ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2757/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2757/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanții C.M., T.D.P., O.M., U.M., T.N., C.I., I.M.,

S.O.O., B.C., T.C., T.V., M.F.G., G.O., C.I., C.V., C.C.G., C.G.L., C.A., D.A.,

P.I., D.I., B.F., M.D.I., C.A., M.T., C.M., G.I.S., B.A., S.M., V.D., S.M.,

S.P.M., B.M., M.C.E., Ș.D.M., H.F., Z.V., B.E., A.M., A.C., D.G.D., R.I.,

T.L., C.V., C.S., P.M., B.M., H.M., Ș.P., B.M., S.G., I.I.V., P.V., P.G.H.,

Z.M.E., R.I., B.A.I., F.I., S.I., V.F., C.L., I.P., L.C.C., P.M.L., F.G., M.M.,

C.D.C., O.V.F., S.D., C.C, C.I., P.N., Ș.M.R., P.P., M.I., G.M., D.C.,

S.A., T.N., S.N., N.E., N.I., G.C.D., G.E., D.D., D.F., D.A., B.C., T.I.,

C.I.V., Z.P., V.G., R.M., P.M., P.V., S.E., M.G., H.F. au chemat în

judecată Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor,

A.V.A.S., prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării

în Industrie și SC P. SA București, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții să dispună:

- obligarea pârâtului Guvernul

României să emită hotărârea de guvern prin care să le fie

vândute direct acțiuni ale pârâtei SC P. SA până la limita de 8% din

capitalul social, vânzarea urmând a se realiza la același preț cu

care acțiunile au fost vândute către investitorul strategic O.,

respectiv 0,0525 euro/actiune, conform Hotărârii A.G.E.A. a SC P. SA din

data 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a la

data de 28 septembrie 2004, respectiv 0,2158 lei/actiune.

-obligarea pârâților Ministerul

Economiei și Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului să stabilească procedurile, termenele și

condițiile pentru vânzarea directă către reclamanți, a

pachetului de acțiuni în limita a 8% din capitalul social al pârâtei SC P.

SA;

-obligarea pârâților Ministerul

Economiei și Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului să le ofere spre vânzare directă pachetul de

acțiuni în limita a 8% din capitalul social al pârâtei SC P. SA, vânzarea

urmând a se realiza la același preț cu care acțiunile au fost

vândute către investitorul strategic O., respectiv 0,0525 euro/actiune,

conform Hotărârii A.G.E.A. a SC P. SA din data 14 septembrie 2004,

publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a la data de 28 septembrie 2004,

respectiv 0,2158 lei/actiune.

-obligarea pârâtei SC P. SA să

îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea

menționării la Oficiul Registrului Comerțului și în

registrul acționarilor, a acțiunilor dobândite de reclamanți.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că au solicitat pârâților, pe calea

procedurii prealabile, să transmită acțiunile nominative,

deținute de autoritățile publice și să se conformeze

astfel dispozițiilor O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru

modificarea și completarea cadrului legal în domeniul privatizării

pentru societățile comerciale aflate în portofoliul Ministerului

Economiei și Comerțului.

S-a mai arătat că,

reclamanții în calitate de angajați ai SC P. SA la momentul

privatizării acesteia, au dobândit aptitudinea de a deține

acțiunile la SC P. SA până la limita de 8% din capitalul social al

societății, astfel că, pârâții urmau să stabilească

modalitatea concretă de disponibilizare a acțiunilor.

S-a mai susținut că, prin

O.G. nr. 55/2003 referitor la unele măsuri pentru derularea procesului de

privatizare a SC P. SA a fost modificat art. 9 din O.U.G. nr. 49/1997 de înființare

a societății, prevăzând dreptul salariaților la

achiziționarea unui procent de până la 8% din capitalul social, drept

prevăzut ulterior prin Legea nr. 555 din 2 decembrie 2004 privind unele

măsuri pentru privatizarea SC P. SA și că potrivit art. 5 alin.

Ultim din O.G.nr. 55/2003, Guvernul avea obligația să emită o

hotărâre prin care să fie vândute către salariați

acțiunile SC P. SA în procentul de mai sus.

Prin întâmpinarea formulată,

Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie a

arătat că este o instituție publică aflată în

subordinea Ministerului Economiei și nu a Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului, astfel că cererea reclamanților îndreptată

împotriva sa este neîntemeiată.

La rândul său, Ministerul

Finanțelor Publice prin întâmpinare, a susținut că nu are

calitate procesuală pasivă.

La 6 iulie 2009, Guvernul României a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 166/F-C din 16 octombrie 2009 a admis cererea formulată de

Ministerul Economiei și Finanțelor și a constatat că acesta

nu are calitate procesuală pasivă în litigiu.

De asemenea, a admis, în parte,

cererea formulată de reclamanți și a obligat Guvernul României

să emită hotărârea prin care să stabilească momentul

și procentul din capitalul social în limita cărui va avea loc

vânzarea pachetului de acțiuni către salariații SC P. SA.

