ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2574/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 677/

A din 30 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins apelul

declarat de reclamantul M.J. împotriva sentinței civile nr. 760 din 9 noiembrie

2010 pronunțată de Tribunalul Arad.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că modul de rezolvare a notificării de către

Primarul orașului Sântana este corect, având în vedere data notificării în

raport cu data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și faptul că terenurile

solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991.

Acțiunea

reclamantului este lipsită de interes întrucât pentru aceleași terenuri

reclamantul a formulat o altă cerere, având din 14 octombrie 2005, care a fost

soluționată în baza legilor fondului funciar în sensul reconstituirii dreptului

de proprietate.

2.1. Motive

Reclamantul a

declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile „art. 304

1

C.

proc. civ., art. 8, 25 și 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. V alin.

(1)-(2) din Legea nr. 247/2005, art. 2, 9, 12, 27, 51-65 din Legea nr. 18/1991”

prin care a formulat următoarele critici:

Conform art. 8 din

Legea nr. 10/2001 pârâta trebuia să constate că solicitarea reclamantului nu se

află sub incidența acestei legi și să transmită normal și legal solicitarea sa

comisiei legal constituită în baza Legii nr. 18/1991.

Nici până la această

dată reclamantul nu a fost pus în posesie cu suprafața de teren solicitată, iar

dispoziția emisă de Comisia Locală de Fond Funciar a orașului Sântana nu i-a

fost comunicată.

Faptul că nu ar da

curs invitației de a semna procesul-verbal de punere în posesie nu justifică

judecarea dosarului în temeiul Legii nr. 10/2001.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond au

respins cererea de chemare în judecată argumentând că reclamantul nu justifică

interesul în promovarea acțiunii.

Soluția instanțelor

este corectă, câtă vreme acesta a obținut, în sistemul Legii nr. 18/1991,

retrocedarea terenului ce formează și obiectul notificării formulate potrivit

Legii nr. 10/2001. Împrejurarea că nu a fost încă pus în posesie asupra

terenului este lipsită de relevanță, câtă vreme reclamantul are posibilitatea

de a realiza finalizarea procedurii în cadrul căreia a fost emis

procesul-verbal de punere în posesie (dosar de primă instanță).

Pe de altă parte,

susținerea reclamantului, privitoare la necesitatea transmiterii din oficiu a

notificării către comisia competentă potrivit legii, în temeiul art. 33 din

Legea nr. 247/2005, ar fi justificat, eventual, casarea hotărârilor dacă nu

exista impedimentul procedural arătat, legat de lipsa unei condiții de

exercițiu a acțiunii.

De vreme ce

notificarea formulată în anul 2005 a primit o rezolvare în fond, reclamantul nu

justifică niciun interes procedural pentru a obține recunoașterea că o

notificare anterioară, din anul 2002, și care viza același teren, a fost

respinsă ca tardivă.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate prin cererea de recurs nu

întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin soluția dată de

instanțele de fond neproducându-se reclamantului nicio vătămare procesuală de

natură să atragă nulitatea hotărârilor.

În temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul M.J., împotriva deciziei nr. 677/ A din 30 martie 2011

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 aprilie 2012.