ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 788/2010

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la 29 octombrie 2007, reclamantul N.H. a chemat în judecată pârâtul Primarul orașului Sântana solicitînd obligarea acestuia la emiterea deciziei de restituire în natură sau compensare cu alte terenuri în vederea soluționării notificărilor din 13 februarie 2002, depuse de acesta, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtului la achitarea daunelor moratorii pentru întârziere până la emiterea dispoziției, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamatul a arătat că, după 5 ani de la data notificării, pârâta a emis dispoziția de restituire parțială, pentru un bun cuprins în aceste notificări, nepronunțându-se asupra celorlalte.

Prin sentința civilă nr. 174 din 19 februarie 2008, Tribunalul Arad a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins, ca atare acțiunea. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care dispozițiile art. 23 sunt aplicabile în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. în această situație persoana juridică deținătoare va emite decizie motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține". Astfel, tribunalul a stabilit că pentru imobilul ce face obiectul notificării din 13 februarie 2002, evidențiat în C.F. Sântana reclamantul este proprietar, conform sentinței civile nr. 750/2002 asupra terenului în suprafață de 1.152 mp, iar pentru cel înscris în C.F.

Sântana s-a emis dispoziția din 9 iulie 2007 pentru restituirea în natură a cotei de 1/z. Referitor la notificarea din 2002, ce are ca obiect restituirea în natură a imobilului din C.F. în suprafață de 1.049 mp s-a emis dispoziția din 18 decembrie 2002, prin care întreaga documentație privind restituirea imobilului s-a înaintat Cooperativei de Consum Sântana, în calitate de unitate deținătoare a imobilului. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul, criticând soluția primei instanțe, cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Sântana, întrucât aceasta deține imobilele ce au format obiectul notificărilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001.

S-a susținut că din analiza înscrierilor cuprinse în C.F. Sântana, proprietar tabular al terenului este statul, iar asupra construcțiilor de la B4. este notată ca proprietară, Cooperativa de Cosnum Sântana, cu titlul de construire și că, în temeiul art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, diferența de teren trebuie restituită de stat. Prin Decizia nr. 164 din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul reclamatului, a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a decide ca atare, a reținut în esență, că deși reclamantul a solicitat soluționarea cererii sale în contradictoriu cu Primarul orașului Sântana, instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului Sântana, raportat la dispoziția din 18 decembrie 2002 emisă de Primăria Sântana, înainată Cooperativei de Consum Sântana, apelantul criticând că instanța de fond a judecat cauza, pronunțându-se asupra excepției, cu încălcarea principiului disponibilității procesului civil. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 779 pronunțată la 9 octombrie 2008,Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantului N.H. în contradictoriu cu Primăria orașului Sântana prin primar.

A stabilit că cererea reclamantului ce vizează imobilul descris în notificarea nr. 1868/2008 este lipsită de obiect, întrucât notificarea a fost soluționată prin Decizia nr. 2151 din 9 iunie 2007 emisă de pârâtă, conform căreia i s-a restituit în natură reclamantului cota de Vz din imobilul înscris în C.F. Sântana, în suprafață de 1.152 mp. Cât privește notificarea din 2002, instanța a reținut că s-a emis dispoziția din 18 decembrie 2002 și că, întreaga documentație privind imobilul înscris în C.F. Sântana, a fost trimisă Cooperativei de Cosnum Sântana, aceasta având calitatea de unitate deținătoare. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul, criticînd-o petnru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, referindu-se la imobilul înscris în C.F. Sântana, reclamantul a arătat că, în mod greșit a fost trimisă documentația Cooperativei de Consum Sântana, întrucât imobilul este proprietatea tabulară a statului și acesta are obligația de a răspunde notificării, care are ca obiect terenul, iar nu și construcția ce a fost edificată de Cooperativa de Consum, obiectul criticilor constituindu-l doar notificarea înregistrată în 2002. Reclamatnul a solicitat în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Arad, iar în subsidiar, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii. Prin Decizia civilă nr. 4 din 15 ianuarie 2009,Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamantul N.H.

împotriva sentinței civile nr. 779 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Arad, apreciind că, raportul juridic a fost corect deslușit de prima instanță, care a respins acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtului Primarul orașului Sântana de a răspunde notificării emisă în temeiul Legii nr. 10/2001. Ca atare, s-a reținut că prin dispoziția din 18 decembrie 2002 emisă de Primăria Sântana prin primar, dispoziție care nu a a fost atacată cu contestație de către reclamant, întregul dosar administrativ privind notificarea din 2002 de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. Sânatana, a fost înaintat Cooperativei de Consum Sântana, aceasta fiind dețintătoare imobilului solicitat a fi restituit.

