ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2757/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții C.M., T.D.P., O.M., U.M., T.N., C.I., I.M., S.O.O., B.C., T.C., T.V., M.F.G., G.O., C.I., C.V., C.C.G., C.G.L., C.A., D.A., P.I., D.I., B.F., M.D.I., C.A., M.T., C.M., G.I.S., B.A., S.M., V.D., S.M., S.P.M., B.M., M.C.E., Ș.D.M., H.F., Z.V., B.E., A.M., A.C., D.G.D., R.I., T.L., C.V., C.S., P.M., B.M., H.M., Ș.P., B.M., S.G., I.I.V., P.V., P.G.H., Z.M.E., R.I., B.A.I., F.I., S.I., V.F., C.L., I.P., L.C.C., P.M.L., F.G., M.M., C.D.C., O.V.F., S.D., C.C, C.I., P.N., Ș.M.R., P.P., M.I., G.M., D.C., S.A., T.N., S.N., N.E., N.I., G.C.D., G.E., D.D., D.F., D.A., B.C., T.I., C.I.V., Z.P., V.G., R.M., P.M., P.V., S.E., M.G., H.F.

au chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor, A.V.A.S., prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie și SC P. SA București, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună: - obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărârea de guvern prin care să le fie vândute direct acțiuni ale pârâtei SC P. SA până la limita de 8% din capitalul social, vânzarea urmând a se realiza la același preț cu care acțiunile au fost vândute către investitorul strategic O., respectiv 0,0525 euro/actiune, conform Hotărârii A.G.E.A. a SC P. SA din data 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a la data de 28 septembrie 2004, respectiv 0,2158 lei/actiune.

-obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să stabilească procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea directă către reclamanți, a pachetului de acțiuni în limita a 8% din capitalul social al pârâtei SC P. SA; -obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să le ofere spre vânzare directă pachetul de acțiuni în limita a 8% din capitalul social al pârâtei SC P. SA, vânzarea urmând a se realiza la același preț cu care acțiunile au fost vândute către investitorul strategic O., respectiv 0,0525 euro/actiune, conform Hotărârii A.G.E.A. a SC P. SA din data 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial partea a IV-a la data de 28 septembrie 2004, respectiv 0,2158 lei/actiune.

-obligarea pârâtei SC P. SA să îndeplinească toate formalitățile necesare în vederea menționării la Oficiul Registrului Comerțului și în registrul acționarilor, a acțiunilor dobândite de reclamanți. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au solicitat pârâților, pe calea procedurii prealabile, să transmită acțiunile nominative, deținute de autoritățile publice și să se conformeze astfel dispozițiilor O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru modificarea și completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societățile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului. S-a mai arătat că, reclamanții în calitate de angajați ai SC P. SA la momentul privatizării acesteia, au dobândit aptitudinea de a deține acțiunile la SC P. SA până la limita de 8% din capitalul social al societății, astfel că, pârâții urmau să stabilească modalitatea concretă de disponibilizare a acțiunilor.

S-a mai susținut că, prin O.G. nr. 55/2003 referitor la unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a SC P. SA a fost modificat art. 9 din O.U.G. nr. 49/1997 de înființare a societății, prevăzând dreptul salariaților la achiziționarea unui procent de până la 8% din capitalul social, drept prevăzut ulterior prin Legea nr. 555 din 2 decembrie 2004 privind unele măsuri pentru privatizarea SC P. SA și că potrivit art. 5 alin. Ultim din O.G.nr. 55/2003, Guvernul avea obligația să emită o hotărâre prin care să fie vândute către salariați acțiunile SC P. SA în procentul de mai sus. Prin întâmpinarea formulată, Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie a arătat că este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Economiei și nu a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că cererea reclamanților îndreptată împotriva sa este neîntemeiată.

La rândul său, Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare, a susținut că nu are calitate procesuală pasivă. La 6 iulie 2009, Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 166/F-C din 16 octombrie 2009 a admis cererea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor și a constatat că acesta nu are calitate procesuală pasivă în litigiu. De asemenea, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanți și a obligat Guvernul României să emită hotărârea prin care să stabilească momentul și procentul din capitalul social în limita cărui va avea loc vânzarea pachetului de acțiuni către salariații SC P. SA.

