ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 788/2010

Deliberând

asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Arad, la 29 octombrie 2007, reclamantul N.H. a chemat în

judecată pârâtul Primarul orașului Sântana solicitînd obligarea acestuia la

emiterea deciziei de restituire în natură sau compensare cu alte terenuri în vederea

soluționării notificărilor din 13 februarie 2002, depuse de acesta, în temeiul

Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtului la achitarea daunelor moratorii pentru

întârziere până la emiterea dispoziției, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

cererii de chemare în judecată, reclamatul a arătat că, după 5 ani de la data

notificării, pârâta a emis dispoziția de restituire parțială, pentru un bun

cuprins în aceste notificări, nepronunțându-se asupra celorlalte.

Prin sentința

civilă nr. 174 din 19 februarie 2008, Tribunalul Arad a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive și a respins, ca atare acțiunea.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut incidența prevederilor art.

27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care dispozițiile art. 23 sunt

aplicabile în situația în care persoana juridică notificată deține numai în

parte bunurile imobile solicitate. în această situație persoana juridică

deținătoare va emite decizie motivată de retrocedare numai pentru partea din

imobil pe care o deține".

Astfel,

tribunalul a stabilit că pentru imobilul ce face obiectul notificării din 13

februarie 2002, evidențiat în C.F. Sântana reclamantul este proprietar, conform

sentinței civile nr. 750/2002 asupra terenului în suprafață de 1.152 mp, iar

pentru cel înscris în C.F. Sântana s-a emis dispoziția din 9 iulie 2007 pentru

restituirea în natură a cotei de 1/z.

Referitor la

notificarea din 2002, ce are ca obiect restituirea în natură a imobilului din C.F.

în suprafață de 1.049 mp s-a emis dispoziția din 18 decembrie 2002, prin care

întreaga documentație privind restituirea imobilului s-a înaintat Cooperativei

de Consum Sântana, în calitate de unitate deținătoare a imobilului.

Împotriva

sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul, criticând soluția primei

instanțe, cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei orașului Sântana, întrucât aceasta deține

imobilele ce au format obiectul notificărilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001.

S-a susținut că

din analiza înscrierilor cuprinse în C.F. Sântana, proprietar tabular al

terenului este statul, iar asupra construcțiilor de la B4. este notată ca

proprietară, Cooperativa de Cosnum Sântana, cu titlul de construire și că, în

temeiul art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, diferența

de teren trebuie restituită de stat.

Prin Decizia nr.

164 din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul

reclamatului, a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza spre

rejudecare, aceleiași instanțe, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a decide

ca atare, a reținut în esență, că deși reclamantul a solicitat soluționarea

cererii sale în contradictoriu cu Primarul orașului Sântana, instanța de fond a

invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

orașului Sântana, raportat la dispoziția din 18 decembrie 2002 emisă de

Primăria Sântana, înainată Cooperativei de Consum Sântana, apelantul criticând

că instanța de fond a judecat cauza, pronunțându-se asupra excepției, cu

încălcarea principiului disponibilității procesului civil.

În rejudecare,

prin sentința civilă nr. 779 pronunțată la 9 octombrie 2008,Tribunalul Arad a

respins acțiunea reclamantului N.H. în contradictoriu cu Primăria orașului

Sântana prin primar.

A stabilit că

cererea reclamantului ce vizează imobilul descris în notificarea nr. 1868/2008

este lipsită de obiect, întrucât notificarea a fost soluționată prin Decizia nr.

2151 din 9 iunie 2007 emisă de pârâtă, conform căreia i s-a restituit în natură

reclamantului cota de Vz din imobilul înscris în C.F. Sântana, în suprafață de

1.152 mp.

Cât privește

notificarea din 2002, instanța a reținut că s-a emis dispoziția din 18

decembrie 2002 și că, întreaga documentație privind imobilul înscris în C.F.

Sântana, a fost trimisă Cooperativei de Cosnum Sântana, aceasta având calitatea

de unitate deținătoare.

Împotriva

sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul, criticînd-o petnru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

apelului, referindu-se la imobilul înscris în C.F. Sântana, reclamantul a

arătat că, în mod greșit a fost trimisă documentația Cooperativei de Consum

Sântana, întrucât imobilul este proprietatea tabulară a statului și acesta are

obligația de a răspunde notificării, care are ca obiect terenul, iar nu și

construcția ce a fost edificată de Cooperativa de Consum, obiectul criticilor

constituindu-l doar notificarea înregistrată în 2002.

Reclamatnul a

solicitat în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare Tribunalului Arad, iar în subsidiar, schimbarea sentinței, în sensul

admiterii acțiunii.

Prin Decizia civilă

nr. 4 din 15 ianuarie 2009,Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat

de reclamantul N.H. împotriva sentinței civile nr. 779 din 9 octombrie 2008 a

Tribunalului Arad, apreciind că, raportul juridic a fost corect deslușit de

prima instanță, care a respins acțiunea reclamantului privind obligarea

pârâtului Primarul orașului Sântana de a răspunde notificării emisă în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Ca atare, s-a

reținut că prin dispoziția din 18 decembrie 2002 emisă de Primăria Sântana prin

primar, dispoziție care nu a a fost atacată cu contestație de către reclamant,

întregul dosar administrativ privind notificarea din 2002 de restituire în

natură a imobilului înscris în C.F. Sânatana, a fost înaintat Cooperativei de

Consum Sântana, aceasta fiind dețintătoare imobilului solicitat a fi restituit.