Astfel, s-a considerat de instanța de control judiciar ordinar că, deși statul este proprietar tabular al terenului, cea care este proprietara construcției și deținătoarea acesteia, în sensul Legii nr. 10/2001 este Cooperativa de Consum Sântana, aceasta având calitatea de persoană îndreptățită. Decizia pronunțată de curtea de apel a făcut obiectul recursului declarat de reclamant, sub aspectul criticilor de nelegalitate, încadrate de acesta, în motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În recursul său, reclamantul a dezvoltat critici potrivit cărora Cooperativa de Consum Sântana nu este deținătoarea bunului solicitat a fi restituit, proprietar asupra acestuia fiind Statul Român, astfel că decizia Curții de Apel Timișoara este nelegală, fiind dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii, întrucât în considerarea dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, statul este acela care trebuie să emită dispoziția de restituire.

Altfel spus, interpretarea raportului juridic dedus judecății, conform căruia, unitatea deținătoare a imobilului este Cooperativa de Consum Sântana este nelegală. S-a susținut în motivarea criticilor formulate de reclamant că, în mod greșit s-a apreciat de instanțe, lipsa calității procesuale pasive a Primăriei orașului Sântana, în sensul că aceasta nu poate fi obligată, în temeiul Legii nr. 10/2001 la emiterea unei dispoziții de restituire, deoarece nu este competentă a soluționa notificarea. Prin prisma motivelor invocate, recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Cum corect au reținut instanțele, în raport de notificarea din 13 februarie 2002, prin care reclamantul s-a adresat Primăriei orașului Sântana, cu cererea de restituire în natură a imobilului evidențiat în C.F.Sântana, acesta este proprietar asupra terenului identificat ca fiind în suprafață de 1.152 mp, conform sentinței civle nr. 750 din 13 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, irevocabilă, hotărâre depusă la filele 21 - 24, Dosarul nr. 4033/108/2007 al Tribunalului Arad. Asupra acestui imobil, reclamantul era coproprietar în cotă de 1/4 cu H.Ș.P. Prin dispoziția emisă la 9 iulie 2007 de Primăria orașului Sântana prin primar s-a dispus restituirea în natură, în cotă de Vz a imobilului situat în Sântana, înscris în C.F.

Sântana. Față de cererea ce formează obiectul notificării din aceeași dată, privind restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. în suprafață de 2.049 mp, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 s-a emis dispoziția nr. 2357 din 18 decembrie 2002, prin care, întreaga documentație privind restituirea imobilului mai sus individualizat, a fost înaintată Cooperativei de Consum Sântana, în calitate de unitate deținătoare a imobilului (fila 18 dosar fond). Dispoziția mai sus menționată nu a fost atacată cu contestație de către reclamant. Nu se poate reține ca incident, motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost invocat de recurentul - reclamant, deoarece unitatea deținătoare în sensul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este Cooperativa de Consum Sântana.

Astfel, este de observat că are calitate de unitate deținătoare, în sensul Legii nr. 10/2001 și, corelativ obligația de a răspunde notificării formulată de persoanele îndreptățite, acea entitate cu personalitate juridică care are imobilul înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu sau, care exercită un drept de administrare sau de folosință asupra imobilului ce face obiectul notificării. În speță, unitate deținătoare este Cooperativa de Cosum Sântana, care exercită un drept de administrare asupra imobilului și, în numele statului, proprietar tabular, atribuții ce-i revin ca unitate deținătoare. În raport de cele reținute nu pot fi primite ca fondate criticile din recurs .instanțele realizând sub aspectul legalității, o aplicare corectă a dispozițiilor art. 22 alin. (1) și 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În sensul actului normativ reparatoriu, unitate deținătoare este, fie entitatea cu personalitate juridică, care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce formează obiectul notificării, fie entitatea cu personalitate juridică, care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care îl deține, bunul ce face obiectul notificării (regii autonome, societăți, companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste). Așadar, în sfera sa de cuprindere, noțiunea de unitate deținătoare are un caracter complex și include, nu numai entitățile care au un drept de proprietate asupra bunurilor, ci și cele asupra cărora se exercită, alte drepturi cu valoare economică, cum sunt, dreptul de administrare ori de folosință.

Condiția impusă de legea specială, entității ce are obligația de a primi și soluționa notificarea, nu este doar aceea de a fi persoană juridică de drept public, ci este necesar ca aceasta să dețină bunul solicitat și să aibă obligația de a stabili măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Concluzionând, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) teza a ll- a C. proc. civ. și va respinge recursul reclamantului, ca nefondat, reținând că, în speță, Coopertiva de Consum Sântana are calitatea de persoană deținătoare, în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul N.H. împotriva Deciziei nr. 4 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.