Totodată, a respins cererea

față de pârâții A.V.A.S., prin Oficiul Participațiilor

Statului și Privatizării în Industrie, și SC P. SA

București ca prematură, obligând pârâtul Guvernul României la plata

sumei totale de 4.500 lei cheltuieli de judecată către

reclamanți.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că Guvernul a fost

mandatat de stat să stabilească printr-o hotărâre momentul

și cota procentuală din capitalul social de vânzare a acțiunilor

SC P. SA către salariații acesteia. Întrucât au trecut 6 ani de la

data nașterii dreptului reclamanților de a pretinde

achiziționarea pachetului de acțiuni și încă nu a început

să se deruleze procedura de vânzare a acțiunilor, datorită

omisiunii Guvernului de a emite hotărârea, instanța a reținut

că această tergiversare constituie o nerecunoaștere

indirectă a dreptului reclamanților la achiziționarea acestor

acțiuni.

Referitor la cererea

reclamanților față de celelalte pârâte, inclusiv Ministerul

Economiei și Finanțelor, s-a reținut că aceasta este

nefondată, întrucât pârâtele nu pot fi obligate la executarea sarcinilor

legale în vederea vânzării pachetului de acțiuni, atâta timp cât nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 4 din O.G. nr.

55/2003, Ministerul Economiei și Comerțului. prin O.P.S.P., a fost

autorizat să stabilească procedurile, termenele și

condițiile vânzării pachetului de acțiuni către reclamanta SC

P. SA, însă, aceste pârâte nu pot fi considerate în culpă în

condițiile în care Guvernul nu a emis hotărârea.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs

Guvernul României.

Recurentul a arătat că,

potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție,

republicată, controlul de legalitate efectuat de instanțele de

judecată competente se circumscrie cadrului legislativ existent, astfel

încât competențele acestora să nu se subroge în rolul și

atribuțiile executivului.

Față de prevederile art. 4

și art. 5 din O.G. nr. 55/2003, recurentul a învederat că legiuitorul

nu a stabilit momentul emiterii hotărârii solicitată de

reclamanți, conferind Guvernului României competența legală de a

stabili cota procentuală care va fi achiziționată de

salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea

acțiunilor. Din acest motiv, s-a susținut că a fost

conferită Guvernului României și competența de a stabili

momentul la care se va emite o hotărâre de felul aceleia solicitată

prin acțiune.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 49/1997,

astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 55/2003,

s-a prevăzut că salariații SNP P. SA. București au dreptul

să achiziționeze acțiuni ale societății până la

limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor

vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare, iar cota

procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați

și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de

către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Această reglementare a fost

greșit interpretată prin sentința recurată, considerându-se

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

care prevăd posibilitatea sesizării instanței de contencios

administrativ de persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim prin nesoluționarea

în termenul legal de către autoritatea publică a unei cereri

referitoare la acel drept ori interes legitim.

Cererea a cărei

nesoluționare se invocă trebuie însă circumstanțiată unui

raport juridic de drept administrativ, având ca obiect dreptul sau interesul

legitim al reclamantului, pentru că pe calea contenciosului administrativ

nu se poate pretinde autorității publice o anumită conduită

generală sau adoptarea unui anumit act normativ, ceea ce ar constitui o

imixtiune nepermisă în activitatea executivului, cu încălcarea

principiului constituțional al separației și echilibrului

puterilor statului, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție,

republicată.

Instanța de fond nu a avut în

vedere limitele în care poate fi exercitat controlul de legalitate pe calea

contenciosului administrativ, în cazul în care autorității publice i

s-a recunoscut o putere discreționară, astfel cum a fost

recunoscută prin reglementarea invocată ca temei juridic al cererii de

chemare în judecată.

Puterea discreționară se

exercită în oportunitate, lăsând autorității publice

posibilitatea de a alege între mai multe decizii, măsuri sau soluții,

conforme din punct de vedere al legalității și care sunt supuse

controlului judecătoresc numai în cazul unei erori manifeste de apreciere.

Prin dispozițiile art. 9 alin. (2)

din O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată și

completată prin O.G. nr. 55/2003, a fost conferit dreptul

discreționar al recurentului de a decide inclusiv momentele la care se va

realiza achiziționarea acțiunilor de către salariații SNP

P. SA București.

Cum însăși stabilirea termenului

pentru achiziționarea acțiunilor de către salariații SNP P.

SA. București implica exercitarea acestui drept de apreciere recunoscut

recurentului, instanța de fond a dispus în mod nelegal executarea unei

obligații de reglementare, subrogându-se în atribuțiile puterii

executive.

Aceeași concluzie se impune

față de dispozițiile art. 4/1 din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd

că Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare, ia

măsuri obligatorii pentru accelerarea și finalizarea procesului de

privatizare și răspunde în fața Parlamentului de îndeplinirea

acestor obligații.

Pentru considerentele expuse, în

baza prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea

atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanți și cererea de intervenție

formulată în interesul acestora.

Cât privește critica

referitoare la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată excesiv

de mari urmează a se menționa că potrivit dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de

judecată, iar potrivit alin. (2) judecătorii nu pot micșora

cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit

proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum

și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi

că le-a făcut.

În speță, reclamanții

au dovedit că au achitat suma de 4.500 lei, Cabinetului de avocatură C.A.E.,

cu titlu de onorariu avocațial, așa cum rezultă din

chitanța depusă.

Cum reclamanții au făcut

dovada cheltuielilor efectuate, respectiv onorariu de avocat, și cum

instanța de fond nu a constatat, motivat, că suma este nepotrivit de

mare [alin. (3) art. 274], critica reclamanților apare ca

neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței civile nr. 166/F-C din 16 octombrie 2009 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de

reclamanți, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.