ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7840/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Decizia nr. 429 din 10 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de

reclamanta S.I.D. împotriva Sentinței civile nr. 306 din 28 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul Arad.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că, în speță, este necontestată

imposibilitatea restituirii celor două terenuri situate în Arad, str. M. și

B-dul M., ocupate de incinta unei biserici și de un bloc de locuințe, iar

reclamanta prin înscrisurile aflate în dosarul primei instanțe și-a exprimat

acordul de a primi în echivalent o altă suprafață de teren situată pe raza

municipiului Arad.

Legalitatea

Dispoziției contestate nr. 4527/11 septembrie 2009 poate fi verificată numai pe

baza unei expertize care să stabilească dacă valoarea terenurilor preluate de

la autoarea reclamantei este aceeași cu valoarea terenului dată în echivalent

prin dispoziția contestată.

În condițiile în care

reclamanta a refuzat administrarea probei cu expertiza tehnică încuviințată de

instanță, în mod corect a fost respinsă acțiunea acesteia.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat

recurs prin care a formulat următoarele critici:

În mod greșit s-a

apreciat că legalitatea emiterii Dispoziției nr. 4527/2009 a Primarului municipiului

Arad putea fi analizată numai în condițiile efectuării unei expertize care să

fi avut ca obiect evaluarea terenurilor.

În condițiile în care

acțiunea introductivă de instanță a fost precizată în sensul anulării

dispoziției întrucât aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 26

alin. (5) coroborat cu art. 25 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 instanța

de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., omițând să

analizeze apelul cu care a fost învestită.

Instanța de fond și

instanța de apel au omis să analizeze incidența în speță a dispozițiilor pct.

25.5 coroborat cu pct. 25.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001. Dispoziția primarului nu face referire la schița terenului situat în

Arad, zona Gai, nu face dovada că acest teren există în realitate și are

întinderea menționată în cuprinsul dispoziției.

Greșit a fost

respinsă cererea de probe solicitate de reclamantă.

2.2. Analiza

recursului

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr.

4527 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Arad s-a acordat

notificatoarei S.I.D. teren în suprafață de 6200 mp, situat în Arad, zona Gai,

ca măsură compensatorie în echivalent.

Atât prin contestația

împotriva acestei dispoziții, cât și prin motivele de apel notificatoarea a

arătat că nu a fost informată despre amplasamentul concret al terenului.

Pe de altă parte,

prin precizarea de acțiune făcută la termenul din 14 aprilie 2010 s-a arătat că

se solicită numai anularea dispoziției primarului întrucât Comisia de aplicare

a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Arad nu i-a prezentat

reclamantei nicio ofertă cu privire la teren, locul unde acesta este amplasat

și modul în care comisia a înțeles să evalueze terenul, renunțând la capătul de

cerere având ca obiect acordarea unui teren conform valorii imobilelor preluate

de stat. Față de restrângerea obiectului contestației s-a renunțat și la

efectuarea unei expertize care să evalueze terenurile preluate și, respectiv

terenul oferit în compensare.

Or, instanța de apel

s-a limitat să analizeze legalitatea și temeinica sentinței numai prin

raportare la culpa procesuală a reclamantei care a refuzat să mai administreze

proba cu expertiza ce fusese deja încuviințată.

În aceste condiții,

instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere la judecata căruia se

renunțase, dar nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă asupra soluției

date singurului capăt de cerere care mai trebuia analizat după precizarea de

acțiune.

S-a pronunțat,

astfel, o soluție dată cu nesocotirea prevederilor art. 129 alin. final C.

proc. civ., conform cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai

asupra obiectului cererii deduse judecății.

Prin aceasta s-a

produs reclamantei o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea hotărârii recurate, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce

face ca aspectele invocate prin motivele de recurs să întrunească cerințele

art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi

admis și hotărârea atacată va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta S.I.D. împotriva Deciziei nr. 429 din 10 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2011.