cum rezultă din probatoriul administrat,

toți

reclamanții și intervenienții s-au adresat cu plângere prealabilă autorităților

pârâte, așa cum rezultă din dovezile depuse în acest sens în toate cele trei

dosare care au fost conexate.

Sub aspectul fondului

cauzei, Curtea reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de reclamanți,

fiind întemeiate criticile formulate de pârâtul Guvernul României, pentru considerentele

arătate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, Curtea de apel a admis în parte acțiunile precizate

și conexate formulate de reclamanți și, pe cale de consecință, constatând

că Guvernul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin art. 9 din Statutul SNP P.

SA București, prevăzut în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat

prin art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, a dispus obligarea acestuia să emită hotărârea

prin care să fie vândute direct reclamanților acțiunile la SC P. SA, până la limita

de 8% din capitalul social, la același preț cu acțiunile vândute către O.M.V.

Într-adevăr, prin

art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului

de privatizare a SNP P. SA București (...), a fost modificată O.U.G. nr. 49/1997

privind înființarea SNP P. SA, aprobată prin Legea nr. 70/1998, în sensul că

art. 9 din Anexa nr. 1 a primit următorul cuprins: „Acțiunile societății comerciale

vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ține evidența

acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform

prevederilor legale în vigoare. Salariații SNP P. SA au dreptul să achiziționeze

acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț

cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală

ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea

acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului”.

În formularea anterioară,

art. 9 – Acțiunile – Statutul SNP P. SA București, avea următorul conținut: „Acțiunile

nominative ale societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de

lege. Acțiunile vor purta timbrul sec al societății comerciale și semnătura a doi

administratori. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor într-un registru

numerotate, sigilat și parafat de către președintele consiliului de administrație,

registru care se păstrează la sediul acesteia. Persoanele fizice sau juridice, române

și străine, vor putea deține acțiuni ale SNP P. SA București, fără însă a se afecta

poziția statului de acționar majoritar. Salariații SNP P. SA București au drept

de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale societății comerciale la valoarea

nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social”.

Deci, cu alte cuvinte,

prin O.G. nr. 55/2003, „dreptul de preemțiune la cumpărarea de acțiuni ale societății

la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul

social” a fost transformat în „dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până

la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile

în cadrul procesului de privatizare”.

Dar, în timp ce dreptul

salariaților reclamanți a fost consacrat de legiuitor în mod incontestabil, același

legiuitor a înțeles să confere Guvernului un drept de apreciere exclusiv în ceea

ce privește „cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele

la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia (care) vor fi stabilite

prin hotărâre (…)”.

Or, instanța de fond,

reținând că Guvernul nu și-a îndeplinit obligația legală de a adopta hotărârea prin

care să vândă direct acțiunile în limita de 8% din capitalul social la același preț

cu acțiunile vândute către O.M.V. a constatat, implicit, existența unui refuz nejustificat

din partea acestei autorități, ignorând dreptul de apreciere care i-a fost conferit

de legiuitor.

Instanța de recurs constată

că autoritatea recurentă nu se află în situația unui refuz nejustificat de emitere

a unui act administrativ prin care să organizeze executarea și să execute în concret

dispozițiile art. 9 din Statutul SC P. SA, prevăzut în Anexa nr. 1 la O.U.G.

nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. 5 pct. 2 din O.G. nr. 55/2003,

ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor

într-o marjă cu limite foarte largi.

Cum însăși stabilirea

termenului pentru achiziționarea acțiunilor de către salariații SC P. SA implica

exercitarea acestui drept de apreciere recunoscut Guvernului, instanța de fond a

dispus în mod nelegal executarea unei obligații de reglementare, subrogându-se în

atribuțiile puterii executive, ceea ce are semnificația juridică a încălcării principiului

constituțional al separației puterilor, consacrat la art. 1 alin. (4) din Constituție.

Aceeași concluzie se impune

și față de dispozițiile art. 4

1

din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd

că Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare, ia măsuri obligatorii

pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizare și răspunde în fața

Parlamentului de îndeplinirea acestor obligații.

La pronunțarea prezentei

decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme de

a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe

unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, care este

prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului,

și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, decizia din 06 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05,

Beian împotriva României, parag. 39) Înalta Curte are în vedere practica sa unitară

anterioară reprezentată de decizia nr. 5463 din 02 decembrie 2009, decizia nr. 2757

din 26 mai 2010, decizia nr. 4635 din 28 octombrie 2010 și decizia nr. 4995

din 16 noiembrie 2010.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților și va admite

recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile pronunțate

de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pe care o

va modifica în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii reclamanților, cu

consecința respingerii și a cererii de intervenție principală formulată în

cauză.

Având în vedere soluția

de modificare a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților,

în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., nu se justifică o analiză

a criticilor din recurs formulate atât de pârâtul Guvernul României, cât și

de reclamanți cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la

fond.

Respinge recursul declarat

de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 106/F-CONT din 24 iunie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Admite recursul declarat

de Guvernul României împotriva aceleiași sentințe civile.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților

A.R. moștenitor al lui A.U.F., A.V.M., B.Z., B.U.V., B.A.N., B.C.O., B.I.O., B.D.I.,

B.U.G., B.S.A., B.T.G., B.F., B.Z.M. moștenitor al lui B.Z.G., B.M.T., B.Z.F., C.C.E.,

C.O.D., C.U.N., C.C.O. prin moștenitori C.A.S., C.A.M. și C.C.V.; C.A.E., C.F.O.,

G.O.N., G.T.D., G.O.M., G.O.R., G.G.H., G.I.L., G.M.H., G.R.E., G.Z.D. moștenitor

al lui G.J., G.Z.M., G.Z.E., G.L., G.S.E., H.A., H.P., H.V.V., H.I., I.M.R., I.A.F.,

moștenitor al lui I.I.O., I.D.I., I.I.A., I.C.I., I.O.M., I.O.N., I.A.L., I.C.M.A.,

P.P.A. moștenitor al lui M.M.V., P.A.U., P.G.H., P.G.C., P.O.I., P.O.M., P.M.I.,

N.G. moștenitor al lui N.A.A., N.D.G., N.T.F., O.V., P.S.C., P.S.D., P.U.I., P.D.L.,

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5723/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 16 decembrie 2010, N.A.M. a solicitatîn contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministe
ÎCCJ 2012-02-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanții A.G., A.P., B.I., B.G., B.C.M., B.V.
ÎCCJ 2010-05-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2757/2010
D., C.C, C.I., P.N., Ș.M.R., P.P., M.I., G.M., D.C., S.A., T.N., S.N., N.E., N.I., G.C.D., G.E., D.D., D.F., D.A., B.C., T.I., C.I.V., Z.P., V.G., R.M., P.M., P.V., S.E., M.G., H.F. au chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Econom
ÎCCJ 2011-05-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 07 aprilie 2010, reclamanții B.C., ș.a., toți reprezentați prin avocat S.I., au chemat în judecată pe pârâții Guvernul R
ÎCCJ 2011-09-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4295/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 12 ianuarie 2009 și precizată la data de 13 noiembrie 2009 reclamanții A.M., ș.a.,
Sursă