ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2574/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 677/ A din 30 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins apelul declarat de reclamantul M.J. împotriva sentinței civile nr. 760 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că modul de rezolvare a notificării de către Primarul orașului Sântana este corect, având în vedere data notificării în raport cu data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și faptul că terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991. Acțiunea reclamantului este lipsită de interes întrucât pentru aceleași terenuri reclamantul a formulat o altă cerere, având din 14 octombrie 2005, care a fost soluționată în baza legilor fondului funciar în sensul reconstituirii dreptului de proprietate.

2. Recursul 2.1. Motive Reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile „art. 304 1 C. proc. civ., art. 8, 25 și 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. V alin. (1)-(2) din Legea nr. 247/2005, art. 2, 9, 12, 27, 51-65 din Legea nr. 18/1991” prin care a formulat următoarele critici: Conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 pârâta trebuia să constate că solicitarea reclamantului nu se află sub incidența acestei legi și să transmită normal și legal solicitarea sa comisiei legal constituită în baza Legii nr. 18/1991. Nici până la această dată reclamantul nu a fost pus în posesie cu suprafața de teren solicitată, iar dispoziția emisă de Comisia Locală de Fond Funciar a orașului Sântana nu i-a fost comunicată.

Faptul că nu ar da curs invitației de a semna procesul-verbal de punere în posesie nu justifică judecarea dosarului în temeiul Legii nr. 10/2001. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Instanțele de fond au respins cererea de chemare în judecată argumentând că reclamantul nu justifică interesul în promovarea acțiunii. Soluția instanțelor este corectă, câtă vreme acesta a obținut, în sistemul Legii nr. 18/1991, retrocedarea terenului ce formează și obiectul notificării formulate potrivit Legii nr. 10/2001. Împrejurarea că nu a fost încă pus în posesie asupra terenului este lipsită de relevanță, câtă vreme reclamantul are posibilitatea de a realiza finalizarea procedurii în cadrul căreia a fost emis procesul-verbal de punere în posesie (dosar de primă instanță).

Pe de altă parte, susținerea reclamantului, privitoare la necesitatea transmiterii din oficiu a notificării către comisia competentă potrivit legii, în temeiul art. 33 din Legea nr. 247/2005, ar fi justificat, eventual, casarea hotărârilor dacă nu exista impedimentul procedural arătat, legat de lipsa unei condiții de exercițiu a acțiunii. De vreme ce notificarea formulată în anul 2005 a primit o rezolvare în fond, reclamantul nu justifică niciun interes procedural pentru a obține recunoașterea că o notificare anterioară, din anul 2002, și care viza același teren, a fost respinsă ca tardivă. Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate prin cererea de recurs nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., prin soluția dată de instanțele de fond neproducându-se reclamantului nicio vătămare procesuală de natură să atragă nulitatea hotărârilor. În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.J., împotriva deciziei nr. 677/ A din 30 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 aprilie 2012.