Astfel, s-a

considerat de instanța de control judiciar ordinar că, deși statul este

proprietar tabular al terenului, cea care este proprietara construcției și

deținătoarea acesteia, în sensul Legii nr. 10/2001 este Cooperativa de Consum

Sântana, aceasta având calitatea de persoană îndreptățită.

Decizia

pronunțată de curtea de apel a făcut obiectul recursului declarat de reclamant,

sub aspectul criticilor de nelegalitate, încadrate de acesta, în motivul

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În recursul

său, reclamantul a dezvoltat critici potrivit cărora Cooperativa de Consum

Sântana nu este deținătoarea bunului solicitat a fi restituit, proprietar

asupra acestuia fiind Statul Român, astfel că decizia Curții de Apel Timișoara

este nelegală, fiind dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii, întrucât

în considerarea dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, statul

este acela care trebuie să emită dispoziția de restituire.

Altfel spus,

interpretarea raportului juridic dedus judecății, conform căruia, unitatea

deținătoare a imobilului este Cooperativa de Consum Sântana este nelegală.

S-a susținut în

motivarea criticilor formulate de reclamant că, în mod greșit s-a apreciat de

instanțe, lipsa calității procesuale pasive a Primăriei orașului Sântana, în

sensul că aceasta nu poate fi obligată, în temeiul Legii nr. 10/2001 la

emiterea unei dispoziții de restituire, deoarece nu este competentă a soluționa

notificarea.

Prin prisma

motivelor invocate, recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru

considerentele ce succed.

Cum corect au

reținut instanțele, în raport de notificarea din 13 februarie 2002, prin care

reclamantul s-a adresat Primăriei orașului Sântana, cu cererea de restituire în

natură a imobilului evidențiat în C.F.Sântana, acesta este proprietar asupra

terenului identificat ca fiind în suprafață de 1.152 mp, conform sentinței

civle nr. 750 din 13 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș,

irevocabilă, hotărâre depusă la filele 21 - 24, Dosarul nr. 4033/108/2007 al

Tribunalului Arad.

Asupra acestui

imobil, reclamantul era coproprietar în cotă de 1/4 cu H.Ș.P.

Prin dispoziția

emisă la 9 iulie 2007 de Primăria orașului Sântana prin primar s-a dispus

restituirea în natură, în cotă de Vz a imobilului situat în Sântana, înscris în

C.F. Sântana.

Față de cererea

ce formează obiectul notificării din aceeași dată, privind restituirea în

natură a imobilului înscris în C.F. în suprafață de 2.049 mp, potrivit art. 20

din Legea nr. 10/2001 s-a emis dispoziția nr. 2357 din 18 decembrie 2002, prin

care, întreaga documentație privind restituirea imobilului mai sus

individualizat, a fost înaintată Cooperativei de Consum Sântana, în calitate de

unitate deținătoare a imobilului (fila 18 dosar fond).

Dispoziția mai

sus menționată nu a fost atacată cu contestație de către reclamant.

Nu se poate

reține ca incident, motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost invocat de recurentul - reclamant,

deoarece unitatea deținătoare în sensul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

este Cooperativa de Consum Sântana.

Astfel, este de

observat că are calitate de unitate deținătoare, în sensul Legii nr. 10/2001

și, corelativ obligația de a răspunde notificării formulată de persoanele

îndreptățite, acea entitate cu personalitate juridică care are imobilul

înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu sau, care exercită un drept

de administrare sau de folosință asupra imobilului ce face obiectul

notificării.

În speță,

unitate deținătoare este Cooperativa de Cosum Sântana, care exercită un drept

de administrare asupra imobilului și, în numele statului, proprietar tabular,

atribuții ce-i revin ca unitate deținătoare.

În raport de

cele reținute nu pot fi primite ca fondate criticile din recurs .instanțele

realizând sub aspectul legalității, o aplicare corectă a dispozițiilor art. 22 alin.

(1) și 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În sensul

actului normativ reparatoriu, unitate deținătoare este, fie entitatea cu

personalitate juridică, care exercită, în numele statului, dreptul de

proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce formează obiectul

notificării, fie entitatea cu personalitate juridică, care are înregistrat în

patrimoniul său, indiferent de titlul cu care îl deține, bunul ce face obiectul

notificării (regii autonome, societăți, companii naționale și societăți

comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).

Așadar, în

sfera sa de cuprindere, noțiunea de unitate deținătoare are un caracter complex

și include, nu numai entitățile care au un drept de proprietate asupra

bunurilor, ci și cele asupra cărora se exercită, alte drepturi cu valoare

economică, cum sunt, dreptul de administrare ori de folosință.

Condiția impusă

de legea specială, entității ce are obligația de a primi și soluționa

notificarea, nu este doar aceea de a fi persoană juridică de drept public, ci

este necesar ca aceasta să dețină bunul solicitat și să aibă obligația de a

stabili măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Concluzionând, Înalta

Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) teza a ll- a C. proc. civ. și va

respinge recursul reclamantului, ca nefondat, reținând că, în speță, Coopertiva

de Consum Sântana are calitatea de persoană deținătoare, în sensul celor

arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul N.H. împotriva Deciziei nr. 4 din 15 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.