Totodată, a respins cererea față de pârâții A.V.A.S., prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, și SC P. SA București ca prematură, obligând pârâtul Guvernul României la plata sumei totale de 4.500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că Guvernul a fost mandatat de stat să stabilească printr-o hotărâre momentul și cota procentuală din capitalul social de vânzare a acțiunilor SC P. SA către salariații acesteia. Întrucât au trecut 6 ani de la data nașterii dreptului reclamanților de a pretinde achiziționarea pachetului de acțiuni și încă nu a început să se deruleze procedura de vânzare a acțiunilor, datorită omisiunii Guvernului de a emite hotărârea, instanța a reținut că această tergiversare constituie o nerecunoaștere indirectă a dreptului reclamanților la achiziționarea acestor acțiuni.

Referitor la cererea reclamanților față de celelalte pârâte, inclusiv Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a reținut că aceasta este nefondată, întrucât pârâtele nu pot fi obligate la executarea sarcinilor legale în vederea vânzării pachetului de acțiuni, atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 4 din O.G. nr. 55/2003, Ministerul Economiei și Comerțului. prin O.P.S.P., a fost autorizat să stabilească procedurile, termenele și condițiile vânzării pachetului de acțiuni către reclamanta SC P. SA, însă, aceste pârâte nu pot fi considerate în culpă în condițiile în care Guvernul nu a emis hotărârea. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Guvernul României.

Recurentul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție, republicată, controlul de legalitate efectuat de instanțele de judecată competente se circumscrie cadrului legislativ existent, astfel încât competențele acestora să nu se subroge în rolul și atribuțiile executivului. Față de prevederile art. 4 și art. 5 din O.G. nr. 55/2003, recurentul a învederat că legiuitorul nu a stabilit momentul emiterii hotărârii solicitată de reclamanți, conferind Guvernului României competența legală de a stabili cota procentuală care va fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor. Din acest motiv, s-a susținut că a fost conferită Guvernului României și competența de a stabili momentul la care se va emite o hotărâre de felul aceleia solicitată prin acțiune.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. În art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 55/2003, s-a prevăzut că salariații SNP P. SA. București au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare, iar cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Această reglementare a fost greșit interpretată prin sentința recurată, considerându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin nesoluționarea în termenul legal de către autoritatea publică a unei cereri referitoare la acel drept ori interes legitim.

Cererea a cărei nesoluționare se invocă trebuie însă circumstanțiată unui raport juridic de drept administrativ, având ca obiect dreptul sau interesul legitim al reclamantului, pentru că pe calea contenciosului administrativ nu se poate pretinde autorității publice o anumită conduită generală sau adoptarea unui anumit act normativ, ceea ce ar constitui o imixtiune nepermisă în activitatea executivului, cu încălcarea principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, republicată. Instanța de fond nu a avut în vedere limitele în care poate fi exercitat controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ, în cazul în care autorității publice i s-a recunoscut o putere discreționară, astfel cum a fost recunoscută prin reglementarea invocată ca temei juridic al cererii de chemare în judecată.

Puterea discreționară se exercită în oportunitate, lăsând autorității publice posibilitatea de a alege între mai multe decizii, măsuri sau soluții, conforme din punct de vedere al legalității și care sunt supuse controlului judecătoresc numai în cazul unei erori manifeste de apreciere. Prin dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 55/2003, a fost conferit dreptul discreționar al recurentului de a decide inclusiv momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către salariații SNP P. SA București. Cum însăși stabilirea termenului pentru achiziționarea acțiunilor de către salariații SNP P. SA. București implica exercitarea acestui drept de apreciere recunoscut recurentului, instanța de fond a dispus în mod nelegal executarea unei obligații de reglementare, subrogându-se în atribuțiile puterii executive.

Aceeași concluzie se impune față de dispozițiile art. 4/1 din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd că Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare, ia măsuri obligatorii pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizare și răspunde în fața Parlamentului de îndeplinirea acestor obligații. Pentru considerentele expuse, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție formulată în interesul acestora. Cât privește critica referitoare la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată excesiv de mari urmează a se menționa că potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, iar potrivit alin. (2) judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. În speță, reclamanții au dovedit că au achitat suma de 4.500 lei, Cabinetului de avocatură C.A.E., cu titlu de onorariu avocațial, așa cum rezultă din chitanța depusă. Cum reclamanții au făcut dovada cheltuielilor efectuate, respectiv onorariu de avocat, și cum instanța de fond nu a constatat, motivat, că suma este nepotrivit de mare [alin. (3) art. 274], critica reclamanților apare ca neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 166/F-C din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.